Cu ce ne-alegem după alegeri?

Cu o creștere „invizibilă”, de puțin peste 1% din PIB și cu agravarea deficitelor macro, România avea să intre în 2025 fără prea mari speranțe de redresare și fără de resurse financiare capabile să stingă decalajele. Analiștii financiari de la CFA România - construind indicatorul de încredere macroeconomică la final de lună noiembrie - considerau că principalul risc pentru pentru anul 2025 ar fi dat de o înăsprire a politicii fiscale, necesară finanțării parțiale a deficitului bugetar.

În întocmirea „Previziunilor de toamnă”, experții Comisiei Europene aveau să menționeze că vom parcurge „o revenire treptată, într-un mediu nefavorabil”, fără să înțeleagă - ca noi toți, de altfel - că lipsa de încredere a populației într-o clasă de politicieni căzuți de-a valma în populism urma să arunce țara într-o gravă criză politică, cu uriașe costuri financiare și economice.

Închidem 2024 aproape „pe zero”, pentru că o creștere a PIB-ului real de puțin peste 1% (până maxim spre 1,4%) și în absența unor resurse financiare considerabile și predictibile înseamnă de fapt un mare risc de a cădea în recesiune în anul următor. Analiștii ne reamintesc că trăim doar pe baza unui consum privat „dinamic”, care a susținut cererea internă și importurile, alimentat fiind acest consum și de majorarea din pix electoral a salariilor și pensiilor. Suplimentul de lichiditate „făcut cadou” de un stat hrăpăreț bugetar, dar leneș în a se reforma pe sine accentuează deficitul bugetar și ne împinge doar pe panta consumului, fără a alimenta o sustenabilă creștere economică. Se credea că 2025 urma a aduce o accelerare a creșterii bazată pe o „redresare treptată” a cererii externe, o relaxare a condițiilor financiare și o creștere a investițiilor private. 

Dar nebunia politică în care am fost aruncați îngheață cererea externă și alungă banii investitorilor privați, care se sperie ușor să nu cadă în ghearele unei țări în care stabilitatea politică și economică, predictibilitatea și transparența au fost spulberate de un tsunami trimis de pe TikTok.

Am văzut cu toții căderile de pe bursa de la București, semn al temerii investitorilor față de incertitudine. Oricum, investițiile private fuseseră diminuate de nesiguranța cu privire la măsurile fiscale ce urmau a fi luate de o coaliție de guvernare ce părea a fi oarecum stabilă. Dar haosul din politică pune și mai mari semne de întrebare cu privire la disponibilitatea investitorilor privați de a alege România.  

Speranța statului român - și a economiei în general - mai stă în investițiile finanțate de UE în infrastructura publică și care pot să susțină creșterea și dezvoltarea economică. Investițiile publice ca pondere din PIB erau așteptate să crească semnificativ, dar derapajele de politică și de administrare internă pot atrage blocarea acestor finanțări și aruncarea țării într-un marasm din care va fi greu de ieșit.

Citește pe Antena3.ro

O companie aeriană a dat în judecată un pasager și îi cere despăgubiri de 15.000 de euro

Deficitul de cont curent va sări de 8% din cauza unei participări negative a exporturilor nete la creșterea PIB. În lipsa unor reforme structurale reale - și greu de crezut că ar putea avea loc în 2025 -, fără investiții semnificative la orizont, cu o nestăvilită „foame” de importuri și fără mari perspective de redresare a exportului românesc, este de așteptat ca deficitul de cont curent să se păstreze la cote înalte și anul următor.

Producția industrială, construcțiile rezidențiale, serviciile IT și transportul se contractă din cauza cererii externe scăzute și a prețurilor necompetitive la energie. Iar pe fondul creșterii rapide a salariilor în ultimele luni, România și-a continuat modelul economic găunos, de creștere fragilă bazată pe consum. Inflația va rămâne peste 5%; presiunile asupra prețurilor sunt încă mari datorită creșterii continue a venitului disponibil. 

Cred că România riscă să închidă 2024 cu un deficit public general semnificativ peste 8% din PIB, agravat de criza politico-administrativă. Experții estimează că raportul datorie/PIB va crește până la aproape 60% în 2026, dar este posibil ca povara datoriei publice să se amplifice anul viitor, pentru că deja a crescut simțitor costul banilor pe care statul are nevoie să-i împrumute. 

Riscul unei recesiuni economice, înghețarea unor planuri de investiții private și o contractare a business-ului poate crește riscul de șomaj. Pe piața forței de muncă, statul rămâne principalul concurent - greu de bătut - pentru mediul de afaceri. O profundă reformare a aparatului de stat - cerută de altfel unanim de „vocea străzii” - înseamnă o reducere a numărului de salariați plătiți din bugetul public și o creștere a cererii de job-uri îndreptată spre mediul privat. Este de văzut cu care coaliție de guvernare și în ce atmosferă politică se poate realiza o astfel de reformă. 

Așadar, cu ce ne alegem după alegeri? Cu o mare instabilitate politică, cu o accentuată anxietate socială, cu o sporită nesiguranță cu privire la bunăstarea fiecărei familii și o distrugătoare incertitudine privind economia națională. Ne mai alegem și cu agravarea unor riscuri extreme din care cele mai periculoase le văd a fi riscul de derapaj de la calea europeană și riscul de conflict armat între state.