Preşedintele-procuror

• Cartea va vi lansată luni dimineaţa la orele 10:00, la Hotel Hilton, după cum ne-a declarat aseară procurorul Ciprian Nastasiu. Fostul anchetator al lui Omar Hayssam va fi prezent pentru a-şi asuma dezvăluirile şi în fata camerelor de luat vederi.

Scriitorul româno-american Victor Gaetan va lansa în curând cartea "Prădarea României", care, potrivit autorului, prezintă exclusiv perioada Omar Hayssam - Traian Băsescu, prin intermediul relatărilor fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu.

O mărturie-fluviu care dezvăluie amestecul şefului statului în treburile justiţiei, influenţarea deciziilor prin intermediul unor oameni fideli pe care i-a pus în funcţii înalte şi care nu au curajul să crâcnească. O mărturie care vine să contrazică afirmaţiile lui Băsescu menite să-l contrapună "sistemului ticăloşit" şi să arate că nu intervine în activitatea instituţiilor de forţă ale statului român.

"Povestea lui Omar Hayssam şi eforturile DIICOT de a-l anihila ilustrează comportamentul pe­riculos al preşedintelui", "care a ascuns informaţii, subminându-i tocmai pe cei care erau foarte aproape de a-l lega", notează Victor Gaetan la începutul cărţii.

Mai departe, procurorul Nastasiu povesteşte cum Omar Hayssam a fost cel care a conceput planul răpirii celor trei ziarişti români în martie 2005. Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au mers de bunăvoie în Irak, momeala lui Omar fiind promisiunea că le vor fi aranjate interviuri cu sirieni şi irakieni de rang înalt. Hayssam a recurs la această diversiune deoarece intrase în panică, DIICOT şi alţi investigatori fiind pe urmele lui, din cauza activităţilor sale ilegale.

În acest context, Nastasiu spune că, în urma investigaţiilor făcute în 2004 şi 2005, rea­lizează implicarea lui Hayssam în traficul internaţional de armament, precum şi conexiunile lui cu diverse state suspectate de comunitatea internaţională de finanţarea şi iniţierea unor acte teroriste.

"Ceea ce au stabilit cu toţii a fost faptul că Omar dorea un soi de răpire, gen «vodevil», care să dureze doar câteva zile, jurnaliştii urmând să aibă la dispoziţie tot ce le trebuia: ţigări, cafea, apă caldă - un fel de răpire «relaxată»", spune Nastasiu în cartea lui Gaetan. Dez­nodământul planului răpirii trebuia să arate românilor şi oficialităţilor de la Bucureşti un Omar Hayssam erou, care îi salvase pe jurnaliştii răpiţi şi care le plătise răscumpararea. În schimb, Hayssam ar fi urmat să fie albit la dosare.

Lucrurile au luat însă o întorsătură dramatică pentru Hayssam, acuzat şi încarcerat pentru că a organizat răpirea celor trei jurnalişti români, eliberaţi după 55 de zile de captivitate (28 martie 2005 - 21 mai 2005) în schimbul unei mari sume de bani. Numai că oficialităţile române nu au recunoscut niciodată că ar fi plătit vreo răscumpărare în schimbul eliberării ziariştilor, informaţiile privind acest troc venind în special din surse externe.


RĂSCUMPĂRAREA OSTATICILOR ŞI 4 MILIOANE DE EURO LIPSĂ
Dar iată că prin mărturisirea făcută lui Victor Gaetan, Ciprian Nastasiu devine primul oficial român implicat în criza ostaticilor, care confirmă răscumpărarea ziariştilor, dar pune totodată într-o lumină proastă Celula de criză constituită la Cotroceni în cazul jurnaliştilor răpiţi.

Astfel, Nastasiu mărturiseşte că autorităţile de la Bucureşti au trimis la Bagdad, prin intermediul serviciilor secrete şi cu ştiinţa preşedintelui Traian Băsescu (şef oficial al celulei de criză şi coordonator de facto al tutu­ror operaţiunilor de salvare), aproximativ 12-13 milioane de dolari pentru a-i aduce înapoi acasă pe jurnaliştii Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian. Din toată suma de bani însă, conform fostului director adjunct al DIICOT, mâini iscusite ar fi extras aproximativ 4 milioane de dolari, astfel încât răpitorii ar fi trebuit să se mulţumească cu în jur de 9 mi­lioane de dolari.

