Omul de afaceri Ion Ţiriac vorbeşte în premieră despre criza mondială care a lovit lumea şi România, într-un interviu acordat lui Marius Tucă. Agenţiile de rating care au inclus România la categoria "junk country" sunt "nişte vagabonzi", iar decizia luată este ireală şi mult exagerată. Creşterea salariilor bugetarilor cu 50% este principalul motiv pentru care ratingurile au scăzut, iar decizia lui Tăriceanu de a se împotrivi acestei majorări este un act de sinucidere politică. Ţiriac avertizează că nu s-a explicat suficient faptul că majorarea salariilor poate duce la creşterea inflaţiei şi scăderea puterii de cumpărare cu mai mult de 50%. Guvernul României, Guvernatorul BNR, dar şi oamenii de afaceri importanţi nu au făcut suficient lobby pentru cunoaşterea realităţii economiei româneşti. În aceste vremuri tulburi, cei care au bani cash fac legea cam peste tot, iar dacă ai 200 de milioane de euro te poţi considera boier. În România apogeul crizei se va face simţit după alegeri, dacă clasa politică nu va fi în stare să uite de răfuieli şi să formeze un Guvern de solidaritate naţională. Salvarea poate veni de la un Guvern puternic, care să ia decizia de reducere a cheltuielilor şi chiar de naţionalizare a industriei petrolului, a societăţilor care au anunţat că-şi vor închide porţile şi care să achiziţioneze locuinţele pe care băncile le vor scoate la vânzare dacă nu se vor mai rambursa creditele. Astfel, România are şanse să-şi revină în următorii trei ani.
- Marius Tucă: Domnule Ţiriac, mai aveţi cash, apropo de tot ce se întâmplă în România?
- E adevărată chestia asta care se zice că cei care au cash acum sunt cei mai puternici oameni?
- Cum este cu scăderea ratingului de ţară?
Agenţiile se uită la decizia de majorare a salariilor cu 50%. Nu poţi să măreşti doar salariile celor din învăţământ, pentru că vin minerii sau ceferiştii, care zic că sunt murdari pe mâini şi îţi cer 70%. Unde, în ce ecomomie din lumea asta, poate să se crească de azi pe mâine salariile bugetarilor cu 50%. Mai ales într-o ţară în care economia în ultimii şase ani s-a dezvoltat puternic, într-o economie care a avut o creştere nu macro, ci organică, de jos în sus. Nu a venit nimeni cu un pan Marshall să ne înveţe. Din păcate, nu am avut situaţia Spaniei nici la bani, nici un Guvern ca PP-ul înaintea socialiştilor. Şi acum vezi că agenţiile de rating te dau două grade în jos. Stăteam la o masă aşa, cu 16 inşi, printre care era guvernatorul Băncii Austriei, viitorul cancelar german, managerul Magna, o companie care face o cifră de afaceri de 35 de miliarde de euro, un profit de 1,5 miliarde de euro şi acţiuni care au scăzut de la 92 de euro acum cinci-şase luni la 27 de euro. Pentru ce raţiune?
Vin ei în România şi îmi zic: "Aoleu ce ţi s-a întâmplat". Pe mine, Unicredit Ţiriac m-a întrebat: "Ce mai faci, prietene client? Ţi s-a întâmplat o mică problemă. De mâine, dobânda este EURIBOR +5%". După decizia Fitch, toată lumea zice că ţara ta nu mai ia bani ca înainte. Sigur îi trebuie alte 200 de puncte în plus ca să investească cineva. Deci 2% mai mult împrumută banca resursele de finanţare din afară, iar asta ne afectează pe toţi, pe mine, pe dumneata, şi la dobânzile la credite se adaugă 4% mai mult pe lângă cei 5% cu care crescuse dobânda din cauza EURIBOR. Este prohibitiv să mai iei bani.
Cu tot respectul. Poate să se întlâlnească domnul guvernator cu Guvernul. Din punctul meu de vedere, Tăriceanu s-a sinucis politic, deşi are o poziţie corectă legată de salarii.
- Sinucidere plăcută, ca să zic aşa…
- Ipocrizie?
"Inflaţia în 2009 poate avea două cifre"
- Preşedintele de ce spune atunci că sunt bani pentru salarii?
