Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră "La Vulpea Roşie", scenariu radiofonic de Puşa Roth, spectacolul urmând să fie prezentat luni, 22 martie, la ora 11:00, la barul Hotelului Majestic, în cadrul tradiţionalelor întâlniri "Ne auzim la Majestic". "La Vulpea Roşie" va fi difuzat sâmbătă, 27 martie, ora 23:00, la Radio România Actualităţi.
Piesa radiofonică o are în distribuţie pe Delia Nartea în rolul principal, alături de Mircea Albulescu, Cristian Iacob, Constantin Dinulescu, Ion Chelaru, Manuela Ciucur, Alina Teianu, Mihai Niculescu, Eugen Cristea, Ion Arcudeanu. Muzica este semnată de Gabriel Bassarabescu, regia artistică de Vasile Manta, redactor Costin Tuchilă, regia de montaj Mirela Anton. Producţia şi coloana sonoră sunt asigurate de Vasile Manta, iar regia de studio, de Janina Dicu.
Pornind de la biografia vestitei Zaraza, cântăreaţa celebră din Bucureştiul interbelic, Puşa Roth a creat o poveste originală, alta decât cea cunoscută, adică dragostea dintre Zaraza şi Cristian Vasile. Aproape nimic din biografia, de altfel sumară şi acoperită de legendă, Zarazei nu transpare în piesa Pusei Roth, care propune o imagine eliberată de clişeele, adesea de prost gust, care înconjoară figura cântăreţei lansate la restaurantul bucureştean "La Vulpea Roşie". Povestea Zarazei este recreată fictiv, autoarea păstrând doar cadrul de la Vulpea Roşie şi amănuntul - nici el verificabil documentar - al călătoriei în Argentina. De fapt, această presupusă călătorie devine o explicaţie contextuală a tangoului compus de argentinianul Taglerara, ajuns şlagăr în România, în interpretarea lui Cristian Vasile, sub titlul "Zaraza".
Reconstituind atmosfera bucureşteană a perioadei interbelice, autoarea propune un spectacol în cheie modernă, cu muzica originală de Gabriel Bassarabescu. Un muzical, aşadar, în care portretul Zarazei, desprins de stereotipii, devine unul viu, construit abil şi nuanţat, perfect verosimil din punct de vedere teatral-muzical, pentru că muzica lui Gabriel Bassarabescu nu rămâne doar o ilustraţie care să puncteze anumite momente ale acţiunii, cum se întâmplă în multe spectacole cu pretenţie de muzical, ci face parte integrantă din scenele imaginate de autoare, contribuind, totodată, substanţial la portretizarea personajului principal, la crearea dimensiunii interioare necesare într-o varietate de situaţii.