Imparatia lui Belzebuth

In latina "diabolus", in greceste "diabolos" - care desparte. Satan, Belzebut, spiritul raului. Prezenta "celui intunecat" in cultura universala este covarsitoare.

Specialistii pretind ca nu trebuie sa confundam demonii cu diavolii. Ei s-ar deosebi prin aceea ca demonii sunt spirite familiale, iar diavolii sunt ingeri ai intunericului. Dupa altii, demonii sunt populatia infernului, in timp ce diavolii sunt printii si marii seniori.

PREZENTA RAULUI. Chipurile, ispravile, istoria Satanei si prezenta sa malefica la toate popoarele din antichitate pana astazi" (Editura All, Bucuresti, 2001), Alfonso M. di Nola, profesor de istoria religiilor in cadrul Institutului Universitar Oriental din Neapole, propune o istorie a prezentei raului in viata cotidiana, din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre.

Astfel, in cultura sumeriana apare poate cea mai veche forma a stiintei despre ingeri si a demonologiei, care ii va influenta pe asiro-babilonieni si lumea ebraica, ajungand pana la crestinism. Alaturi de ingeri, de genii si de spirite bune, apare Ushum-Gal, un spirit malign care ii izgoneste pe zeii protectori ai satelor. Sumerienii reactionau, recurgand la diferite forme de exorcism impotriva pericolelor mortii si infrangerii in lupta. Cauza relelor era pusa de obicei pe seama actiunii unor forte adverse, de care facatorul de vraji ii apara pe oameni.

O LUME DEMONICA. In India antica, energia negativa este incarnata, inca din "Veda", in Asura, cuvant care inseamna, probabil, "stapan puternic, zeu". Asura, sub aspectul lor demonic, sunt iluzia magica acaparatoare, puterea naturala nefasta, fericirea inexistenta, pentru ca nu are substanta. Asura, care era un ordin divin, capata pentru totdeauna caracteristici demonice. De fapt, Asura este numai un "exemplu". Aceasta deoarece la indieni demonii au, in general, un caracter nesigur, au tendinta de a se inlocui unul pe altul, fara a fi definiti precis, exceptand putine cazuri. Astfel incat, deseori, puterea demonica este, din punct de vedere terminologic, reprezentata personalizat, dar si prin denumiri neutre, care nu mai desemneaza o persoana, ci pericolul sau consecinta acestuia.

In anul 649 d.Hr., budismul a fost introdus in Tibet. Pe fondul religiei arhaice a populatiei autohtone s-a implementat o noua "demonologie", provenind din conceptia budista despre rolul si natura demonilor si ale divinitatilor. Zei si demoni exista si nu exista, in sensul ca actioneaza in plina lume a oamenilor, dar sunt perceputi numai ca imagini iluzorii proiectate de mintea noastra cufundata in iluzie (maya).

In religia Chinei antice, spiritele rele erau numite kuei, o notiune generala care se referea si la sufletele mortilor. Astfel, apar cei opt frati spiridusi (yeu-kuang), ecourile (wang-ling), avand infatisarea unor copii cu parul lung care imitau vocea omeneasca, demonii fara cap (kâ€^TM iu-kuang), demonii mlastinilor (wei-tâ€^TM o) si altii.

MONSTRUL APOFIS. In traditia egipteana, o figura demonica este cea a monstrului numit Apofis. In capitolul al XXXIX-lea din "Cartea Mortilor" este data o formula pentru a distruge si a invinge monstrul care, in lumea infernala, devoreaza si este dusmanul luminii solare (Ra): "Ra te face sa te intorci din drumul tau, tu, cel pe care el il uraste… El iti gaureste teasta, iti biciuieste fata, iti taie in jumatate capul si-l tranteste de pamantul sau, iti sfarama oasele, iti ciopleste madularele. Tu Apofis, dusman al lui Ra, ai fost condamnat de zeul Aker. Pleaca, demonule, din fata sagetilor lui de lumina! (…)" Exista unele povesti legate de locuitorii insulelor Filipine. Se spune ca, atunci cand vor sa stea de vorba cu diavolul, se aduna in numar mare. Nici insularii din Maldive nu fac exceptie de la povesti. Despre ei se spune ca, atunci cand sunt bolnavi, fac orice ca sa-l cucereasca pe diavol, sacrificandu-i gaini si cocosi.

"Vechii locuitori ai arhipelagului indonezian credeau ca demonii le intra in casa prin gaurile de pe acoperis si aduc cu ei un aer infectat care produce varsatul"

"Satan a fost aruncat in abis impreuna cu cei care-l sustineau. Din acel moment, cei razvratiti si-au pierdut frumusetea, fata li s-a intunecat si s-a ridat, le-au aparut coarne in frunte, le-a crescut coada in spate" - Jacques Collin de Plancy "Dictionar diabolic", Ed. Viata Romaneasca, 1992

Continuare: Posedarea