Policlinica Batiştei, declarată monument istoric pentru un an

Indiferent de decizia finală, cel puţin pentru 12 luni Policlinica Batiştei va avea regim juridic de monument! Astfel, proprietarii au acum o serie de obligaţii, dar şi drepturi, precum: consultanţă de specialitate gratuită, scutirea impozitului pe clădiri, reducerea cu minimum 50% a impozitelor şi taxelor aferente lucrărilor de intervenţie, etc.

Clasarea acestor imobile, venite chiar şi cu întarziere, ar putea sa le salveze de intenţiile explicite ale noului proprietar, senatorul PD-l Mircea Andrei. Jurnalul Naţional a relatat de altfel modul în care o parte a clădirii a fost distrusă fără existenţă unui aviz de demolare. Deşi aflată într-o zonă protejată, Policlinica Batiştei nu a fost ferită de agresiuni. Numai în urma materialelor publicate de Jurnalul Naţional inspectorii Primăriei Sectorului 2 s-au sesizat şi au ameninţat cu amenzi şi dosare penale.

Din păcate, instituţiile statului care ar trebui să protejeze astfel de clădiri nu sunt extrem de binevoitoare. Doar câteva ONG-uri şi organizaţii de profil se mai străduiesc să salveze astfel de clădiri istorice. Încă din luna septembrie a anului 2009 UAR şi Observatorul Urban au încercat să obţină clasarea în regim de urgenţă, aflând de existenţa intenţiei oficiale a proprietarului de a demola clădirile, intenţie dovedită de Certificatului de urbanism din 29 iunie 2009, emis de Primăria Sector 2.

"O circumstanţă agravantă este dată de faptul că acest certificat nu respectă Legea 50/1991, deoarece imobilul în cauză face parte din monumentul istoric, "Ansamblul de arhitectură Str. Batiştei, stradă de ţesut tradiţional major" şi deci certificatul de urbanism trebuie emis de Primăria Municipiului Bucureşti. Conform Legii 422/2001, art. 21, declanşarea procedurii clasării de urgenţă se face în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, clădirea căpătând statut de monument istoric", se afirmă în documentul elaborat de UAR şi Observatorul Urban.

ÎNCERCĂRI NEREUŞITE
După perioada legală, pe 8 octombrie 2009 UAR şi Observatorul Urban au cerut o informare privind demersul iniţiat. Răspunsul întocmit de DCCPCN-MB, semnat de directorul Eugen Pleşca şi consilierul Ioan Daniel Cherecheş, cerea Observatorului Urban să întocmească dosarul de clasare, deşi, potrivit Legii 422/2001, acesta este realizat de DCCPCN-MB.

Practic numai Direcţia de Cultură are abilitaţile conferite de lege pentru a solicita instituţiilor statului şi proprietarului toate informaţiile pentru întocmirea dosarului de clasare. În acest moment, salvarea acestor imobile ţine de decizia Comisiei Monumentelor. Statutul de monument ar salva clădirile de la nr. 27 şi 27A de orice distrugere! Indiferent de răspunsul lor, un an pe Batiştei nu va mai intra buldozerul!

DISTRUGERILE ILEGALE, NEPEDEPSITE
Autorităţile nu au fost la fel de vigilente în privinţa distrugerilor ilegale ale imobilului de la nr. 27A, care ar trebui sancţionate! Sesizările se plimbă între instituţii fără ca vreuna dintre ele să verifice serios cum au fost făcute lucrările de demolare. Imediat ce Jurnalul Naţional a relatat modul în care o parte a clădirii a fost distrusă de noul proprietar, senatorul PD-L Mircea Andrei, două echipe de inspectori, atât ai Primăriei Generale, cât şi ai Sectorului 2, s-au prezentat la faţa locului.

Aceştia au anunţat atunci că, în cazul în care se probează ilegalitatea lucrărilor de dezmembrare ale clădirii, vor demara acţiunile necesare întocmirii dosarului penal. Au înaintat în consecinţă sesizarea către Secţia de Poliţie nr. 6. Din păcate, competenţa Poliţiei este extrem de redusă. Agenţii de proximitate nu pot decât să constate starea imobilului, să chestioneze martori şi apoi să trimită adresele instituţiilor abilitate.