De anul viitor, tot bugetul ar trebui făcut pe infrastructură. Nu contează cine construieşte, că e Bechtel sau altcineva, atâta vreme cât reuşesc să facă 500 km/an şi să ai în zece ani 5.000 km de autostradă. Dacă nu, rămâi slugă.
- Ce ne mai aduce criza?
- Domnule Ţiriac, va trebui să-i explice cineva acest lucru şi preşedintelui, nu doar sindicatelor. Iar eu sunt pentru majorarea salariilor profesorilor.
- Ce se întâmplă în România cu imobiliarele?
- Dvs. sunteţi unul dintre cei mai mari investitori în imobiliare, am înţeles.
România trebuie să naţionalizeze în primul rând petrolul, după parerea mea. Ia-ţi resursa înapoi, cum de ai dat-o? Dacă băncile au obiecte de realestate cu care nu au ce face şi trebuie să le vândă, le cumpără statul şi le dă drumul către cei care au nevoie. În România, în următorii cinci până la şapte ani îţi trebuie cel puţin un milion jumătate de locuinţe, apartamente, case.
În faza a doua, când se dărâmă blocurile ceauşiste, o să mai trebuiască încă un milion de locuinţe, ca toată lumea să trăiască mai bine. În următorii doi-trei ani, preţul minim în România ajunge la 1.500-1.800 de euro, iar maximul ajunge la 10.000-16.000 de euro/mp. Deocamdată, la noi, tot boomul imobiliar a fost umflat şi de nişte preţuri umflate artificial: cartelul cimentului, preţul fierului sau al oţelului, toate erau mai scumpe la noi ca la Madrid. Am ajuns la materiale chiar de două ori mai scumpe ca la Madrid. De unde a apărut şi ideea că această criză poate să aducă chiar şi aspecte pozitive.
- Această criză aduce şi oportunităţi de afaceri?
- Şi pentru cei care au idei?
- E adevărat atunci ce a zis un miliardar de-al dvs. că bogaţii nu vor fi afectaţi de criză?
- Deci v-a lovit şi aici criza..
"Valul doi al crizei, dat de cardurile de credit"
- De unde vine toată această nebunie?
Al doilea val nu a lovit încă şi dacă nu este oprit poate să fie mult mai drastic. Americanii au câte zece cărţi de credit cu până la 90 de zile perioadă de graţie. Dacă fiecare american are, să zicem, cinci cărţi de credit, la un miliard de cărţi de credit cu o limită de numai 5.000 de dolari se ajunge la o sumă-record de 50 de trilioane. Şi atunci s-a terminat toată treaba, cu toate băncile, cu toate creditele. Acest al doilea val va lovi puternic dacă nu se iau măsuri urgente, să se dea carduri de debit şi să restrângă cât se poate din creditare.
- Acest al doilea val nu pare să ne atingă pe noi, pentru că noi avem în special carduri de debit.
- De fapt sunt mai multe valuri: primul a fost sfârşitul vieţii pe credit, al doilea e lipsa încrederii şi valul trei este media care amplifică şi mai tare…
- Chiar, ce se întâmplă? Aţi vorbit de şomaj în cazul angajaţilor firmei dvs..
- Deci spuneţi că în imobiliare se vor regla lucrurile la un moment dat?
- Care sunt celelalte efecte şi când se vor face simţite?
- De ce am fost încadraţi acolo? Nu îmi place să cred în teoria conspiraţiei…
Eu îl consider pe Isărescu un om cu mintea la el, cu toate că, după părerea mea, să bagi un miliard şi ceva numai să susţii leul a fost un pas foarte curajos, dar extraordinar de riscant. Şi atunci iar au venit agenţiile de rating şi au calculat.
- A susţinut că a fost un atac împotriva leului, era normal ca BNR să susţină moneda naţională.
- Şi atunci de ce să nu mă gândesc la o conspiraţie. Isărescu le-a blocat atacul speculativ pe leu, şi de aici toate scăderile de rating?
"Cred că agenţiile de rating sunt nişte vagabonţi "
- Nu m-am gândit, pentru că nici reacţia agenţiilor de rating nu a fost similară. Dar nici dvs. nu vă miroase a bine cu agenţiile astea de rating?