"Ştiam că banii veniseră dintr-un fond special administrat de SIE român. Eu însumi l-am văzut pe maiorul SRI Coldea (în prezent general şi director adjunct al SRI) la Bagdad, atunci când ostaticii au fost eliberaţi, asumându-şi o mare responsabilitate pentru deznodământul crizei. Ştiam cu toţii că preşedintele era implicat în fiecare detaliu. Aşadar, nu mi-am putut imagina că vreun ofiţer escroc putea pierde pur şi simplu 3-4 milioane de euro, pe drumul unde trebuia plătită răscumpărarea. Poate că grupul de criză estimase costurile Guvernului român, care dura deja de aproape două luni şi implicase o muncă intensă, suplimentară, la 3-4 milioane de euro, astfel încât i le-au rambursat Guvernului din fondul special... sau poate că anumite persoane, care au avut acces şi au participat la acţiunea de eliberare, au scos aceşti bani din suma totală de răscumparare şi i-au împărţit între ele.

Celula de criză era formată din preşedintele României şi din cei responsabili de serviciile secrete - Radu Timofte, director SRI, Gheorghe Fulga, director SIE, şi Virgil Ardelean, director DGIPI. Însă directorii nu participau de fapt la întâlniri. Cu siguranţă că această «acţiune» ar fi putut fi dusă la îndeplinire fără ştirea lor. Cu toate acestea, nimic, şi vreau să spun nimic semnificativ în chestiunea ostaticilor, nu a avut loc fără ştirea şi permisiunea expresă a preşedintelui ţării.

Potrivit surselor irakiene şi americane, Guvernul României a alocat 13-14 milioane de dolari pentru soluţionarea crizei ostaticilor, însă doar 9 mi­lioane de euro au ajuns la răpitori", dezvăluie Nastasiu.

El mai spune că negocierile şi suma de bani plătită au fost clasificate de preşedintele Băsescu pentru 50 de ani. "Nu am avut acces la aceste documente, de la bun început mi-a fost refuzat accesul la partea clasificată a activităţii celulei de criză. Însă celor implicaţi li s-ar putea cere să depună mărturie sub jurământ în faţa unei comisii parlamentare, de exemplu. Nu poate fi exclusă nici varianta în care armata SUA ar putea pune la dispoziţie toate informaţiile interceptate de ea, iar o surpriză ar putea apărea chiar şi din partea irakienilor", anticipează Nastasiu.
OMAR, ELIBERAT PRIN APROBARE DE SUS
Revenind la încarcerarea lui Haysam în România, ultimele investigaţii medicale arătau că starea de sănătate a sirianului se înrăutăţise. Ca urmare, Nastasiu a propus şefilor săi conti­nuarea investigaţiilor cu Hayssam în stare de libertate. Procurorul general Ilie Botoş şi adjunctul său Marcel Sânpetru au împărtăşit opinia lui Nastasiu şi au hotărât că trebuie luată o decizie la următorul termen de judecată. Dar după ce procurorul general urmă să aibă noi discuţii. "Nu s-a precizat acest lucru, dar ştiam cu toţii că întreaga situaţie avea să fie analizată la un nivel mai înalt", povesteşte Nastasiu, care după acest episod a decis să plece acasă, la Timişoara.

Ajuns acolo, Nastasiu a ţinut legătura cu superiorii săi pentru a vedea dacă e cazul să revină la Bucureşti. I s-a spus că da, şi când a revenit în Capitală a mers în biroul lui Marcel Sânpetru. "Mi-a spus cu răceală: «Nu vei mai participa la procedurile din instanţă. Nu putem face absolut nimic, pentru că nu avem aprobare de sus». «De sus» însemna de la preşedinte şi cu toţii ştiam asta. Cam asta era situaţia pe atunci - procurorul general nu putea face nici o mişcare fără aprobarea preşedintelui, şi cam acelaşi lucru se întâmplă şi azi cu Kovesi (n.r. - Laura Codruţa, actualul procuror general al României)", dezvăluie Nastasiu.

