Constantin Mihăescu face de 17 ani dializă; de 17 ani, merge de trei ori pe săptămână de la Vlădeşti la Piteşti, cale de 45 de kilometri presăraţi cu gropi. De la 1 februarie, transportul său şi al altor dializaţi din judeţ a fost trecut, prin decizia managerului Spitalului Judeţean Argeş, la serviciul de ambulanţă. Pacienţii se plâng că acum sunt duşi la dializă în condiţii proaste şi ilegale.
Ora 6 dimineaţa. Pe cerul Vlădeştiului se vede Carul Mare. Nea Constantin (foto) e îmbrăcat şi aşteaptă să vină ambulanţa, să-l ducă la Piteşti. "Domnule, da' te joacă în ambulanţa asta de parcă duce dovleci. Marţi am mers pe o cutie de inox şi, de la cât mi-am încordat picioarele să îmi păstrez echilibrul, am făcut vânătăi", povesteşte bărbatul la a cărui boală se adaugă şi chinul provocat de un transport impropriu.
Ambulanţa soseşte. Nea Constantin deschide uşa laterală, spune "bună dimineaţa" colegilor de transport, Nicolae Moiceanu, care stă pe unicul scaun din spate, şi soţiei acestuia, care stă pe targă, apoi îşi ocupă locul pe lada de inox acoperită de o păturică. În faţă mai stau doi pacienţi. Ambulanţa este de tip A1 şi, conform legii, nu poate să transporte decât un singur pacient şi un însoţitor. În faţă, şoferul nu ar trebui să ia nici un pacient. Dar nu are ce face şi cedează insistenţelor.
"Dacă mă bagă în spate nu văd nimic şi mi se face rău. Eu nu pot să merg decât în faţă şi mă rog de şofer să mă lase. Eu, una, spui că nu mă mai urc în salvarea asta mare", îmi explică Maria Furdui. Bolnavii din Argeş au trimis Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor o sesizare. Vasile Barbu, preşedintele asociaţiei, arată că stresul la care sunt supuşi bolnavii din cauza transportului influenţează negativ calitatea dializei. "Sunt băgate într-o ambulanţă, care ar trebui să transporte un singur pacient, şi câte patru-cinci persoane.
Stau pe lăzi, unul lângă altul pe targă sau pe butuci de lemn, şi se lovesc cu capul de echipamentele din maşină. În condiţiile astea, la un accident uşor, un pasager din spate îşi poate pierde viaţa". Eugenia Şerbănoiu, o altă pacientă care are nevoie de dializă, povesteşte şi ea: "În maşina aia transporţi animale. Dacă ar fi avut nişte scaune, să stăm ca oamenii... Data trecută, uneia dintre doamnele cu care mai merg i s-a făcut rău şi a vomitat. Nu vedem nimic dinăuntru, suntem ca deţinuţii în dubă."
TREI, DOI, UNU'!
Când l-am întrebat pe managerul Serviciului de Ambulanţă Argeş, Tudor Ionescu, câţi pacienţi pot fi transportaţi cu o ambulanţă de tip A1, a răspuns în primă instanţă: "Trei! În faţă pot fi luaţi unul sau doi, dacă vor". Apoi, imediat, îşi retrage cuvintele: "Doi au voie în spate. Nu are voie nici unul în faţă!" El crede că singura explicaţie pentru nemulţumirea pacienţilor este faptul că aceştia acceptă mai greu schimbarea, nu condiţiile improprii în care sunt transportaţi. Însă recunoaşte implicit că transportul dializaţilor nu se face corect atunci când îl întrebăm dacă într-o săptămână vom găsi aceeaşi situaţie, dacă vom reveni. "Nu", spune hotărât medicul Ionescu.
Condiţiile de transport s-au schimbat însă mult mai repede. La ora 11:00 am revenit la centrul de dializă pentru a vedea cât de încărcate vin ambulanţele, am observat că în niciuna dintre maşini nu erau de data asta mai mult de doi pacienţi. Printre ambulanţele A1 şi A2 se strecurase şi o maşină mică, cu un girofar improvizat, care-şi arăta cablul pe dinafară. Maşina nu avea alte însemne în afara unui "112" de plastic albastru.
Şoferii de pe ambulanţe au recunoscut că modul în care se face transportul pacienţilor este ilegal, dar spun că nu au ce face, în condiţiile în care şefii îi trimit să ia mai mulţi pacienţi decât prevede legea pentru maşinile pe care le conduc.