Noi, în loc să-i pupăm în fund, trebuie să facem un lobby puternic pentru România. Haideţi încoace să vedeţi despre ce e vorba, nu suntem Cehia, să producem milioane de maşini pe an, dar a venit Fordul, care va face 200.000 de maşini pe an.
- Teoria asta a conspiraţiei spune că agenţiile de rating sunt foarte influenţabile şi că vor cu orice preţ să prăbuşească România din punct de vedere financiar. Muriţi şi voi odată, ca să vă putem sări în ajutor, să luaţi împrumut de la Banca Mondială şi FMI.
- Nu se înscriu BM şi FMI în logica asta de care vorbeam mai devreme?
- Când va fi în România apogeul acestei crize?
- În momentul în care profesorii sunt susţinuţi de preşedinte şi de Parlament, e mai greu să faci ceva. Deja e un război politic.
- Apropo de copiii noştri, care vor fi slugi. Vor fi slugi la… la ce vor fi slugi?
- Nu ne mai daţi veşti proaste…
Eu am bani, 150 de miloane de euro cash până în martie-aprilie pentru leasing. Ţiriac Leasing este una dintre cele mai importante companii de leasing şi singura care nu este o bancă. Eu până acum mă duceam la competitorii mei şi împrumutam bani. Acum nu ştiu dacă o să mai pot asigura cele 400 de milioane de euro pe an pentru leasing în nişte termeni umani. Dacă dumneata te duci mâine să-ţi iei o maşină în leasing şi ţi-o dau la o dobândă de 13%-14%, mă trimiţi la Spitalul nr. 9, pentru că până acum plăteai 6%-7%. Îţi cer dublu, pentru că dublu îmi cere şi banca mie. Şi atunci business-ul s-a terminat şi nu îţi mai rămâne decât să dai afară încă 800 de oameni. Aici este pericolul total, iar sindicatele trebuie să înţeleagă că, dacă nu îi ascultă pe cei mai deştepţI, o să fie rău.
- Când credeţi că va intra România în normalitate?
- Vom supravieţui sau scapă cine poate?
- Ne-am întâlnit pe Coasta de Azur şi mi-aţi spus un lucru care m-a surprins. Spuneaţi atunci că nu contează câţi bani ai, important e să-ţi trăieşti viaţa. E chiar aşa? Cum e viaţa unui miliardar?
- Apropo de România. Nu cumva şi românii în ultimii ani au trăit pe credit?
- O ultimă întrebare legată de criză. Ce mai are valoare în România în ziua de azi în afară de cash?
- Greşit.
- Şi mai e ceva care cred eu că s-a întâmplat în ultimii ani în afară de faptul că au fost cei 50 de ani de comunism care ne-au învăţat să muncim egal pe bani puţini. Mai e un lucru. Respectarea locului de muncă şi care nu înseamnă neapărat loialitate. Există companii mai ales multinaţionale, unde regimul de muncă este foarte drastic, şi companii unde totul pare o joacă, mai degrabă decât un loc de muncă. Dacă poate să se aducă ceva bun, este tocmai conştientizarea faptului că acel loc de muncă trebuie respectat de la felul în care îţi faci treaba la loialitatea faţă de locul de muncă. Sunteţi de acord?
Mie îmi trebuie un manager bun, un expat, trebuie să-l plătesc de trei ori mai mult decât la Berlin, Paris sau Londra. Este o penurie de manageri buni. Iar tinerii care au crezut că sunt calificaţi au plecat pe undeva. Şi muncesc în Spania pentru 800 de euro de le iese sângele pe nas.
- De ce acolo muncesc şi aici nu?
- Se vor întoarce românii din Spania şi din Italia?
- Să ne întoarcem la paradoxuri. Vorbeaţi de manageri şi de faptul că vezi tot felul de expaţi care nu sunt mai buni decât managerii români care au plecat în străinătate, dar au salarii de două-trei ori mai mari, tocmai pentru că vin în România.
