Viaţă strivită de la 7 metri înălţime

Florin priveşte în ochii fetiţei lui şi zâmbeşte. Ea i-a dat putere atunci când Dumnezeu l-a încercat atât de greu. Ea a rămas singura care acum îşi încolăceşte braţele în jurul gâtului tatălui ei şi-i sărută obrajii supţi de suferinţă şi de griji.

Mama ei a hotărât să-i părăsească. Nu a suportat să-l vadă pe cel cu care ani buni a împărţit o viaţă frumoasă şi liniştită târându-se în genunchi, desfigurat de boală. A plecat să-şi refacă viaţa. Florin însă a rămas să se lupte cu paralizia care a pus stăpânire pe trupul lui şi cu angoasele, fricile şi datoriile imense pe care le are la diverşi oameni.
Se întâmpla în 2003 ca viaţa lui să ia o întorsătură greu de suportat. Pe-atunci muncea pe şantier, cocoţat pe schele la zeci de metri înălţime. Niciodată nu i-a fost frică să ajungă unde alţii se codeau, tremurându-le picioarele la gândul înălţimilor ameţitoare.

Într-o fracţiune de secundă, fără să aibă timp ca măcar să se dumirească de nenorocirea care avea să i se întâmple, Florin s-a văzut cu coloana fracturată şi cu viaţa de dinainte spartă în mii de bucăţi. A căzut de pe schelă într-un gol de 7 metri şi jumătate înălţime. A fost operat de urgenţă la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti.

Tija metalică implantată în coloană i-a dat speranţă că se poate mişca. Îşi dorea să muncească. Gândul că familia lui are nevoie de el îi sporea sentimentul de neputinţă şi de inutilitate. "Era prea greu pentru mine să îndur chinul prin care treceau oamenii dragi de lângă mine. Împreună cu soţia şi cu fetiţa noastră am trăit clipe foarte frumoase, eram o familie unită. Dintr-o dată, îmi simţeam trupul paralizat. La fel şi sufletul. Totul avea să se destrame", povesteşte Florin Daniel Zăvoi.

La numai 30 de ani, Florin simte că viaţa l-a încercat cât pentru 100 de ani. După operaţia de implantare a tijei metalice, au urmat trei luni de recuperare medicală. Medicii i-au recomandat repaos. El vedea însă cum, lună de lună, se adunau datorii la lumină, la gaze, la întreţinere. Şi-a spus atunci că nu trebuie să stea. Că mai bine ar pleca la muncă în Spania. N-a stat pe gânduri. A urcat pe schelă din nou. A cărat găleţi, mai mult târându-se. A urcat la înălţimi, a zidit fără încetare, numai să aibă ce trimite familiei lui rămasă în ţară. Până într-o zi, când a simţit cum oasele îi trosnesc din nou. I se rupsese tija metalică.

De-ndată au apărut durerile. S-a întors acasă. Medicii i-au scos tija. Şi i-au interzis bărbatului să muncească. Soţia l-a părăsit. Între timp, părinţii i-au decedat. Florin a trebuit să fie şi mamă, şi tată pentru fetiţa lui. Din cauza lipsei banilor, copila a fost nevoită să renunţe la orele de balet pe care le urma cu atâta bucurie şi cu atât de mult talent.

În fiecare zi, gândul lui Florin era îndreptat către un singur lucru: hrana pe care trebuia să i-o pună pe masă fetiţei lui.
"Medicii mi-au spus că trebuie să îmi iau medicamente care să fortifice muşchii, câteodată sunt atât de slăbit, că am nevoie de perfuzii. M-am lăsat însă pe mine şi am încercat să-i dăruiesc fetei mele tot ce am, tot ce reuşesc să strâng", spune tatăl, chinuit de durere. În doi ani, de când nimeni nu-l mai angajează, Florin a strâns datorii de peste 110 milioane de lei. A avut luni întregi tăiate curentul, gazele, apa caldă. În curând, în septembrie, copila lui o să păşească în clasa I. Şi-ar dori nespus de mult să-i poată oferi rechizitele de care are nevoie pentru începerea şcolii. "Aşteptăm pensia mea de handicap grad I, de 3 milioane. Atunci o să mergem în magazin şi să luăm câte ceva." Vocea lui Florin este tristă. Şi pare mereu obosită. Din cauza verte-brelor rupte, toate organele sale au de suferit.

Este nevoit ca noaptea, din două în două ore, să se trezească şi să îşi pună sonda pentru a putea urina. "Dacă nu fac aşa, risc să nu mai pot urina deloc, să fac blocaj renal", explică bărbatul. Are nevoie din nou de operaţie. Recalibrarea coloanei, introducerea unei noi tije sunt extrem de necesare. Florin nici nu îndrăzneşte să viseze la un transplant de celule stem, care i-ar reîmprospăta celulele bolnave. Masa musculară a ambelor picioare i s-a atrofiat. Se deplasează anevoios, iar greutatea corpului apasă îngrozitor de dureros pe membre. Dacă ar avea bani, ar merge în străinătate pentru a se opera la coloană. În Viena, numai intervenţia chirurgicală, fără recuperare medicală, l-ar costa 3.000 de euro. Deocamdată, aşa cum spune zâmbind trist, "doctorul meu, care îmi tratează sufletul, este fiica mea".

Ajutor
Pentru cei care vor să-l ajute pe Florin să poată ajunge la clinica din străinătate, la BRD sucursala Ploieşti, pe numele Zăvoi Florin Daniel, s-au deschis următoarele conturi:
Cont RON: RO22BRDE300SV72891033000
Cont EURO: RO97BRDE300SV73620913000
Pentru mai multe detalii, Florin poate fi contactat la numărul de telefon: 0727.579.813.