Pictorul de suflete

Apostolul Bucurestiului. Parintele Sofian Boghiu de la Manastirea Antim s-a dus la Domnul de Ziua Crucii in 2002, in timpul Liturghiei, cautand Chipul Mantuitorului.

Manastirea Agapia, Radu-Voda din Bucuresti, Deir-El-Harf din Liban, Biserica din Hama, Siria sunt cateva dintre locasurile sfinte in care mana Arhimadritului Sofian Boghiu, fost staret al Manastirii Antim, a lasat in urma sa credinta si culoare. Mare pictor bisericesc, chemat la Dumnezeu in urma cu doi ani, la 14 septembrie, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, duhovnic al Bucurestiului, Parintele Sofian a avut marele dar de a picta sufletele oamenilor care cautau alinare in chilia sa.

ORIGINI. Venit de pe malul celalalt al Prutului, din comuna Cuconestii Vechi, judetul Balti, fostul staret de la Antim s-a nascut intr-o familie de credinciosi din Basarabia. A fost botezat crestineste cu numele de Serghei, pe care l-a lepadat la 25 decembrie 1937, cand a imbracat haina monahala si a fost numit Sofian.

Inca de la varsta de 14 ani, cand a intrat ca frate de manastire la Schitul Rughi din judetul Soroca, avea un mare semn de intrebare in suflet, dar mai ales in mana cu care aluneca pe icoane. "Dintr-un indemn tainic al inimii mele, de mult caut Fata Domnului. O caut pentru indeletnicirile mele de iconar, dar si pentru cerintele sufletului meu de crestin si monah. Cum a fost in realitate chipul Domnului in viata Sa pamanteasca? Avem noi portretul Lui, chipul Lui?" O fi gasit raspuns intrebarii sale Parintele Sofian? Lucrarea sa de licenta din 1948, "Chipul Mantuitorului in iconografie", tiparita in 2001 la Editura Bizantina, a fost primul si ultimul text publicat. Ale carui file a ajuns sa le mangaie cu degetele batrane, caci ochii nu prea il mai ajutau la cei 89 de ani pe care ii avea cand s-a stins din viata. Era aproape orb. Iconar si pictor de biserici, a platit jertfa muncii pe care a lasat-o in urma.

INCHISOAREA. A cerut sa fie inmormantat la Caldarusani, prima manastire care i-a deschis portile, dupa refugiul din Basarabia. Cu toate ca a cautat drumul inapoi spre casa, in 1940 intorcandu-se la Manastirea Dobrusa, a ales sa plece din Basarabia de prigoana rusilor. A fost numit staretal Manastirii Antim in 1950, apoi al Manastirii Plumbuita, pana in 1958, cand a fost arestat.

Parintele Sofian, inchis sub acuzatia de "uneltire contra oranduirii sociale, prin activitate mistica dusmanoasa in cadrul organizatiei "Rugul Aprins"", a fost condamnat la 16 ani de munca silnica. La Jilava, Aiud si Salcia, unde obisnuia sa spuna: "Adeseori m-am simtit mai bine in inchisoare decat afara. Era acolo o viata cu preocupari duhovnicesti, o atmosfera crestina.". S-a intors la Manastirea Antim in 1967, ajungand in cele din urma si duhovnicul patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist.

---

 

CV

Sofian Boghiu

S-a nascut in 1912, in Basarabia, comuna Cuconestii Vechi, judetul Balti, primind prin botez numele de Serghei. La numai 14 ani a pasit pe portile schitului Rughi-Soroca, hotarat sa-si inchine viata lui Dumnezeu. In ziua de Craciun a anului 1937 a fost tuns monah in Manastirea Dobrusa, din apropiere, schimbandu-si numele din Serghei in Sofian, pentru ca trei ani mai tarziu sa traiasca ocuparea Basarabiei. S-a refugiat peste Prut, la Manastirea Caldarusani.

---

"In Pateric ni se povesteste cum un sihastru, in pustie, a inceput sa se roage impreuna cu un alt credincios, intrucat in lume era seceta foarte mare. In momentul cand se rugau, credinciosul a vazut cum degetele de la mainile sihastrului - pe care le tinea ridicate spre cer - devenisera zece torte de lumina; iar dupa putin timp a inceput sa ploua. De aceea, acum, la 2.000 de ani de la nasterea Mantuitorului, cel mai important lucru pe care mi-l doresc este sa invat sa ma rog" Arhimandrit Sofian Boghiu

---

CONTINUARE: Duhovnicul a zeci de mii de romani