Măcelarul rusofil din Andermatt

Îndrăznesc să afirm că există un singur loc în întreaga Elveţie unde poţi să cumperi cârnaţi, să guşti un vin roşu botezat "Suvorov", să admiri două decoraţii din partea premierului rus Vladimir Putin şi a fostului patriarh Aleksei al II-lea şi să fluturi şi-un steag al Rusiei când te-ai încălzit suficient de la vin. Acest loc este măcelăria din satul elveţian Andrematt. Iar măcelarul este cel mai cunoscut admirator al Rusiei, într-o zonă unde acest sentiment e împărtăşit de multă lume.

Măcelăria din satul elveţian Andermatt (cantonul Uri, ce face legătura între nordul şi sudul ţării) nu e deloc săracă în produse. Nici în originalitate. Printre cărnuri, sortimente de cârnaţi şi afumături sunt expuse, la loc de cinste, steagul Rusiei şi două decoraţii. Pentru că măcelarul din Andermatt este un mare admirator al Rusiei şi ruşilor, într-un sat unde o suprafaţă de 100 de metri pătraţi a fost făcută cadou "prietenilor din Est"!


GENERALUL ŞI MONUMENTUL
Aflată în căutare de finanţare pentru a-şi promova oferta turistică, staţiunea montană Andermatt a găsit într-un miliardar egiptean soluţia relansării sale turistice în stil mare, cu zeci de pârtii şi un teren de golf. Relansare pe care încearcă să o alimenteze şi scoţând de la naftalină câteva dintre poveştile ciudate ale acestor locuri, de la legenda cu diavolul care a construit podul din pasul Gotthard până la avalanşa distrugătoare ce a determinat mutarea localităţii la poalele unui munte unde riscul căde­rilor de zăpadă era mult mai mic. Şi, nu în ultimul rând, spunând povestea generalului rus Aleksandr Suvorov, fondatorul aşezării Tiraspol şi prota­gonistul unei traversări a Alpilor, în 1799, cu o armată de 10.000 de oameni, pe timp de iarnă. Nu ştiu dacă în Rusia oamenii sunt atât de mândri de isprăvile generalului Suvorov pe cât de încântaţi sunt localnicii din Andermatt. În cinstea lui, lângă peretele de stâncă ce reprezintă, de fapt, exclava de 100 de metri pătraţi, flutură drapelele ambelor state. O cruce sculptată în piatră are menirea de a cinsti memoria celor 700 de soldaţi care şi-au găsit sfârşitul în crunta iarnă din Alpi. Iar exclava Suvorov nu este singura "urmă" lăsată de curajoasa expediţie militară de acum 210 ani. La 2.100 de metri altitudine, în pasul St. Gotthard, o statuie a generalului călare este la loc de mare cinste. Cu toate că, la momentul terminării lucrării, relaţiile dintre comunitatea din Andermatt şi "mama Rusie" au fost gata-gata să sufere o lovitură cumplită.


STATUIA CU SCANDAL
Statuia în bronz a generalului a fost realizată în 1999 de artistul rus Dimitri Tugannoff, costurile urmând să fie coplătite de ambele părţi - elveţiană şi rusă. Doar că, văzând produsul finit, ruşii nu au mai vrut să contribuie. "Au fost foarte nemulţumiţi de felul în care este reprezentat generalul Suvorov. Au spus că este prea urât şi că ei nu dau bani pentru aşa ceva. Cum ar fi vrut să arate? Avea 70 de ani când a trecut Alpii. Era slăbit, obosit... şi să nu uităm că a murit la şase luni după ce a revenit în Rusia. Normal că n-avea cum să fie falnic, puternic, zdravăn, cum şi-ar fi dorit prietenii noştri ruşi", este explicaţia dată de directorul Muzeului St. Gotthard în timpul vizitei nocturne pe care, vrând-nevrând, grupul de jurnalişti est-europeni din care am făcut parte a trebuit să o execute. Era noapte când am auzit povestea şi descrierea statuii, despre care ştiam că este în apropiere. Aşa că a doua zi m-am dus să constat cu ochii mei ce-i supărase într-atât pe oficialii ruşi. După o scurtă căţărare, am ajuns în vârful stâncii unde se află statuia generalului şi nu mi-am putut stăpâni o tresărire de oroare. Un călugăr trage de căpăstru un cal, iar în şa se ţine o arătare cum numai în "Trilogia Inelelor" mi-a mai fost dat să văd. Nu ştiu cât de împuţinat de efort şi boală o fi fost marele om de arme, dar statuia lui aduce mai degrabă a caricatură. O figură suptă, aproape schele­tică, ochi uriaşi, umeri firavi, buze ca şi inexistente. În timp ce calul nu dă semne că ar fi trecut prin aceeaşi experienţă extenuantă. Artistul a fost mai generos în a-l reprezenta, fără urme de inaniţie sau boală. Fascinaţia urâtului m-a ţinut minute bune în faţa sculpturii.
"ALTARUL" DE DUPĂ TEJGHEA
Un cu totul alt sentiment m-a ţin­tuit în faţa vitrinei măcelăriei din Andermatt. Nu spun că n-arătau bine cărnurile, cârnaţii sau şunca afumată. Sau că nu miroseau ameţitor. Doar că nu mă aşteptam să văd, lângă galantar, colţişorul amenajat în cinstea prieteniei helveto-ruse. Sau "andermatto-ruse". De faianţa de pe perete stau agăţate două decoraţii frumos înrămate. Lângă ele, un suport de lemn de care atârnă două trofee de vânătoare, între care e înfipt un steag al Rusiei. Tot acolo, o geantă de damă şi o sacoşă de cumpărături. Dar mă lămuresc repede că ele nu fac parte din "scenografia" iniţială şi că sunt doar produse ale ne­a­tenţiei unei angajate a magazinului.