După ce primeşte un certificat me­dical care atesta starea gravă a sănătăţii lui Omar, Nastasiu îl sună iar pe Marcel Sânpetru, care îi convoacă pe el şi pe colega lui de caz, Adriana Cristescu, în biroul său. "Procurorul general Botoş era şi el acolo, mi-a spus, uitându-se în sus: «E OK, avem acordul». Toţi cei de faţă eram convinşi că acel cineva de sus care şi-a dat acordul nu putea fi decât preşedintele Traian Băsescu. Procurorul general Botoş a continuat: «Urmează să soli­cităm în scris revocarea mandatului de arestare preventivă şi înlocuirea măsurii cu obligaţia de a nu părăsi ţara»", povesteşte în continuare Nastasiu. Astfel că Hayssam este eliberat în aprilie 2006 de instanţă deoarece fusese diagnosticat cu cancer de colon în penultimă fază.


UN PAŞAPORT PE BIROUL PREŞEDINTELUI
Înaintea acestui episod, fostul procuror DIICOT relatează că într-o zi preşedintele Bă­sescu a convocat la Cotroceni un grup de persoane "de nivel înalt" şi re­pre­zen­tanţi ai unor instituţii implicate în cazul lui Omar Hay­s­sam. "Preşedintele era agitat, era chiar foarte nervos. Generalul Degeratu, consilierul prezi­denţial în pro­bleme de siguranţă naţio­na­lă, era şi el acolo. Era şi domnul Timofte, domnul Ardelean, precum şi alţii, direct implicaţi în acest caz (procurorul general nu a participat).

Preşedintele ţinea în mână un paşaport ro­mâ­nesc, cu o fotografie veche a lui Omar Hayssam, de prin 1995 sau 1996. Voia să ştie cum era posibil ca o persoană arestată şi învinuită de a fi implicată în acte de terorism să poată obţine un asemenea paşaport, şi a mai întrebat retoric cum de un asemenea paşaport a ajuns pe biroul preşedintelui, în loc să se afle pe biroul anchetatorilor. După o analiză superficială a paşaportului, s-a ajuns la concluzia că era un fals grosolan (o făcătură care nu ar fi putut niciodată să producă vreo consecinţă juridică). Nimeni nu a mai scos vreun cuvânt. Îmi spuneam în sinea mea: «Domnule preşedinte, v-aţi plasat în miezul acestui caz, şi chiar în cel al investiga­ţiilor. Lucru complet neobişnuit. Poate din acest motiv vă trimit dumneavoastră dovezile, fie ele adevărate sau simple falsuri. Poate ar fi vremea să ne lăsaţi să ne facem treaba». Dar, bineînţeles, nu am mai zis nimic", îşi aminteşte Nastasiu.

El po­ves­teşte şi cum fostul ministru al Justiţiei, Mo­nica Macovei, colaboratoare apropiată a preşedintelui Băsescu, a res­pins cererea DIICOT de extrădare a lui Munaf Mo­ha­mad, cel care a fost ghidul ziariştilor ro­­mâni în Irak şi care era implicat alături de Hayssam în traficul de armament şi spălare de bani. "Decizia ministrului Macovei nu ar fi putut luată fără ştirea preşedintelui, lucru care a îngreunat încercarea noastră de a-l presa pe Omar să ofere, în timp util, informaţii utile", subliniază Nastasiu. În cartea lui Gaetan este prezentat un alt apro­piat al preşedintelui Băsescu, secretarul de stat la Exter­ne Teodor Baconschi, care i-a trimis o scrisoare pro­cu­ro­rului general, cerând favoruri pentru Motti Tzivin, avocatul familiei lui Hayssam. Tzivin a reuşit să îl vadă pe sirian de trei ori fără cunoştinţa procurorilor. Ulterior, Baconschi a fost promovat de Băsescu ambasadorul României la Paris.

