Libertate de mişcare de 1 miliard de euro

Marian Tutilescu, secretar de stat în MAI, explică avantajele şi dezavantajele aderării la spaţiul Schengen
27 martie 2011. Doar câteva luni ne mai despart de mult visata aderare a ţării noastre la spaţiul Schengen. Mai multă libertate de mişcare, fără cozi la vamă, fără controale la frontie­ră... Vor dispărea graniţele cu Ungaria şi Bulgaria, iar România va deveni a doua graniţă externă a spaţiului, ca mă­rime, după Finlanda. Teoretic. Practic, raportul nefavorabil pe Jus­t­i­­ţie şi controversata problemă a ro­mi­­lor reprezintă  două dintre bilele ne­­gre ale ţării noastre. "Deşi, din punct de vedere tehnic, România este foarte bine pregătită, întreg procesul se finalizează printr-un vot în Consi­liul pe Justiţie Afaceri Interne", a de­cla­­rat într-un interviu pentru Jurnalul Na­­ţional Marian Tutilescu, şeful De­par­tamentului Schengen din cadrul MAI.

● Jurnalul Naţional: Domnule Tutilescu, în ultima perioadă s-a tot vorbit despre aderarea României la acest spaţiu Schengen. Definiţi, vă rog, ca să înţeleagă tot omul la ce se referă această noţiune de spaţiu Schengen şi ce presupune el.
● Marian Tutilescu: Când spunem spa­ţiul Schengen, spunem un acord în­cheiat între state membre ale Uniu­nii Europene, 25 la număr până în pre­zent, prin care au convenit să in­tro­ducă o serie de măsuri compensa­torii pentru îmbunătăţirea cooperării po­liţieneşti. Principalul beneficiu al ţă­rilor membre Schengen este ridica­rea controlului la graniţele interne.

● Ce beneficii sunt pentru mine ca şi cetăţean? Cu ce mă avantajea­ză pe mine aderarea României la acest spaţiu?
● Principalul beneficiu îl reprezintă  liberta­tea de mişcare, libertatea ale­gerii unui loc de muncă în oricare din ţările Uniunii Europene. Pe de altă parte, ri­dicarea controlului şi uniu­nea va­mală care există în cadrul Uni­unii Eu­ropene  şi implicit acordului Schengen permit o liberă cir­cu­la­ţie a măr­furilor şi capitalurilor. Asta în­seam­nă faptul că în interiorul UE nu se plătesc taxe vamale, prin ur­ma­re pot circula mărfurile în con­di­ţiile stabilite.

● Să înţelegem că spaţiul Schengen înseamnă libertate fără limite, fă­ră condiţii? Adică, pe principiul mă duc când vreau, stau cât vreau?
● Acest lucru le permite tuturor ce­tă­­ţe­nilor libertate totală de mişcare, si­­gur, respectând însă regulile de şe­dere potrivit Directivei 38/2004 pe te­­ritoriul UE. Principala reglemen­ta­re este că orice cetăţean membru poate sta timp de 90 de zile pe teritoriul altui membru fără un loc de mun­că sau condiţii de întreţinere. Sigur, după depăşirea acestora, trebuie să aibă cer­titudinea unui loc de muncă sau asi­gurare socială pentru a nu con­s­­ti­tui o povară pentru sistemul social al statului respectiv. Există şi o limită, ca să fim înţeleşi, câtă vreme ce­tă­ţea­nul respectiv nu reprezintă o ame­ninţare pentru ordinea publică a sta­tu­lui respectiv. Cu alte cuvinte, dacă reprezintă, el poate fi returnat. Dar această ameninţare nu se prezumă, ci se dovedeşte.

● Aţi vorbit despre desfiinţarea graniţelor la frontierele interne, desfiinţarea controlului şi o mai mare li­bertate de mişcare. Vor creşte in­fracţiunile? Presupun că nu vor călători numai oameni cinstiţi...  
● Sigur că, derivat din această liber­ta­te de mişcare, este de presupus că nu doar cetăţenii cinstiţi au libertate de mişcare, ci şi răufăcătorii. De aceea, acordul a introdus în acest spa­ţiu definit ca un spaţiu de securitate, libertate şi justiţie nişte măsuri compensatorii. Prima şi cea mai im­portantă: întărirea securităţii externe, întărirea graniţelor externe ale UE, a doua - îmbunătăţirea cooperării po­li­ţie­neşti, şi cea de-a treia - re­cu­noaş­te­rea hotărârilor judecătoreşti îndeosebi în domeniul penal în acest spaţiu. În ceea ce priveşte strict mă­su­rile com­pensatorii privind secu­ri­zarea fron­tierei, trebuie să vă spun că Ro­mâ­nia se pregăteşte intens pentru a de­veni frontieră externă a spaţiului Schengen. Ca să vă explic, această fron­tieră externă înseamnă 2.070 km, o lungime considerabilă, este a doua după frontiera dintre Finlanda şi Rusia, care are 2.200 km.

● Ce investiţii s-au făcut şi de unde provin aceşti bani?
● În ceea ce priveşte securizarea fron­tierei externe, se poate vorbi des­pre investiţii extrem de importante, care totalizează circa 1 mi­liard de euro. Ele provin circa 480 de milioa­ne din sumele alocate facilităţii Schengen, un contract comercial cu EADS-ul care este un contract multi­a­nual în valoare de aproape 500 de mi­liane de euro, dar urmează să se fi­nalizeze anul viitor, şi în fine fonduri de preaderare în valoare de cir­ca 130 milioane de euro.

