Viziunea Guvernului Boc nenoroceşte copiii orfani

Copii părăsiţi de asistente maternale, pentru că li s-au redus alocaţiile, deşi i-au crescut pe micuţi ani la rând, iar aceştia nu ştiu alţi oameni cărora să le spună mama sau tata. Copii părăsiţi în maternităţi şi duşi în centre supraaglomerate, de unde personalul pleacă pe capete. Angajaţi în sistem care câştigă mai puţin decât un asistat social.

Şi guvernanţi care iau decizii cu nasul în rapoarte şi după un singur principiu: să tăiem, să reducem. Protecţia copilului şi asistenţa socială din România au descoperit maşina de călătorit în timp. Stimulate de criză, cele două sisteme s-au întors în urmă cu zece ani, repetând cu încăpăţânare hibele de care se credea că au scăpat şi deraind serios de pe drumul european pe care o apucaseră.

Ne-am imaginat pentru o secundă că în faţa lui Sorin se află un ministru sau un secretar de stat. Şi ne-am gândit că el ar şti cum să se poarte cu un copil de 11 ani căruia îi dau lacrimile când vorbeşte de casa lui şi de mama care l-a lăsat în centru. De ce, Sorin? "Nu ştiu... Poate că n-am fost cuminte, nu mâncam mereu la prânz şi nu-i ceream voie întotdeauna mamei să ies la fotbal, doar tatălui", spune cu mâinile împreunate, privindu-te fix în ochi. Vrea să pară volubil şi degajat. Numai când îşi aminteşte de familia de la Slobozia dă să plângă şi îşi fereşte ochii. "Eşti trist?" "Nu." "Îţi place aici?" "Da... Staţi puţin să văd avionul care trece şi vorbim imediat", spune încet şi se ridică să se uite pe fereastra camerei de la căminul "Sf. Nicolae" din Bucureşti.

A ajuns aici acum două săptămâni. "Mama" i-a făcut bagajele, i-a luat jucăriile preferate şi l-a adus la centru, unde împarte o cameră cu încă doi băieţi. Doi străini. Cu o zi înaintea vizitei noastre, femeia şi cele două fiice ale sale l-au vizitat pe Sorin. "Mi-au promis că mă vor lua acasă în vacanţe şi de sărbători", zâmbeşte stins copilul. Nu mai crede. Când femeia a venit, în urmă cu cinci ani, la centrul unde copilul fusese părăsit de familie de când era bebeluş şi i-a dat să mănânce, culmea delicateselor, friptură cu cartofi prăjiţi, băiatul a îndrăznit să spere că va avea o familie. Femeia aceea bună l-a luat pentru o noapte la ea acasă, să vadă dacă se obişnuiesc unul cu altul, după care i-a făcut bagajele şi l-a adus definitiv la Slobozia.

Curând, copilul i-a spus "mamă", aşa cum îi zice şi acum, iar bărbatului acesteia - "tată". Cele două fiice biologice, studente, sunt şi surorile lui. "Îmi era bine acolo. Era acasă", spune Sorin fără să-şi lipească privirea de nimic în camera impersonală de cămin, cu trei paturi şi trei dulapuri. Băiatul vrea să profite de vizită ca să meargă în parc. Primim aprobare de la directoare şi mergem într-un loc de joacă cu leagăne şi balansoare. Sorin ne arată cum ştie el să sară din leagăn, glumeşte şi râde. "Ştiu să fac şi mâncare. De fapt, visul meu e să ma fac pilot de avioane sau bucătar. Ştiu să gătesc ciorbe, tocăniţe", spune convingător. L-a învăţat "mama". Se întristează şi decide să vorbească de celălalt vis al lui. Să piloteze avioane. A fost cu avionul în Italia. Cu una din surorile lui, la o colegă a ei. Ochii negri şi frumoşi se fac şi mai trişti, n-are nici o amintire care să nu fie legată de femeia care l-a luat acasă şi i-a dăruit o familie, şi apoi i-a luat tot înapoi. Asistenta maternală.

"Băiatul nu-şi explică de ce asistenta maternală, «mama» lui, l-a adus în centru. A fost anunţat din senin, dar i s-a promis că va mai fi luat la Slobozia, dacă e cuminte. Sorin nu-şi cunoaşte rudele şi n-are altă familie. Trauma pe care o suferă nu e vizibilă, nu sunt semne manifeste, dar în interior suferă intens. În timp, această atitudine poate duce la aplatizare emoţională, la îngheţare. Cei mai mulţi copii în situaţia lui se revoltă. Apare şi sentimentul de vinovăţie. Momentan, copilul nu procesează emoţional informaţia", explică Georgiana Brănişteanu, psiholog în cadrul DGASPC Sector 1. De la începutul anului, la Sectorul 1 au ajuns patru copii pe care asistentele maternale i-au readus în centre.