Un alt personaj apropiat preşedintelui implicat în cazul Hayssam este fostul ministru de Externe Răzvan Ungureanu, în prezent şeful SIE. El a primit o scrisoare de la Malcolm Hoenlein, vicepreşedintele Conferinţei Preşedintilor Organizaţiilor Importante Evreieşti Americane, care îi cerea să îl ajute pe avocatul Tzivin să îl vadă pe Omar. "Momentul scrisorii lui Hoenlein către Ungureanu, după ce Tzivin se întâlnise odată cu Omar, semnifica faptul că intervenţia pe lângă mi­nistrul Ungureanu avea scopul de a facilita eliberarea din închisoare a lui Omar", spune Nastasiu.
"Băsescu controla jocul şi nu mi se permitea să ştiu regulile!"
În iulie 2006, fuga lui Omar Hayssam a generat două întâlniri de urgenţă la Cotroceni, care i-au făcut cunoştinţă lui Nastasiu cu "stilul prezidenţial". La prima şedinţă au fost prezenţi preşedintele Băsescu, Marcel Sâmpetru, adjunctul procurorului general, Radu Timofte şi Gheorghe Fulga, şefii SRI, respectiv SIE, ministrul de Interne, Vasile Blaga, şi Ciprian Nastasiu.

În cadrul întâlnirii, subiectul de atac al lui Băsescu a fost dispariţia lui Omar Hayssam: unde este, de ce nu ştiu unde este, cine l-a văzut ultima dată, dacă a fost pus sub urmărire şi cât timp. "Bineînţeles că ştia că Omar trebuia să fie sub suprave­ghere pentru 30 de zile. Atunci, Vasile Blaga a izbucnit violent: «Cum adică numai 30 de zile?». De fapt, obţinusem autorizaţia până la 4 august, o hârtie pe care aveam să o văd mai târziu în birou, în aceeaşi zi, dar în timpul acelei întâlniri am fost luat prin surprindere de agresivitatea lui Blaga şi nu am ripostat (...). Preşedintele a cerut tuturor să i se explice unde se greşise. Am văzut cum funcţionează mecanismul prin care se distribuie vina", afirmă Nastasiu.

Ultima este şedinţa în care şefii serviciilor secrete şi procurorul general şi-au înaintat demisiile din funcţii. Se întâmpla în iulie 2006. "Această şedinţă era mai restrânsă: procurorul general Botoş, adjunctul său Sânpetru, eu şi preşedintele Băsescu. Preşedintele era hotărât să arunce vina pe mine. Mai întâi m-a acuzat că am transmis Curţii concluzii greşite la 26 aprilie. A spus că raportul medical era doar unul preliminar, fără consecinţe medicale - lucru total neadevărat. Mi-a spus că ar fi trebuit să solicit un al doilea raport medical. Era clar că eu eram ţapul ispăşitor. Sau poate că preşedintele căuta un ţap ispăşitor şi eu fusesem în acel moment prima alegere. (...)

Toţi cei din jurul meu m-au sfătuit să îi acuz pe Ti­mofte, şeful SRI, şi echipa sa. Dar colaboram de mai bine de un an cu agenţii SRI în cazul lui Omar, iar oamenii cu care am lucrat şi-au făcut treaba. Au muncit din greu, şi marea majoritate erau conştiincioşi. Altcineva «din spatele nostru» făcuse treaba asta. Altcineva întrerupsese supravegherea, nu cei din tranşee", povesteşte fostul procuror DIICOT, arătând că mandatul de supraveghere a lui Hayssam trebuia reînnoit la fiecare 30 de zile. După fuga lui Omar Hayssam, Ciprian Nastasiu povesteşte cum a fost supus unui linşaj mediatic, dar şi umilinţei, în cursul întâlnirilor la nivel înalt de la Cotroceni, ceea ce l-a determinat să ia în calcul renunţarea la investigarea fugii sirianului. În acest context, mesajele de încurajare şi sprijin moral primite de la Băsescu de a rezolva rapid cazul fugii lui Omar au fost o adevărată surpriză pentru Nastasiu, dar şi pentru colegii şi superiorii lui, care se întrebau de ce şeful statului l-au ales pe el pentru această sarcină.