- Dar haideţi să vorbim de zone ca Pipera, unde se ajunsese la preţuri astronomice, deşi nu existau utilităţi sau infrastructură, iar casele sunt înghesuite una în alta. Cum se explică acest paradox? Totuşi, toate vedetele şi toate fiţele s-au îngrămădit acolo pe sute de milioane de euro.
- Spuneţi-mi, vă rog, vor mai putea lua românii bani de la bancă?
- Cine va avea acest curaj?
- Cineva spunea, chiar eroul Tăriceanu, că oamenii care vor rămâne fară locuri de muncă să se apuce să lucreze la infrastructură. Poate fi o soluţie?
- Spuneţi că trebuie să existe o strategie?
- Dar nu e corect. După ’90 a fost o devălmăşie generală, în ’96 ne-au pus să strângem cureaua, am început să respirăm şi noi din 2000 puţin, şi acum ni se pune iar să strângem cureaua.
- Tot legat de criză. Putem vorbi de lipsa de educaţie referitor la Pipera, dar şi în centru a ajuns terenul la câteva mii de euro/metru pătrat.
- Ultima întrebare legată de criză. Acţiunile au scăzut foarte mult, dar valoarea reală a companiilor e alta decât cea de bursă.
- Aţi avut vreodată bani la CEC?
- De ce nu săriţi în ajutorul lui Copos? Sa-l ajutaţi cu Rapid pe săracul miliardar.
Pentru că fotbalul nu este branşa mea.
- Păi şi ce imobiliarele erau branşa dumneavoastră?
Nu. Dar am luat oameni care se pricep la imobiliare.
- Păi şi ce la fotbal nu există oameni care nu se pricep?
Ştiu doar doi trei oameni: Gică Hagi, Gică Popescu, Petrescu…
- Nu vă interesează o investiţie într-un club de fotbal?
Nu!
- Spuneţi-mi cum e viaţa la 69 spre 70 de primăveri?
Sunt două lucruri pe care trebuie să le priveşti. Dacă iau treaba cronologică atuncea lumea zice că sunt mai în vârstă decât Năstase. Dacă o iau pe cea biologică lumea zice că am o diferenţă de la simplu la dublu faţă de Năstase, el fiind biologic terminat. Nu ai cum să faci altă socoteală. La mine treburile astea sunt nişte numere pe care nu le iau în considerare.
- Deci nu vă gândiţi la 70 de ani ca la o chestie extraordionară în viaţa dumeavostră?
Nu. Mă gândesc în fiecare dimineaţă când ma trezesc: “Doamne mulţumesc că mi-ai dat încă o zi. Ce păcat că nu e e soare, să mai văd o zi cu soare”.
- Spuneţi-mi că vin alegerile? Vă interesează ce se întâmplă în politică?
Mă interesează foarte mult.
- Veţi candida vreodată? Vă spun ceva alegerile de anul acesta?
Cred că fiecare român trebuie să-şi voteze aleşii
pentru că de aleşii aştia depinde foarte mult ce se întâmplă în viitor.
De candidat am încercat în familie să candidez
la funcţia de preşedinte dar nu am fost ales. Ce să fac mai mult?
- Deci nici la 70 de ani nu veţi candida?
Nu mulţumesc!
- De ce a ieşit Obama preşedinte?
Pentru că America pe care o cunsoc eu de 40 de ani s-a schimbat în ultimii 30 de ani atât de radical încât dumeata nu poţi să crezi şi eu nu pot să-ţi explic. Eu aveam o logdnică, nu albă, acum vreo 30 de ani. Toţi cei care erau în jurul nostru la tenis, nu mă lasau o clipă fie la discotecă fie la restaurant, fără să fiu oarecum protejat. Până când m-a dus logodnica la ea acasă unde s-au uitat ăia la mine de parcă aveam 5 urechi
- Aveţi o logodnică de culoare?
…care nu au crezut în viaţa lor că cineva poate să aibă curajul să se ducă acolo la ei. Eu sunt din Braşov. La noi erau oameni de culoare la toate facultăţile, nu am avut treaba asta, am fost crescut într-o casă unde erau două familii de evrei, trei de unguri, patru de saşi şi şase de români şi nu aveam probleme de genul asta. Asta a fost America acum 30 de ani.
- A fost ultima relaţie cu o femeie de culoare?
