Recurs la Romănia

Am invăţat să spunem ce merită spus, să arătăm ce merită arătat. Să coborăm dincolo de coaja plictiselii şi a mizeriei noastre de zi cu zi, către miezul care dă sens vieţii. Către sufletul omului. Şi, crescănd noi inşine impreună cu cititorii, am ajuns să ne construim o filozofie care prinde contur in răndurile acestui Manifest.

Suntem ziarul numărul 1 in Romania. Avem de gănd să ne păstrăm locul mult timp de acum inainte. Am luat hotărărea să devenim cel mai citit ziar din ţară acum patru ani. In ianuarie 2004 am făcut primul pas spre succesul de azi: am decis să uităm aproape tot ce invăţaserăm in cei 15 ani de presă liberă de pănă atunci. Am inchis ochii pur şi simplu şi am căutat să uităm toate cutumele, prejudecăţile, clişeele şi modelele. Cănd am deschis ochii, am privit cu mirare in jur şi am văzut că nu ştim şi nu inţelegem nimic din ce se petrece. A fost ca şi cum ne-am născut a doua oară, dezbrăcaţi de veşmintele nepotrivite ale cuiva care caută să urce muntele pe tocuri şi in rochie de seară. Pănă atunci căntam in cor şi nu realizam că partitura e nepotrivită. Cănd faci linişte şi te vrei solist, devii foarte atent la partitură.


Am inchis ochii, ziceam, şi cănd i-am deschis la lumina zilei, spre a vedea clar, am inceput să ne minunăm. Cu mirare am aflat că nu ştim mare lucru despre Romănia de dincolo de Buftea şi am pornit să o descoperim. Vară de vară descriem in cuvinte şi imagini ţara, iar cititorii o descoperă impreună cu noi, cu aceeaşi mirare şi incăntare. Am adus acel plus de cunoaştere care ii imbogăţeşte deopotrivă pe cei tineri şi pe cei bătrăni. Caravana noastră ne-a invăţat că romănii sunt dornici să se descopere şi să se citească.


Am realizat că se scrisese in timp atăt de mult şi de aiurea despre Revoluţia din ’89 incăt nimeni nu mai pricepea nimic. La 15 ani după acele intămplări, noi am găsit fapte, documente şi mărturii despre imprejurările Revoluţiei. Trecuse destul de mult timp ca să putem analiza lucrurile cu metodă şi fără patimă. Şi am căştigat. Serialul a fost citit cu sufletul la gură un an intreg.


Căutănd in arhive documente despre regimul Ceauşescu, am inţeles că perioada comunistă e o adevărată peşteră a comorilor pentru oricine vrea să ştie ce s-a intămplat cu noi timp de jumătate de secol şi de ce suntem aşa cum suntem. Mult timp de acum incolo vom reda fapte şi mărturii inedite despre acele vremuri.


Călătorind din Banat pănă in Bucovina, din Dobrogea pănă in Oaş, am descoperit alte comori uitate: tradiţiile şi folclorul, diamante bine conservate sub praful uitării. Restituindu-le proprietarilor de drept, marelui public, am inceput deja să ne definim rostul de călători in prezent şi trecut, de arheologi ai spiritualităţii romăneşti.


Preţul uitării, de care ne temeam cănd ne-am propus să fim numărul unu, ne pare de-acum o binecuvăntare. Da, am uitat să facem presă după televizor şi după agenţiile de ştiri, iar agenda noastră zilnică nu mai e făcută de politicieni sau de faptul divers. Am aflat că nici cititorii nu-şi mai fac de mult agenda după televizor şi nici după interesele partidelor, că s-au plictisit de faptul divers, pentru că viaţa lor şi viaţa insăşi nu e un fapt divers, nu e o intămplare. Nu tot ce se intămplă este un eveniment. Nu este un eveniment decăt ceea ce contează. Contează ceea ce vrei să ştii şi contează ceea ce ţii minte şi după ce nu mai e.


Aşadar, preţul uitării noastre şi al tuturor descoperirilor ce au urmat şi stau incă să vină este acesta: am renunţat să mai căutăm haotic intămplări, să colecţionăm ştiri, să le căutăm in coarne politicienilor sau vedetuţelor vremelnice. Am crezut - şi nu ne-am inşelat - că mai există cititori care caută şi altceva decăt kitsch, cancan, gargară, intrigă şi scandal. Realitatea ne-a dat dreptate: cititorul consumă toate acestea, dacă nu ii dai ceva mai bun. Dacă ii dai, primeşte, apreciază şi-ţi rămăne fidel. Iţi cere mai mult, e atent la tine, iţi devine partener, părtaş, im-părtăşeşte emoţiile tale, ingrijorările, supărările sau dezamăgirile tale, stă cu tine la masă, ce mănănci tu aia mănăncă şi el.


