Specialiştii reuniţi între 11 şi 16 septembrie, la Paris, în cadrul celui de-al 14-lea congres internaţional al tiroidei, au prezentat şi oficializat recomandări privitoare la serviciile medicale acordate bolnavilor tiroidieni.
Scopul recomandărilor este să armonizeze practicile medicale, astfel încât să se reuşească diminuarea numărului încă mare al ablaţiilor chirurgicale parţiale sau totale de tiroidă.
PRELEVARE DE CELULE
Potrivit statisticilor, la ora actuală se înregistrează o creştere a numărului persoanelor cu afecţiuni ale tiroidei. Această creştere ar putea fi explicată, la prima vedere, prin stabilirea unor metode superioare de depistare a afecţiunilor, susţine profesorul Martin Schlumberger, şeful serviciului de medicină nucleară în cadrul Institutului Gustave Roussy (Villejuif), preşedinte al comitetului de organizare a congresului.
"O simplă palpare permite depistarea nodulilor la 4% până la 7% la adulţi. Dacă se efectuează o ecografie de control la nivelul unei comunităţi, se va depista o afecţiune a tiroidei la aproximativ o jumătate dintre membrii acestei comunităţi. Dar trebuie ştiut că mare parte dintre aceşti noduli de mici dimensiuni nu se vor maligniza niciodată, explică Martin Schlumberger.
În ultima perioadă, sunt depistate din ce în ce mai multe tumori de mici dimensiuni, dar numărul pacienţilor care prezintă tumori mari bate pasul pe loc. Ceea ce explică faptul că, în final, cazuistica gravă nu s-a redus. Pentru evitarea cazurilor de "subdiagnostic", care frecvent este sinonim cu un exces de ablaţii chirurgicale, specialiştii au decis să consacre congresul internaţional al tiroidei acestei problematici majore şi să elaboreze un set de recomandări de bună practică. "Aplicarea acestor recomandări va permite, între altele, şi reducerea cheltuielilor pentru serviciile medicale."
Pentru noduli se fac câteva recomandări simple: măsurarea nivelului TSH (Thyroid-stimulating hormone). Acest test măsoară cantitatea hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) din sânge. De asemenea, se indică realizarea unei ecografii şi, după caz, o citopuncţie: prelevarea câtorva celule din leziune, care confirmă sau infirmă prezenţa de celule canceroase. Respectarea acestui protocol ar trebui să conducă, în final, la evitarea intervenţiilor inutile, scumpe şi uneori periculoase.
TESTE
Profesorul Schlumberger a mai precizat în cadrul congresului că la ora actuală sunt modalităţi eficiente de depistare a anomaliilor genetice responsabile de subactivare a proteinelor care sunt la originea tumorilor canceroase.
Primele şase teste clinice au fost prezentate în cadrul congresului. Unul dintre ele, efectuat de o echipă de specialişti din Franţa, relevă o transformare a diagnosticului pacienţilor a căror monitorizare globală este de la câteva luni la câţiva ani. Astfel, unii pacienţi sunt refăcuţi aproape complet după cinci ani de la diagnostic. Un asemenea răspuns a fost obţinut la jumătate dintre pacienţii participanţi la test.