"HAYSSAM A PLECAT CU ŞTIINŢA SERVICIILOR ŞI A LUI BĂSESCU"
Cu toate acestea, Nastasiu a deschis un nou dosar privind fuga lui Omar Hayssam din ţară, iar în toiul investigaţiilor a avut surpriza să fie sunat chiar de sirian, care spunea că se afla în Liban. Printre altele, Hayssam i-a spus că "traficanţii de arme şi «oamenii de afaceri» cu care lucrase doreau să obţină de la el o declaraţie înregistrată pe bandă audio că scenariul cu jurnaliştii s-a desfăşurat cu implicarea şi cu acordul preşedintelui Băsescu".

Nastasiu spune că nu i-a crezut povestea, dar "am conversat cam 20 de minute şi unele lucruri pe care le-a zis aveau foarte mult sens". "De exemplu, credeam ceea ce mi-a spus cu privire la faptul că a plecat cu ştiinţa structurilor serviciilor secrete şi cu acordul tacit al preşedintelui Băsescu. Cu privire la acest aspect, ceea ce îmi povestea era singurul mod imaginabil ca el să părăsească România", arată Nastasiu. El a raportat conversaţia cu Hayssam procurorului adjunct Sânpetru, care l-a trimis să se întâlnească cu şeful statului la Cotroceni. "Am intrat în biroul preşedintelui. Nu mi-a indicat faptul că aş putea lua loc, astfel că am rămas în picioare; eram singuri în încăpere. L-am informat pe scurt despre telefonul lui Omar. Am zis: «M-a sunat din Liban şi...» preşedintele m-a întrerupt brusc. Cu faţa încruntată a şuierat: «Nu e în Liban; e în Siria». Eram buimăcit. Am răspuns: «Nu am datele interceptării. Dacă susţineţi acest lucru, aşa trebuie să fie».

Era ca şi cum cineva mi-a clarificat situaţia. Erau realităţi paralele: ceea ce ştiam eu versus ceea ce ştia preşedintele. Deşi oricine ar fi presupus că suntem în aceeaşi echipă, el controla jocul şi nu mi se permitea să ştiu care erau regulile! Nu mi-a pus nici măcar o întrebare - persoana care în mod normal era înnebunită după informaţie pură. Astfel, l-am întrebat pe preşedinte dacă consideră oportun ca eu să continuu dialogul telefonic cu Omar Hayssam, pentru a putea iniţia procedurile legale de monitorizare a conversaţiilor. Preşedintele mi-a răspuns că nu îmi putea da sfaturi cu privire la metodele de investigaţie, dar a spus că va trebui să continuu munca cu Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI. Vi-l amintiţi din Irak?", întreabă Nastasiu, care îşi aminteşte că l-a văzut la Bagdad când cei trei ziarişti români au fost eliberaţi.


ÎN CĂUTAREA UNUI ŢAP ISPĂŞITOR
În ciuda acestui incident, Nastasiu spune că şi-a continuat munca, dar o întrebare nu îi dă pace: de ce Traian Băsescu l-a încurajat mai întâi să se ocupe de dosarul fugii lui Hayssam, pentru ca apoi să îi pună beţe în roate în acest dosar?. "Cred că răspunsul se poate afla în modul special de gândire al preşedintelui şi în strategia «triple X» pe care am văzut că le foloseşte. Ca în demonstraţiile paranormale. Cred că preşedintele a presupus că, furios din cauza fugii lui Omar Hayssam, voi fi plin de dorinţa de răzbunare împotriva lui Omar şi a familiei sale, ceea ce m-ar fi condus în mod normal la închiderea cazului şi la ce­re­rea de arestare a fraţilor săi. Când acţionează împinşi de mânie, procurorii fac adesea greşeli stupide.