Mai departe expertizele necesare probării săvârşirii unei fapte ţin de specialişti din Primărie şi din Ministerul Culturii. O birocraţie care nu face decât să reducă la zero şansele salvării unor astfel de clădiri. Pe scurt, la mai bine de o lună de la mult trâmbiţata amendare a senatorului PD-L, lucrurile stagnează. Mai mult, acesta a declarat că nu s-a atins de casă şi că ferestrele au fost scoase de hoţi. Or, în astfel de situaţii, când casa îţi este vandalizată, te adresezi Poliţiei.

Nici o plângere nu a fost făcută în numele lui Mircea Andrei prin care acesta să sesizeze faptul că imobilul pe care îl are în proprietate ar fi fost distrus. Angajaţii policlinicii au văzut însă distrugerea elementelor de valoare. Partenerul de afaceri al senatorului PD-L a controlat întreaga acţiune. Evenimentul a fost supravegheat şi de firma de pază şi protecţie angajată de noul proprietar al căldirii. De altfel, declaraţiile lui Mircea Andrei, în puţinele ocazii în care doreşte să dea vreo atenţie celor care îl chestionează, se contrazic.

Astfel că, senatorul a declarat la un moment dat că a scos ferestrele casei, întrucât a dorit să le schimbe. Interesant este că nimeni nu i-a cerut senatorului să protejeze imobilul.

CASA BOAMBĂ RAHTIVANU
Pe Strada Batiştei se conturează numai reşedinţe impozante şi grădini cu arbori venerabili, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. În imediata apropiere a sediului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întâlnim o elegantă clădire formată din două corpuri cuplate, dar cu intrări separate. Acestea se încadrează în ambianţa generală a zonei, înscriindu-se în ceea ce am putea numi stil eclectic-academic.

Autorizaţia de construcţie pentru cele două imobile "realizate unitar ca locuinţe cuplate a fost obţinută în 1896, proprietarii iniţiali fiind F. Böhacker şi L. Schindl, ultimul a fost proiectantul şi antreprenorul construcţiei". În 1900 la nr. 27A locuia Mihail Rahtivanu, iar la nr. 27, avocatul Ion Boambă. Acesta din urmă lasă moştenire casa sa singurei fiice, Valentina, căsătorită cu diplomatul Filip Lahovary, apoi cu Constantin Argetoianu, iar după moartea acestuia, cu pictorul Henri Catargi.

În 1896 clădirea avea demisol, parter înalt, etaj şi mansardă, fiind ulterior transformată. Printre compromisurile pe care Schindl le-a făcut pentru a câştiga suprafaţă construibilă se numără şi accesul printr-un pasaj boltit în curtea interioară, către anexe. Bosajele registrului inferior conferă unitate faţadelor. Se remarcă însă echilibrul perfect dintre plin şi gol, prin integrarea loggiei şi cupolei acoperişului înalt.

La fel ca multe dintre clădirile impozante din jur, precum reşedinţele Filipescu, Blaremberg, Mavrocordat, Spayer, Calimachi, sau casa ministrului Mihai Antonescu, şi acestea au fost bogat ornamentate în interior. Trebuie menţionat că imobilul de la nr. 27, era din anii 1930 spital de chirurgie, astfel că acest corp al clădirii a suferit transformări radicale, faţă de aripa de la nr. 27A, care a rămas mai mult timp reşedinţă, şi care a păstrat mare parte din elementele decorative originale.

Până în octombrie 2009, la etajul acestei case plafonul era din stejar având cartuşuri cu pictură decorativă. Dichisurile din stucco unicat ale fiecărei încăperi, eleganta scară de marmură, lemnăria originală a ferestrelor şi uşilor, în special cea de la intrare, pe scurt multe din elementele ce ar fi putut să confere fără probleme statutul de monument au dispărut în octombrie, după ce senatorul Mircea Andrei a primit studiul istoric ce sublinia valorile arhitecturale şi istorice ale clădirii.

"În budoar, pe mese, pe scrinuri micuţe, câte o carte niciodată deschisă era şi ea însemnată cu o panglică lată de mătase pictată, iar la dreapta şi la stânga pianului, două tablouri reprezentând buchete de liliac şi trandafiri îşi făceau vis-ŕ-vis. Covorul de pe scară, de culoare deschisă, avea trandafiri la bordură. De altfel, totul în casă ne atrăgea ca un parfum plăcut, în mijlocul căruia doamna Boambă însăşi părea un trandafir deschis"
Zoe Cămărăşescu, Amintiri