Un băieţel ce stătea la o femeia de la câteva luni, iar acum are puţin peste 4 ani, un copil cu handicap ce necesită îngrijire specială... Copiii care au învăţat instinctiv că n-au dreptul să greşească pentru că lor li se iartă mai puţin. Şi care, în centre, nu suferă că n-au la fel de multe jucării ca "acasă" sau că au program strict, ci nu înţeleg ce au făcut de au fost părăsiţi. "Motivele financiare sunt principala cauză a acestor drame. Tăierile de salarii pentru asistenţi maternali au făcut ca aceste persoane să renunţe", explică Florentina Pilică, şef Serviciu Asistenţă Maternală Sector 1. În prezent, serviciul condus de aceasta numără 163 de asistenţi maternali. Un asistent maternal cu o vechime de 10 ani, de exemplu, care beneficiază de un spor de 10%, câştiga înainte de tăierile din sistemul bugetar 772 de lei net. În urma reducerilor, salariul li s-a redus la 588 de lei. Cei care au vechime mai mare şi beneficiază de spor maximum de 25% câştigau 856 de lei, iar acum mai primesc doar 655 de lei pentru a avea grijă de un copil.

Directorul DGASPC Sector 1, Ioan Dănuţ Fleacă, spune că, în ritmul acesta, sistemul de protecţie a copilului şi de asistenţă socială intră în dezintegrare. "Avem cazuri în care un angajat al direcţiei ajunge să câştige mai puţin ca un asistat social. Aşa că oamenii demisionează şi-şi caută altceva, la supermarket, secretare. Pleacă asistenţii maternali, pleacă personalul de pe centre. Din 1800 de angajaţi, anul acesta au ieşit din sistem în jur de 200. O să ajung să închid centrele, să le comasez. Am regresat cu cel puţin 10 ani", declară Fleacă. În acest moment, majoritatea centrelor din sector sunt suprasolicitate. "Culmea e că presiunea nu vine, ca în alţi ani, de la copiii străzii, ci de la copii aduşi de familiile lor, care nu mai au cu ce să-i întreţină. Am avut un caz când a venit o femeie şi mi-a lăsat cinci copii la poartă. Şi, în condiţiile astea, cum să asigur într-un centru pentru 50 de copii, în care înghesui 80, servicii de calitate?", se întreabă directorul.

Mai mult, deşi Legea 272.2004 precizează la art. 60 că "plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis", sistemul de protecţie a copilului a trebuit să primească în centre bebeluşi aduşi din maternităţi. "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani, în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate", se precizează în lege.

La Centrul Jiului din Capitală sunt în jur de 30 de copii sub 2 ani. Cel mai mic are 2 luni. Doar doi dintre ei au handicap vizibil, un băieţel cu Sindrom Down şi unul cu afecţiuni psihice severe. Centrul arată prietenos, cu jucării şi mochete pufoase, dar lipsa zâmbetelor copiilor ce stau în pătuţurile aliniate spun mai mult ca o mie de alte vorbe. Câţiva întind mâna după puţină atenţie, alţii te iau în braţe strâns sau încep să se legene când pleci de lângă ei. "Sunt 30 de copii într-un loc amenajat doar pentru 10 astfel de copii. N-avem nici personal suficient, dar nu-i putem lăsa de izbelişte. De la Ministerul Muncii se fac standarde de cost şi planuri pe genunchi, strică tot ce-am făcut în ultimii ani. Recomandă, pentru a face economie, ca un adult să aibă grijă de 12 copii cu handicap, nu un adult la trei copii, cum e normal. Habar n-au", concluzionează directorul.

Bebeluşi în orfelinate
Şi în alte judeţe ale ţării direcţiile de asistenţă socială şi protecţie a copilului se confruntă cu aceleaşi probleme. "Lunar, ne pleacă oamenii din cauza salariilor tăiate, mai ales că în Sălaj nu am beneficiat de prea multe sporuri. Sunt din ce în ce mai mulţi copii abandonaţi în spitale, nu avem asistenţi maternali la care să-i plasăm, aşa că bebeluşii ajung în centre. De la începutul anului au rămas 113 asistenţi maternali din 124. Şi aceşti copii, lăsaţi de asistenţii maternali care ies din sistem, ajung tot în centre. E un şoc pentru ei. Am mai încercat să-i plasăm la alţi asistenţi care au atestat pentru doi copii, dar e greu să creşti şi să creşti şi să educi doi copii cu câteva milioane. Nu mai putem respecta nici standardele pentru îngrijirea micuţilor cu handicap din lipsă de personal", spune inspectorul de personal din cadrul DGASPC Sălaj, Mirela Răcăşan. 

La Cehu Silvaniei, la Complexul de Servicii Comunitare din localitate sunt în jur de 120 de copii în centre sau căsuţe de tip familial. Aproximativ 20 dintre ei au sub 2 ani şi au fost abandonaţi în maternităţile din judeţ. Pentru că nu sunt asistenţi maternali suficienţi, copiii rămân în grija celor din centru. "Pentru bebeluşi avem nevoie de pamperşi, cam 400 de bucăţi pe săptămână. Mai folosim şi scutece, dar ne descurcăm greu cu cei foarte mici", recunoaşte Carmen Raţiu, contabila centrului, că e unul din minusurile materiale cu care se confruntă. Cei care vor să ajute copiii de la Cehu Silvaniei, pot trimite donaţii pe adresa: Complexul de servicii comunitare Cehu Silvaniei, strada Gheorghe Pop de Băseşti nr. 4, cod poştal 455 100, judeţul Sălaj.