Nu. Alaltăieri. Eu sunt mormon, ţi-am spus că sunt mormon. Ştiai treaba asta. Nu mă ascund niciunde.
- Mormon din Utah?
Nu. Eu sunt mormon din Braşov. Singura treabă este că sunt pensionar. Cum ai spus matale. La vârsta asta… Numai! Gata! S-a terminat!
- Şi privitul poate să fie o alegere interesantă
Dacă vrei, mi-au placut femeile foarte mult, recunosc, dar nu îmi mai aduc aminte de ce. Scăpând de treaba asta eu am două trei persoane de bază în SUA. Oameni pe care îi respect şi în faţa cărora îmi dau jos pălăria. Unul e Mitchell, democaratul care a fost şeful senatului, un mare om prieten bun de-al meu care a venit în casă la mine la Bucureşti fără să ştie nimeni să-i spună lui Ilie (nr. Năstase) să nu candideze la primărie pe vremea aia.
- Ce greşeală…
Da. Şeful senatului de la americani să vină în România la un prieten să-i spună “Băi fugi de aici. Nu candida că ştiu eu ce e politica”.
Altul este Mark Miles, care a fost şeful ATP-ului pentru 20 de ani şi e mai republican decât Bush sau senatorul Richard Lugar. El anul trecut mi-a spus că Obama o să învingă pentru că are carismă şi e inteligent.
Ce poate să însemne treaba asta pentru viitor? Sper să fie ceva complet diferit faţă de ce a însemnat Bush în ultimii opt ani de zile, sper să nu înnebunească cineva, ferească Dumnezeu, că riscul în America încă există, xenofobia este mare, sunt tot felul de xenofobi paranoici şi numai asta nu ne trebuie, nici nouă nici lor.
Eu cred că nu depinde atâta de culoarea partidului. E adevărat că McCain a fost în România. Dealtfel, pe Luger l-am întâlnit la mine la terminal acum o lună jumătate. Stătea săracul la masă, i se stricase avionul şi i-am zis “Ia domne avionul meu, du-te cu el” şi mi-a zis că “nu pot să mă duc, ştii foarte bine că e un protocol de securitate” şi a aşteptat acolo şase ore. Un om care pe mine m-a ajutat mult.
- E providenţial Obama?
Eu personal, ca român care am un fiu jumătate american, consier că un schimb era necesar absolut. Nu ştiu dacă au votat toţi pentru Obama sau au votat şi mai mulţi împotriva lui Bush.
- V-aţi ţinut vreodată banii în batistă?
Nu. Mie nu îmi curge nasul, deci nu am batistă?
- E o vorbă la ţară că oamenii îşi ţineau puţinul pe care îl aveau în batistă. Şi de asta vă întrebam dacă aţi fost vreodată atât de sărac încât să va ţineţi banii în batistă?
Nu. Dar am fost atât de bogat încât să-mi ţin banii undeva prin buzunare sau prin husele de la racheta de tenis, atât de bogat încât în ziua în care am intrat în restaurant şi nu m-am mai uitat la preţul de pe meniu, am realizat că gata scăpasem de sărăcie.
- Care e sentimentul unui miliardar în faţa morţii?
Nu ştiu. În primul rând nu sunt miliardar, în al doilea rând nu am ajuns, sper, în faţa morţii.
- Dar ideea că va veni ziua asta? Cui veţi lăsa moştenirea?
După părerea mea, necunoscându-l pe Bill Gates, nu am avut această ocazie, dar omul are o logică în capul lui. Spune că le lasă copilaşilor lui, să nu moară de foame, câte un miliard iar restul uite ce se poate face cu ei. Şi eu aş vrea să câştig câte un miliard, două pe an. Ştii câte lucruri bune aş putea să fac cu aceşti bani? Ca să îţi faci copiii handicapaţi şi să le dai absolut tot numai venind din cer, şi să nu-i pui la treabă, i-ai nenorocit.
- Ion Ion va fi moştenitorul?
Eu am trei copii oficiali şi 30 neoficiali şi cred că toţi au dreptul la aceeaşi parte.
- Şi bogaţii plâng?
Eu nu am mai plâns de la vârsta de 15 ani.
- Mulţumesc.