Spioni de export urmariti de glont prin Occident

Zeci de spioni ai Departamentului Securitatii Statului din vremea dictaturii ceausiste au fugit unde au vazut cu ochii. Acasa, judecatorii de la Tribunalul Militar i-au condamnat pe toti la moarte in sedinte secrete.

Inainte de 1989, nimeni nu indraznea sa vorbeasca despre aceste lucruri. Spionii "Epocii de Aur" erau prezentati printr-o propaganda subtila si susotita ca "spuma" poporului. Gratie aceleiasi propagande, Securitatea se batea pe burta, de pe locul II, ba III, ba IV, cu CIA, KGB si MOSSAD.

Scotocind totusi arhivele, Securitatea cu a ei Directie de Informatii Externe pare o structura gaunoasa, putreda, de la sanul careia "copiii" si-au luat talpasita. Aceasta daca nu a pus la punct un plan genial de infiltrare a serviciilor de informatii occidentale prin transfugi. Momentul care a declansat degringolada, dupa cum reiese din arhive, este fuga in 1978 a unuia dintre liderii amintitei directii, generalul Ion Mihai Pacepa, urmata de condamnarea sa, in lipsa, la moarte.

TRADATOR SAU EROU? Situatia lui Pacepa a fost rezolvata dupa Revolutie, Curtea Suprema de Justitie hotarand in 1999 sa anuleze sentinta de condamnare la moarte, sa-i redea gradul de general si sa-i restituie proprietatile. Dar o clarificare a situatiei altor cel putin 18 ofiteri ai DIE este departe de a fi rezolvata.

De altfel, in afara de cateva cazuri, de acestia nici nu se stie, parand, dupa atatia ani, topiti in neant. In orice serviciu secret din lume, cel ce alege sa treaca de partea cealalta a baricadei se stie condamnat la moarte. Legendele din lumea spionajului ne infatiseaza asasini profesionisti care ii vaneaza pe fugari oriunde in lume. Aceasta, in primul rand, ca sa serveasca drept pilda eventualilor alti doritori de aventura.

In anii ^'80, condamnarea lor la moarte a fost facuta si juridic. Ciudat, un enigmatic Decret 11 din 26 ianuarie 1988, prin articolul 3 le comuta pentru unii dintre ei condamnarea la 20 de ani de inchisoare. Dar in dosarele aflate in arhive acest lucru nu este specificat pentru fiecare dintre cei 18 ofiteri.

O data cu schimbarea regimului din 1989, intrebarea "ce-au fost acesti ofiteri?" a fost tot mai des pusa. Conform deciziei Curtii Supreme de Justitie in cazul Pacepa pare a fi erou. Argumente: a "sapat" comunismul si l-a sapat pe dictator. Inseamna, prin inductie, ca si ceilalti au "sapat" si ei comunismul si au fost "disidentii" politicii lui Ceausescu. Colegii lor insa ii cred tradatori. Si aceasta pentru ca in urma defectiunii au cazut retele intregi ce apartineau Romaniei si nu lui Ceausescu.

FUGA. Abia deschisele arhive ale Securitatii ne arata ca fuga lui Pacepa a produs un cutremur in spionajul romanesc. Anchete foarte dure si o urmarire agresiva a tuturor celor ce au avut o cat de mica legatura cu generalul transfug au timorat ofiterii si agentii DIE. Sa fie acesta motivul primelor defectiuni?

La 28 mai 1979, capitanul Stefan Marius Stoina, fiind trimis in misiune in Suedia, nu mai trece deloc pe la Ambasada, ci se preda politiei suedeze. La 44 de ani, ofiterul pe care il asteptau acasa trei copii isi ia subit lumea in cap. Ii urmeaza la 6 decembrie acelasi an locotenentul-major Traian Nicola. El ramane "intr-o tara", dupa cum reiese din sentinta sa de condamnare la moarte din martie 1980. Pe acest ofiter il asteptau acasa doi copii.

Anul cel mai "prolific" defectarilor din DIE este 1981, cand fug nu mai putin de sapte spioni ai Romaniei. La 24 ianuarie, locotenentul-major Dan Stefanescu ramane in Anglia, la 5 februarie 1981 alege Suedia locotenentul-major Corneliu Serra, dupa cinci zile locotenentul-colonel Vasile Nicolae ramane la Paris, la 16 februarie 1981 ramane in Elvetia capitanul Ioan Serban, la 22 august 1981 maistrul militar Constantin Merai isi paraseste postul si fuge la politia din New York. La nici o luna, la 15 septembrie 1981, maiorul Gheorghe Mihai da fuga la serviciul de informatii german, iar la 24 septembrie, capitanul Ovidiu Tanasescu se "transfera" la serviciul de informatii suedez. Toti acesti ofiteri mai au un numitor comun, apartineau aceleiasi unitati din DIE - UM 0503.

FATA NEVAZUTA. Portretul defectorului roman dezvaluie, asadar, profilul unui ofiter cu experienta, cu studii superioare, care in momentul in care isi abandoneaza misiunea are peste 35 de ani. Este familist, are copii, sta la bloc, nu se afla intr-o misiune permanenta in strainatate si face mai mult munca de curierat.