● Bun, să facem un mic scenariu şi să presupunem că România a ade­rat la spaţiul Schengen. Pe mine, ca şi cetăţean al acestei ţări, cine mă controlează totuşi?
● Autorităţile poliţieneşti din oricare din statele membre. În princi­piu. Asta dacă ne referim la dimensiu­nea internă a spaţiului. Dacă ne refe­rim la dimensiunea externă, au­to­ri­tăţile de la frontieră. Acestea sunt coordonate de FRONTEX, o agenţie a UE care coordonează activitatea la frontierele externe, îndeosebi în  sco­pul combaterii migraţiei ilegale. Pentru asta este nevoie ca toate per­soa­nele urmărite în temeiul legii să poa­tă fi transmise tuturor auto­ri­tăţilor de aplicare a legii din statele membre. Aceasta este de fapt esenţa sistemului informatic Schengen.

● Apropo de sistemul informatic Schengen. S-a tot vorbit despre performanţa lui. Ce reprezintă de fapt?
● Sistemul reprezintă baze de date referitoare la persoane şi bunuri cu relevanţă în domeniul poliţienesc pentru a fi urmărire în spaţiul Schengen. Cu alte cuvinte, în momentul  în care se emite un mandat de arestare european în lipsă pentru o persoană, ea este introdusă automat în această bază de date şi ajunge simultan în toate statele membre. Mai mult, începând cu data de 3 noiembrie, şi poliţiştii români vor avea acces la baza de date europeană, în care există, repet, persoane de interes poliţienesc, persoane dispărute, persoane căutate pentru a participa la o procedură judiciară, dar şi bunuri cu relevanţă, mă refer aici la cele furate. Deci, o persoană pusă în urmărire ajunge în sistem în cinci secunde.

● Aţi tot vorbit despre colaborare poliţienească. Şi omul legii din Cocârlaţii din Deal va  avea acces la această bază de date?
● Pentru a fi eficientă colaborarea poliţienească, trebuie ca fiecare poliţist să aibă acces la baza de date Schengen. Este o regulă foarte clară a catalogului. Ca să aibă acces la aceste date, indiferent de la ce post de poliţie din ţară, omul legii trebuie să beneficieze  de un sistem de transmisie, voce sau date. Pentru asta este în curs de implementare sistemul de comunicaţii TETRA, cu un standard extrem de modern care permite comunicare voce, dar şi date. Astfel, cu acest sistem, se pot face verificări în baza de date Schenghen.

● Deci, la 27 martie 2011 batem pal­ma pentru aderare? Este  Ro­mâ­nia pregătită?
● Da, este pregătită. În primul rând, din perspectiva evaluărilor care s-au fă­cut pe cooperare poliţienească, pe pro­tecţia datelor, pe cele trei catego­rii de frontiere: terestre, aeriene şi ma­ritime, stăm bine şi foarte bine. Si­gur, avem această reevaluare pe ce­le două aeroporturi  care au fost ini­ţial notificate comisiei, dar între timp alte două aeroporturi au fost cer­tificate, Cluj şi Sibiu, care în­de­plinesc în totalitate condiţiile. Trebuie puţin disociate lucrurile: dacă dis­cutăm  despre partea tehnică, vă ga­rantez că România va îndeplini aceste condiţii. Şi vreau să vă spun că în momentul de faţă, fără nici un fel de exagerare, are standarde superioa­re multor alte state cu tradiţie. Dar să lă­­murim o problemă importantă:   da­tă cu aderarea, procesul nu se opreş­te aici. Fiecare categorie de fron­tiere va fi evaluată cel puţin o da­tă la trei ani, în permanenţă trebuie să îndeplineşti nişte standarde. Dacă nu le îndeplineşti, vei fi obligat să in­tro­duci controlul la respectiva frontie­ră.

● Care sunt minusurile ţării noastre care ne pot costa aderarea?  
● După ce s-a finalizat  evaluarea, raportul de evaluare este dezbătut la Bruxelles, apoi este transmis Parlamentului European care elaborează prin vot, bineînţeles. Sigur că noi sca­năm opiniile statelor membre şi cu­noaş­tem opiniile acestora în ceea ce pri­veşte aderarea României şi a Bul­ga­riei. Mai departe, procesul se finali­zeaz­ă printr-un vot în Consiliul pe Jus­tiţie Afaceri Interne. Din păcate, acesta este un vot politic, care  nu ţine nea­­părat cont de procesul tehnic. Bine, dacă nu îndeplineşti standar­dele tehnice, nu ajungi acolo. De fapt, sis­temul Schengen înseamnă înde­pli­nirea unor condiţii tehnice: cola­borarea poliţienească şi securizarea frontierelor. Dar repet, votul este unul politic şi există unele state membre, în momentul de faţă trei la număr, care vor să facă unele conexiuni cu raportul pe justiţie, care, din păcate, în iulie nu a fost unul favorabil. Poate constitui un factor de risc.

● Deci, raportul pe justiţie re­pre­zin­tă un factor de risc. Problema ro­milor este tot o bilă neagră?  
● Eu nu o consider. Nu se pot face co­nexiuni. Şi pe urmă trebuie să fim sinceri, problema romilor nu este doar problema României. Până la ur­mă, integrarea romilor nu trebuie să se facă numai în ţara de origine, ci şi în ţara de rezidenţă.