Cred că preşedintele se aştepta să acţionez în mod agresiv şi să mă prezint fără probe, şi dacă aş fi făcut o greşeală, eu urma să fiu partea vinovată. Eram deja compromis în faţa opiniei publice. Şi în spatele acestei diversiuni, pe seama mea, scandalul lansat de fuga lui Omar Hayssam ar fi fost uitat. Numesc acest lucru închiderea cercului. Această tehnică este bazată pe un program de instruire al unui renumit psiholog ucrainean, Albert Ignatenko. Relaţia dintre Băsescu şi Ignatenko datează încă din momentul Anvers", dezvăluie Nastasiu. Într-o notă de subsol , autorul cărţii, Victor Gaetan, arată ca Ignatenko a fost văzut în toamna anului 2004, în timpul campaniei prezidenţiale, la sediul central al PD din Modrogan, unde era consultant al persoanei care, se spunea, devenise candidatul la Preşedinţie al Alianţei D.A.: Traian Băsescu. Acest lucru se întâmpla înainte şi după abandonarea "uluitoare" de Stolojan a cursei prezidenţiale.
PROCURORUL GENERAL KOVESI, INSTRUMENTUL PREŞEDINTELUI
În mărturia lui, Ciprian Nastasiu prezintă şi alte cazuri în care preşedintele Traian Băsescu a intervenit în cazul lui Omar Hayssam. Este vorba despre pregătirea deplasării la Damasc şi Bagdad pentru interogarea lui Munaf Mohamad, un martor principal în acuzaţia de trafic de armament adusă lui Omar Hayssam. În ziua plecării, Nastasiu povesteşte cum a fost chemat la Cotroceni împreună cu procurorul general. Laura Codruţa Kovesi, pentru a da lămuriri suplimentare despre ceea ce urma să facă la Bagdad şi mai ales la Damasc. La Cotroceni erau prezenţi, pe lângă şeful statului, şefii SRI, George Maior şi Florian Coldea şi cel al SIE, Claudiu Săftoiu.

"Preşedintele Băsescu s-a îndreptat direct către mine, însoţit de Coldea, şi a întrebat pe un ton iritat: «Ce veţi face la Damasc?». I-am relatat preşedintelui despre contactele pe care le stabilisem cu oficialii sirieni şi despre acordul acestora de a facilita interogarea lui Omar Hayssam. I-am explicat că acest demers făcea parte din activitatea normală, criminalistică, procedurală, prin care intenţionam să îi aduc la cunoştinţă lui Omar o nouă acuzaţie împotriva sa, ieşirea ilegală din ţară, şi bineînţeles intenţionam să îl interoghez asupra circumstanţelor în care părăsise România. (...) Preşedintele s-a uitat în jos. Nu a făcut nici un fel de comentariu. Apoi, dintr-odată, ne-a urat succes", îşi aminteşte Nastasiu.

Numai că, spune el, în timp ce se pregătea de plecare a fost chemat de urgenţă de procurorul general, care i-a transmis că el şi cu expertul antiterorism, Cristian Miron, aveau voie să plece doar la Bagdad, motivând că Nastasiu îl indusese în eroare asupra călătoriei şi că nu avea aprobările necesare de la autorităţile siriene. "Era absolut evident, pe măsură ce îşi muta hârtiile de pe birou, dintr-o parte în alta, vorbind ambiguu, dar agresiv, că încerca să întocmească o explicaţie pentru decizia «ei»(...). Anulând componenta siriană a călătoriei noastre, procurorul general Kovesi nu făcea decât să îndeplinească ordine «de sus» - ceea ce nu era ceva neobişnuit; pur şi simplu, aceasta era organizarea puterii şi a procesului de luare a deciziilor în această instituţie încă de când am început să lucrez aici. Astfel au fost împiedicate posibilitatea interogării lui Omar Hayssam şi elucidarea circumstanţelor ieşirii sale din ţară. Ca şi posibilitatea continuării anchetei asupra traficului de arme", afirmă fostul procuror.

Nastasiu aminteşte totodată că la 20-22 noiembrie 2008, preşedintele Traian Băsescu a făcut o vizită oficială la Damasc. "Întrebat dacă scopul vizitei este semnarea unui acord bilateral în domeniul Justiţiei între România şi Siria (acord ce ar permite extrădarea lui Omar Hayssam, cetăţean român condamnat la 20 de ani pentru crime de terorism şi evadat din România), preşedintele Băsescu a răspuns: «Înţeleg aluzia, subiectul Omar a fost discutat». În mod evident, Băsescu nu a cerut extrădarea lui Omar. Şi nici nu a semnat Tratatul pe Justiţie cu Siria. În schimb, preşedintele Băsescu s-a lansat în elogii publice la adresa preşedintelui Siriei şi... a comunităţii siriene din România", subliniază Nastasiu.