In toate sentintele de condamnare la moarte se arata ca acesti ofiteri au transmis tarilor in care au ramas informatii secrete de stat de importanta deosebita. UM 0503 se dovedeste a fi cu adevarat o "exportatoare" de defectori. Foarte curios, tot de aceasta unitate apartin si maiorul Teodor Covaci, tata a cinci copii (defector la 24 iunie 1983), si maiorul Liviu Turcu (ramas in Austria in ianuarie 1989), ceea ce dovedeste cel putin o puternica "disidenta" in DIE.

EXCEPTIILE. De la regula enuntata mai sus s-a abatut, mai intai, atasatul militar din Bulgaria, capitanul de rangul I Andrei Luca, ofiter care la 17 august 1980 a plecat cu Dacia 1300, ce apartinea MApN din Sofia, avand si documente secrete si a trimis din Italia o telegrama sotiei ca nu se mai intoarce. Este singurul ofiter care a tradat din Directia de Informatii a Armatei. Dar povestea sa este mai complicata. Cei care i-au fost comandanti la DIA ne-au spus ca marinarul, un individ foarte ambitios, fusese recrutat de Directia Informatii Externe.

Apoi, Constantin Sprancenatu reprezinta inca un caz misterios. Fost ofiter de Securitate pentru 9 ani, si-a dat demisia in 1982 si a ales sa fie inginer principal III la Departamentul pentru constructii in strainatate - Directia "ARCOM". Cand a plecat in interes de serviciu in Algeria, la 29 februarie 1984, la escala facuta de aeronava in Zürich s-a predat, cu tot cu documente secrete furate pe cand lucra in Securitate, autoritatilor elvetiene.

Singurul defector care, din cate se cunoaste oficial, nu a avut de-a face cu Securitatea este Alexandru Gheorghiu. Acesta avea functia de ministru-consilier la Ambasada RS Romania din Washington si lucra in capitala SUA de doi ani, cand, la 19 decembrie 1985 a fugit cu documente strict secrete de importanta deosebita la Departamentul de Stat. Cu ajutorul oficialilor americani, diplomatul roman a trimis o scrisoare prin care isi dadea demisia si spunea ca nu se mai intoarce.



SOARTA
In ianuarie 1989, maiorul Liviu Turcu a decis sa ramana in Austria pe cand indeplinea o misiune. Precum se intampla la toti transfugii, procesul tradarii regimului a avut loc in secret. Ca o ironie a sortii, cel care la 11 iulie 1989 avea sa-l condamne pe ofiterul de securitate la moarte prin sentinta cu numarul 33 este colonelul Gica Popa, judecatorul ce l-a condamnat si pe Nicolae Ceausescu la pedeapsa capitala


COMANDA MOSCOVA
Implantarea de spioni in serviciile de informatii adverse prin plasarea de asa-zisi transfugi este o metoda uzitata in lumea spionajului. Istoriografia mondiala explica exodul de spioni-fugari din Blocul Estic prin aceea ca, de fapt, defectorii erau controlati de Moscova. Sigur, condamnarea lor la moarte era necesara pentru a-i convinge pe adversari ca fugarul e "pe bune". Istoricul Cristian Troncota spune in cartea sa "Duplicitarii - o istorie a serviciilor de informatii si securitate ale regimului comunist din Romania", aparuta la Editura Elion in 2003 : "Americanii au fost primii care si-au dat seama despre aceasta metoda si, ca urmare, au infiintat rapid un program special - Defector Program - administrat de CIA, in scopul de a coordona gazduirea si exploatarea transfugilor". Amintind cazul Pacepa si de faptul ca acesta a recunoscut ca fusese adus in DIE de Alexandr Saharovski, seful consilierilor sovietici din Securitatea romana intre 1949-1953 si cel care a ocupat 15 ani functia de sef al spionajului sovietic, istoricul crede ca "intareste serios suspiciunile ca gestul sau nu a fost chiar dezinteresat, putand avea si alte conotatii".

Cristian Troncota mai aminteste ca SUA au pus bazele in 1989 unei structuri informative denumite "Trust Organisation", cu sediul in California si cu filiere in Austria si RFG, in randul careia se aflau fosti ofiteri transfugi. Conform istoricului, care citeaza note ale Securitatii din noiembrie 1989, "Trust Organisation" isi propusese sa-si concentreze actiunile cu preponderenta pe spatiul Romaniei si Cehoslovaciei.

Daca activitatea lui Pacepa in SUA este relativ cunoscuta, ceilalti spioni defectori romani, condamnati la moarte, n-au iesit la vedere si nici nu li s-a "sters" trecutul, folosindu-se chiar onoruri.


MILA PLUTONULUI DE EXECUTIE
Unui defector, odata condamnat la moarte, Securitatea ii lua tot ce agonisise. Totusi, securistii erau si marinimosi cu familia spionului. Astfel, de pilda, dupa fuga lui Nicola Traian, ofiterii DSS nu au pus sechestru pe imbracamintea si obiectele de uz personal ale sale, ale sotiei si ale copiilor, pe carti, vesela si tacamuri. Totodata, le-au lasat jucariile copiilor, un lighean, o cada de plastic si o carpeta.


DESTINATIILE DEFECTORILOR
Dintre cei 18 transfugi din DIE, cei mai multi, patru, au ales sa ramana in SUA. Alti trei au ales Suedia, cate doi dintre ei - Franta, Elvetia, Austria, iar cate unul in Italia, Anglia, Belgia si Germania. Pe langa UM 0503, care a dat cei mai multi fugari, au "contribuit" si UM 0544, UM 0525 si UM 0770/S8.

Continuare: Moarte pentru crima si viol