Recent, au fost publicate în SUA rezultatele unor studii desfăşurate pe 20 de ani (1984-2005), care au demonstrat că, în timp ce incidenţa cancerului de colon s-a menţinut la un nivel relativ constant, cancerul rectal a prezentat o creştere cu 3,8% pe an.
Rectul este porţiunea terminală a intestinului gros: colonul. În prezent sunt diagnosticate aproximativ 40.000 de noi cazuri anual, prevalenţa fiind uşor mai ridicată în rândul bărbaţilor. De asemenea, în timp ce cancerul de colon apare în general la persoane în vârstă, cancerul rectal devine din ce în ce mai frecvent la persoane tinere, sub 40 de ani.
Motivele nu sunt deocamdată clare. În etiologia cancerului rectal sunt implicate: dieta bogată în grăsimi animale şi săracă în fibre, fumatul şi alcoolismul, antecedentele familiale de cancer colorectal sau polipoza. De aceea, medicii recomandă o mai multă circumspecţie şi investigaţii suplimentare în ceea ce priveşte hemoragiile rectale care apar la persoane tinere, chiar dacă într-adevăr foarte des acestea se produc din alte cauze, mai puţin periculoase, cel mai des hemoroizi. Ignorarea sau neglijarea lor duce sau întârzie diagnosticul şi tratamentul de specialitate.
SIMPTOME
Există destul de multe afecţiuni care se însoţesc de hemoragii rectale: fisuri anale, hemoroizi, colită (ulceroasă, ischemică, infecţioasă), boala Crohn (o afecţiune inflamatorie cronică a intestinului), dar şi diverticuli, polipi sau cancer colorectal.
Uneori, cancerul rectal este asimptomatic, fiind depistat întâmplător. În cazurile manifeste însă semnul principal este hemoragia (rectoragia). Hemoragiile pot fi vizibile, sângele fiind amestecat cu scaunul, dar uneori poate fi vorba despre hemoragii mici (câteva picături) care colorează apa din toaletă sau se observă pe hârtia igienică.
În alte cazuri, e vorba despre hemoragii foarte mici (oculte), care nu pot fi depistate decât în laborator. Cheia este însă persistenţa lor, care în timp generează anemie. Alte simptome ce pot fi întâlnite sunt: tulburări de tranzit intestinal (diaree, constipaţie, în stadiile mai avansate oprirea completă a tranzitului), modificări ale scaunului (acesta devine îngust ca un creion), dureri în timpul defecaţiei, senzaţia de golire incompletă a rectului. La acestea se adaugă semne nespecifice: oboseală, scădere în greutate, dureri abdominale sau de spate.
RISCURI
Diagnosticul unei hemoragii rectale începe cu examenul fizic şi tuşeul rectal. Din păcate, chiar dacă sunt descoperiţi nişte hemoroizi, prezenţa lor nu exclude existenţa concomitentă a unui cancer colorectal. De aceea, uneori, se apelează în continuare la diferite metode care permit vizualizarea unei porţiuni din intestinul gros: anoscopie, rectoscopie, rectosigmoidoscopie sau colonoscopie.
La persoanele fără risc crescut, screeningul pentru depistarea cancerului colorectal începe la 50 de ani şi cuprinde examenul de scaun pentru depistarea hemoragiilor oculte (anual), o rectosigmoidoscopie (examinarea endoscopică a rectului, sigmoidului şi a unei porţiuni a colonului descendent), la 5 ani, sau colonoscopie (care permite examinarea întregului colon), la 10 ani. Dacă aveţi însă risc crescut (cazuri de cancer colorectal sau polipoză în familie ori dacă suferiţi de o afecţiune intestinală inflamatorie cronică), testele vor începe de la 40 de ani.