PRĂDĂTORII DE ENERGIE
Firesc, Ciprian Nastasiu se întreabă de ce a fost îndepărtat de la DIICOT. Ştie răspunsul, dar în preambulul acestui răspuns prezintă cazul la care lucra înaintea eliminării lui. Este vorba despre celebrul dosar de spionaj energetic, rezultat în urma supravegherii SRI care voia să strângă cât mai multe dovezi referitoare la anumite interese financiare ruse care acaparau piaţa energetică românească. În acest dosar, în noiembrie 2006, Vadim Benyatov a fost arestat şi acuzat de spionaj de DIICOT pentru că ar fi încercat să obţină secrete de stat de la Ministerul Economiei cu privire la planurile de privatizare în domeniul energiei.

Potrivit lui Nastasiu, un scop major al acestor acţiuni de spionaj au fost obţinerea unui avantaj în extinderea centralei de la Cernavodă, precum şi dobândirea de avantaje de Marco Group şi componentele sale. Benyatov lucra pentru Marco Group, o companie ce părea a fi olandeză, dar care era controlată de la Moscova de magnatul rus-israelian Vitali Maschitskiy. Nastasiu povesteşte că el şi anchetatorii nu au fost şocaţi să descopere în timpul supravegherii ruşilor asociaţi cu Marco Group că aceştia păreau că lucrează îndeaproape cu persoane bine conectate din punct de vedere politic.

Pe baza probelor adunate de DIICOT, spune Nastasiu, factorii de decizie din România care ajutau Marco Group să îşi atingă obiectivele erau "Theodor Stolojan, fost consilier prezidenţial pe probleme economice şi financiare, Attila Verestoy, senator UDMR, Bogdan Chireac, jurnalist, consilier de imagine al grupului Marco, şeful reţelei de sprijin şi culegere de informaţii din mediul politic, economic, care lucrau în favoarea grupului rusesc; Elena Udrea, fost consilier de stat şi şef al cancelariei prezidenţiale, agent de influenţă al grupului Marco, aflată în subordonarea şi coordonarea operativă directă a lui Bogdan Chireac; Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea, om de afaceri, agent de influenţă al grupului aflat în subordonarea operativă a lui Bogdan Chireac".

În acest context, Nastasiu subliniază că era conştient că acest caz este foarte sensibil din cauza numelor politice româneşti mari implicate în acţiuni în numele Marco Group, aşteptându-se ca asupra DIICOT să se facă presiuni, ceea ce s-a şi întâmplat după arestarea lui Benyatov. "Şi într-adevăr situaţia lui a fost clarificată: împotriva recomandărilor DIICOT, în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a ridicat interdicţia de părăsire a ţării, iar el a plecat. În prezent, el se află la Londra şi «nu este de găsit» pentru a se prezenta în faţa justiţiei române", afirmă Nastasiu.


UN SISTEM MAFIOT ŞI O CONCLUZIE AMARĂ
În finalul cărţii, fostul procuror DIICOT ajunge la o concluzie amară: "Ca persoană însărcinată cu protejarea României împotriva trădătorilor, în 2008, la finalul misiunii mele mă temeam cel mai mult de: 1. Preşedintele Băsescu şi 2. Elitele politice şi economice ale României ale căror membrii sunt convinşi că se află mai presus de legea românească".

În acest context, Nastasiu spune că unul din fenomenele pe care le-a observat este alimentarea reciprocă a intereselor economice şi politice. "Discutam despre alimentarea unor conturi bancare din afara ţării. Unele dintre aceste conturi au fost create în favoarea serviciilor de informaţii în cazul în care România intră într-o stare de război sau necesitate care ar putea justifica ope­rarea unor conturi legitime alimentate de oamenii de afaceri. Dar unele dintre aceste conturi au fost devalizate de oameni de afaceri şi politicieni. DIICOT a încercat prin această investigaţie să relocalizeze aceste conturi pentru a readuce banii în ţară - pentru a-i pune la dispoziţia autorităţilor legitime. Oamenii de afaceri care alimentează conturile din Occident sunt pentru început simbolizaţi perfect de Omar Hayssam. El a alimentat cu regularitate astfel de conturi, cu 200-300 de milioane de dolari americani, în decursul anilor, conturi create în Liechtenstein, Luxemburg, Liban, sau la banca franceză Paribas", afirmă Nastasiu.