Foarte mândru, proprietarul măcelăriei, Ferdinand Muheim, trupeş, bonom şi uns cu toate alifiile, spune că a primit distincţiile cu pricina pentru tot ce a întreprins în vederea popula­rizării culturii ruse în Andermatt şi pentru dezvoltarea relaţiilor culturale şi de prietenie între cele două popoare. Iar aceste merite nu le-a obţinut stând în spatele tejghelei măcelăriei, ci în ca­litate de primar al localităţii. Funcţie de care a profitat pentru a organiza fel şi fel de colaborări helveto-ruse, de la tabere de copii până la construirea de statui. A primit decoraţiile din partea ministrului rus de Externe Serghei Iva­nov o dată cu laude pentru atitudinea sa pro-activă faţă de relaţia cu Rusia. Şi, deşi s-a retras din adminis­traţia locală, Muheim continuă să-şi joace rolul şi să contibuie la pregătirea unui eveniment istoric pentru Andermatt - vizita preşedintelui rus Dimitri Medvedev, programată în septembrie. Ce va face Medvedev în orăşelul din Ticino? "Va depune flori la monumentul închinat soldaţilor lui Suvorov", mi-a spus mândru fostul primar. "Iar noi i-am pre­gătit mai multe surprize", a adăugat, zâmbind pe sub mustaţă. Şi e dincolo de orice dubiu că surprizele sunt un fel de specialitate a casei în Andermatt.

Mă pregăteam să părăsesc maga­zinul după strângeri de mână căldu­roase, aproape ruseşti, cu Ferdinand Muheim. Când fostul primar mi-a făcut semn să mă apropii încă puţin. Mă aşteptam la ceva mai multe detalii despre cum a ajuns el pe la Moscova, despre începutul interesului său pentru ruşi sau măcar despre popasul pe care delegaţia lui Medvedev îl va face la Andermatt (pentru că, aflasem, este vorba despre un scurt moment din vizita mai amplă pe care acesta o va face în Elveţia, ţară unde turiştii ruşi nu se zgârcesc deloc la bani şi lux). Am avut parte, evident, de o surpriză: Muheim a scos o sticlă şi mi-a întins-o peste tejghea. O sticlă cu vin absolut normală, până îţi dai seama că de pe etichetă te scrutează sever neobositul general Suvorov, îmbrăcat cu toată pompa şi purtând toate însemnele şi decoraţiile aferente gradului. "Merge cu friptura de vită, o minunăţie!", a fost "secretul" spus de Muheim.

Am părăsit magazinul cu gândul la detaşarea cu care o ţară îi cedează Rusiei o parte din teritoriul ei, fără să aibă vreo baionetă-n coaste sau un pistol la tâmplă. Şi dacă, luată de valul aprecierilor mai mult sau mai puţin istorice, m-aş fi ciocnit pe strada principală din Andermatt de însuşi gene­ralul Suvorov, nu ştiu dacă mi s-ar fi părut vreo surpriză.