"De ce ţigani şi nu romi?"

Adrian Edu, liderul Asociaţiei Creştin-Democrată a Rromilor, susţine campania Jurnalului Naţional de folosire a termenului de ţigan în loc de rom, chiar dacă acesta din urmă se regăseşte în titulatura ONG-ului pe care îl conduce. El a trimis redacţiei un comunicat pe care îl redăm integral.

"De ce Ţigani şi nu Romi? O întrebare care mereu a creat controverse, partizani de o parte sau de cealaltă, mergându-se până acolo încât s-au adus argumente de natură rasială, xenofobă etc. împotriva celor care au susţinut o idee sau alta. Probabil, în zorii tinerei democraţii postdecembriste, unii lideri ai minorităţilor rome au considerat că este original să schimbe denumirea ţiganilor în romi. În perioada tulbure în care se făcea acest lucru, lumea era «prinsă» cu alte probleme ale tranziţiei postdecembriste cu mult mai acute decât aceasta şi iniţiativa nu a întâmpinat nici o rezistenţă din partea nimănui, nimeni nu le-a cerut să argumenteze ştiinţific (dacă este posibil) această schimbare.

Acestea fiind zise, să încercăm şi noi să despicăm firul în patru şi să susţinem ideea revenirii la denumirea de ţigani şi toată familia de cuvinte ce ţine de acest cuvânt.

Triburile de indieni originare din Punjab, mai bine cunoscuţi sub numele de ţigani sau gitani, nume derivate din egiptiani, au pornit din locurile de baştină în perioada marii migraţii a popoarelor.

Aceste triburi nomade, organizate sub autoritatea unui şef (bulibaşa), au început mişcările de deplasare spre vest şi au ajuns în Anatolia în secolul al IX-lea, înainte de venirea turcilor, deci în Imperiul Bizantin. O parte au rămas în Turcia, alţii s-au îndreptat de bună voie sau izgoniţi spre Egipt şi nordul Africii. Parte din triburile nomade au pătruns în Peninsula Balcanică, s-au răspândit în ţările din sudul şi nordul Dunării, preponderent în Ungaria, şi au ajuns până în Boemia. În secolul al XV-lea ei pătrund în Germania, de unde au coborât în Italia şi s-au instalat în preajma Romei, în Peninsula Iberică, mai cu seamă în Andaluzia, au ajuns venind prin nordul Africii.

În Ţările Române, parte dintre ei au fost aduşi ca robi, cumpăraţi pentru lucrările agricole, fie de vechii boieri, fie de diferite mănăstiri, multe închinate Muntelui Athos, spre care se revărsau toate bogăţiile şi de unde erau trimişi ca plocon ţigani pentru darurile primite.

În primul rând, pornind de la faptul că ţiganii sunt urmaşi ai indienilor care s-au răspândit în toată lumea după cum i-au purtat valurile istoriei, convieţuind alături de fiecare popor pe lângă care s-au alipit şi s-au dezvoltat de-a lungul  timpurilor, făcând parte integrantă din tradiţiile istorice şi culturale ale fiecărei naţiuni, această etnie şi-a purtat numele peste veacuri.

Paradoxal este faptul că în această polemică generată de acceptarea sau nu a denumirii de ţigani şi a familiei de cuvinte ce ţine de acest cuvânt se implică majoritatea ONG-urilor care şi-au trecut prin statut o oarecare apartenenţă la etnia ţigănească prin domeniile de activitate în care şi-au propus să activeze.

În primul rând trebuie să fie clarificat un fapt, şi anume acela că aceste ONG-uri nu se confundă cu etnia ţiganilor, nimic nu le dă dreptul să se erijeze în reprezentanţii acestei minorităţi.

Însumaţi, toţi membrii acestor ONG-uri nu cred că se ridică la 5.000 (cinci mii) de oameni la nivel de ţară, deci nivelul de reprezentativitate faţă de toată minoritatea nu este nici măcar 1%.

Aceste ONG-uri ar trebui să se gândească la faptul că cineva ar putea să-l citeze pe Eminescu, cu celebrul  vers «Ce-i mâna pe ei în luptă», şi să nu se limiteze numai la aceasta, ci să şi încerce să descifreze adevăratele scopuri care au dus la apariţia acestor organizaţii.

Se regăsesc ele prin statutul lor oare alături de ţigani, de adevăratele lor probleme şi ce înseamnă implicarea lor în rezolvarea acestora?

Haideţi să nu ne îndepărtăm de problematica reală ce se găseşte în faţa ţiganilor şi să nu ne uzăm forţele în contradicţii lipsite de sens, să încercăm să rezolvăm o situaţie de fapt care este falsă, nu este conformă cu tradiţia acestei etnii şi să se revină la denumirea consacrată de ţigani şi tot ceea ce presupune acest fapt.

În acţiunile noastre la nivel de masă în care am fost implicaţi am discutat cu foarte mulţi cetăţeni de etnie ţigănească, şi nu numai, şi concluzia care se desprinde este aceea că trebuie să se revină la vechea denumire de ţigani.

Denumirea de romi se foloseşte doar la nivel de instituţii de stat, când ai de rezolvat câte o problemă şi după ce pleci de acolo îi auzi pe funcţionari vorbind mai în şoaptă, mai cu voce tare despre ţigani. Toate acestea se pot rezolva printr-un demers legislativ în urma unei analize pertinente la nivel parlamentar şi printr-o consultare de masă făcută la nivel naţional prin mijloacele specifice statului de drept, toate acestea făcând posiblă luarea unei decizii fireşti de revenire la vechiul nume", se arată în comunicatul Asociaţiei conduse de Adrian Edu.