Fostul procuror DIICOT spune că ceea ce l-a interesat erau banii generaţi din activităţi ilegale, care nu se pot justifica prin interesul naţional, cum ar fi: traficul cu armament, privatizările frauduloase, sau traficul de droguri, infracţiuni de crimă organizată. Acţiuni pe care Nastasiu le urmărea din cauza banilor obţinuţi cu "complicitatea nivelului politic". "Din experienţa mea de procuror, în analizarea elementului infracţional care ameninţa România în perioada 2004-2008, toată lumea a făcut parte din circuit înainte de 1989 şi a continuat până în prezent, inclusiv preşedintele Băsescu, care face parte din sistem, şi ia măsuri astfel încât aceste lucruri să rămână parte din sistem, pentru ca sistemul să nu fie pus în pericol.

Ca o demonstraţie a faptului că preşedintele Băsescu apără acest sistem, dacă urmăriţi lanţul evenimentelor, veţi descoperi un caz elocvent: cel al lui Nicolae Săracu, fost angajat în diplomaţia românească până în 1990, recuperat de Omar în sistemul privat, unde a făcut acelaşi lucru ca până în anii 1990 (inclusiv contracte de exporturi şi tranzacţii bancare în Africa şi Orientul Mijlociu) pentru firma lui Omar", dezvăluie Nastasiu.

Potrivit acestuia, după evadarea lui Omar Hayssam, Săracu a fost readus în serviciul diplomatic şi trimis în Dubai, unul dintre centrele financiare în care Omar Hayssam a fost activ şi unde se aflau conturile bancare. "Astfel că Săracu face în continuare ceea ce făcea pentru Omar, numai că acum o face în mod oficial. Nicolae Săracu este un fel de supraveghetor al conturilor şi al unor lucruri care s-au întâmplat în văzul lumii. (...) Acelaşi Săracu, în vara anului 2007, a plecat în Siria, unde bănuiesc că s-a întâlnit şi cu Omar. Astfel că se poate să fi continuat să facă aceleaşi afaceri cu Omar sub acoperirea statului", spune Nastasiu.


SACRIFICAŢI ÎNTR-O "FARSĂ COMPLICATĂ"
Fostul procuror DIICOT conchide că oamenii dedicaţi sistemului sunt protejaţi şi promovaţi. "Sistemul se apără pe sine. A reuşit să elimine orice corp străin antisistem, cum ar fi Miron, Ciurea, şi înaintea noastră Botoş, Sânpetru, Fulga ,Timofte, Ardelean", mai spune fostul procuror. Ce s-a întâmplat cu Miron a reprezentat o pedeapsă din partea noului procuror general Laura Kovesi.

Cred că Miron a deranjat SRI, din cauza informaţiilor pe care le primea prin reţeua proprie, şi l-a deranjat de asemenea pe preşedinte, deoarece prin investigaţiile sale a reuşit să descopere ce se întâmplă în Siria, pe baza unor surse din cadrul serviciilor de informaţii siriene care urmau să pună reflectoarele pe preşedintele nostru. Înainte de Miron l-am pierdut pe procurorul general Ilie Botoş. Deoarece sunt sigur că preşedintele ştie exact cum şi de ce a scăpat Omar, nu pot accepta ca o persoană atât de capabilă precum procurorul general Botoş să fie sacrificată ca rezultat al acestei farse complicate deoarece nu era nici vulnerabil, nici servil", acuză Nastasiu, arătând că preţul acestor sacrificii a fost un Hayssam liber să fugă din ţară care a reuşit să îşi aducă şi familia lângă el. "Cu siguranţă nu cu ajutorul DIICOT", conchide Ciprian Nastasiu.