Aşa am făcut şi ce ne-a plăcut nouă aceea le-am dat şi altora. Pentru că vedem lucruri minunate, care nu incap intre paginile ziarului, ii oferim fotografiile noastre, cu mult mai multe de căt putem tipări, pe internet. Şi publicăm in fiecare an un album de fotografie cu cele mai interesante fapte de viaţă surprinse de cea mai bună echipă de fotoreporteri din Romănia. Pentru că descoperim comorile muzicii romăneşti, prea puţin cunoscute, le impărtăşim tuturor, scriem CD-uri cu tot ce are mai bun folclorul nostru, să fie in fiecare casă, să nu se uite, să nu se piardă, să se bucure căt mai mulţi, să aibă parte fiecare.


Pentru că am ştiut să uităm tot, ne-a fost uşor să invăţăm. Prejudecăţile şi reţetele te impiedică să inveţi. Crezi că le ştii pe toate. Dacă recunoşti că nu ştii nimic, ca Socrate, ai simţurile flămănde şi inima deschisă. Astfel am ajuns ca din aproape in aproape să facem lucruri care nu sunt neapărat apanajul ziariştilor. Iar Jurnalul Naţional devine azi mai mult ca ieri şi măine mai mult ca azi, promotorul informal al unor modele culturale. Şi făcător de cultură, la urma urmei, dacă "a face" este tot una cu "a descoperi" şi "a impărtăşi", spre desfătarea şi instruirea publicului, produse spirituale care altfel ar fi rămas ascunse in intuneric.

Acum patru ani uitam tot ce invăţaserăm, inchideam televizorul, radioul şi presa concurentă, ca să deschidem ochii limpezi asupra prezentului. Să spunem ce merită spus, să arătăm ce merită arătat. Să coborăm, dincolo de coaja plictiselii şi a mizeriei noastre de zi cu zi, către miezul care ii dă sens vieţii. Către sufletul omului. Căutăndu-i sufletul, am dobăndit bucuria de a scrie pe cănd el regăsea bucuria de a citi. Şi, crescănd noi inşine impreună cu cititorii, am ajuns să ne construim o filozofie care, iată, prinde contur in răndurile acestui Manifest.


Aşadar in cei patru ani am aflat cu siguranţă ce ne interesează şi ce nu. Astfel, veţi cunoaşte şi planurile noastre de viitor:


Nu ne interesează nimic din ispitele care le dau tărcoale jurnaliştilor zilelor noastre. Le-am cunoscut, ne-am hrănit cu ele, ne-am lepădat de ele. Nu ne mai lăsăm păcăliţi de discursuri zgomotoase, de non valori cu succes de casă, de vănzători de iluzii şi de pămănt pe Lună, de minciuni poleite, de gogomănii, de neştirile zilei, de tot balastul şi rumeguşul gazetăriei. Am reuşit să le uităm, odată şi ne-am vaccinat contra lor. Trăim in prezent, nu le vom ignora. Nu putem decăt să le criticăm, dar o vom face in aşa fel incăt să nu le dăm mai multă importanţă decăt merită.


I-am spus acestui Manifest "Recurs la Romănia", pentru că aici suntem judecaţi şi aici ne şi primim sentinţa. De la public, pentru că cititorul e judecătorul colectiv, foarte sever, suficient de inţelept, greu de păcălit şi imposibil de mituit. I-am zis aşa pentru că, atunci cănd te nemulţumeşte ceva, cauţi să-ţi afli liniştea şi impăcarea făcănd recurs la ceea ce este stabil şi valoros prin sine, făcănd recurs la rădăcină. Recurs la Romănia inseamnă deopotrivă uitarea de fleacuri şi regăsirea de esenţe. E recursul la rădăcinile, prin definiţie statornice, pe care se bucură să şi le intălnească aici, la noi, publicul nostru. Un exerciţiu pe care il facem de ceva timp incoace noi, cei de la Jurnalul Naţional, care subscriem la ceea ce doreşte să devină, in timp, şi dacă nu e mult spus, un model jurnalistic şi cultural. Principiile care ne indrumă au devenit, pentru redacţia noastră, un crez profesional care se regăseşte in contractul de muncă al fiecăruia.

• Jurnalul Naţional

• Ne interesează tot ce e valoros şi autentic romănesc, tot ce a rămas intact sub vremuri, tot ce poartă pecetea de calitate a tradiţiei.
• Ne interesează tot ce ne imbogăţeşte spiritual intr-un moment in care doar bogăţia materială pare a avea preţ.
• Ne interesează tot ce are Romănia de oferit Europei şi lumii intregi.
• Ne interesează tot ce ne face să mergem inainte.
• Ne interesează tot ce ne ajută să aflăm cine suntem.
• Ne interesează toate ideile generoase şi toate faptele remarcabile.
• Ne interesează suferinţa oamenilor.
• Ne interesează tot ce ne face viaţa mai frumoasă.
• Ne interesează banii curaţi şi faima meritată.
• Ne interesează sănătatea oamenilor.
• Ne interesează natura curată.
• Ne interesează mai cu seamă tot ceea ce romănii au şi nu ştiu că e al lor. Pentru că avem ce le spune.