Şi romii se ţigănesc între ei

Supărat săptămâna trecută pe campania Jurnalului Naţional, deputatul şi şeful Partidei Romilor, Nicolae Păun, se adresa redacţiei noastre şi preciza printre altele că “ţigan” şi “rom” nu sunt sinonime. Anul trecut erau însă sinonime, din moment ce acelaşi Nicolae Păun afirma că “Partida Romilor, chiar dacă suntem ţigani, suntem mai cu cap, aşa, mai liniştiţi”.

Am stat de vorbă anul trecut cu Nicolae Păun, preşedintele Partidei Romilor, pe tema fondurilor guvernamentale alocate acestei organizaţii, modul cum sunt daţi aceşti bani. Pe parcursul discuţiei, Nicolae Păun a alternat de multe ori termenul “rom” cu “ţigan”. “Dacă Partida Romilor are alocată o sumă de la buget, să spunem un milion de euro, această sumă este împărţită pe luni şi această sumă nu se dă... în sensul că a venit Nicolae Păun, a băgat mână în vistieria Guvernului şi a luat şi el vreo 200 de mii de euro de acolo şi a plecat, că aşa e el şmecher. Şi ţiganul când mănâncă o măslină se cacă un butoi. Cam aşa vine proverbul. Ei, nu stau lucrurile chiar aşa”, explica Nicolae Păun. El spunea totodată că Partida Romilor respectă procedurile de accesare a fondurilor şi, pentru a convinge, a adăugat: “Partida Romilor, chiar dacă suntem ţigani, suntem mai cu cap, aşa, mai liniştiţi”. În cadrul discuţiei, Nicolae Păun a explicat şi cum este împărţită Partida Romilor, spunând că este cea mai mare organizaţie a romilor din România şi din Estul Europei. Întrebat dacă Partida Romilor are reprezentanţi în fiecare judeţ, Păun a răspuns: “Păi, da, pentru că noi, dacă suntem ţigani, ne înmulţim ca iepurele şi ne regăsiţi peste tot. Aţi văzut judeţ fără ţigan? Sau vedeţi vreo ţară fără ţigan prin Europa? Noi suntem lăcuste, suntem invadatori, suntem peste tot”. Discuţia a ajuns şi la cât de suficienţi sunt banii alocaţi pentru activităţile Partidei Romilor. În acest context, Nicolae Păun a fost întrebat dacă banii pentru spectacolul Ghi Romano (Suflet de ţigan) a fost finanţat de Partida Romilor sau din surse externe. “Deci, ce se întâmplă? Eu sunt ţigan. (...) Nu, Domne, eu n-am treabă nici cu Ghi Romano nici cu picior de ţigan, nici cu ochi de ţigan, nici cu suflet de ţigan, n-am nici o treabă. Fiecare face ce vrea în ţara asta că d-aia este democraţie”, a răspuns Nicolae Păun.

“«Ţigan» Şi «rom» nu sunt sinonime”
Săptămâna trecută, Nicolae Păun, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din Cameră şi reprezentant al romilor în Parlamentul României, a trimis redacţiei un drept la replică în care aprecia că, prin campania sa, Jurnalul Naţional încearcă “impunerea termenului de «ţigan» în locul termenului corect de «rom», mai ales în contextul unei recrudescenţe grave a rasismului antirom din ultima perioadă, este nu numai o inducere în eroare a opiniei publice, dar şi o formă gravă de rasism împotriva romilor”. Nicolae Păun, care este şi preşedintele Partidei Romilor, spunea că cele două cuvinte “ţigan” şi “rom” nu sunt sinonime şi ca atare nu poate fi schimbat unul cu altul. “În limba romani, cuvântul «ţigan» nu există. Termenul nu are nici o legătură cu autoidentificarea în limba romani a etniei romilor, ci este un cuvânt profund peiorativ, folosit de neromi pentru a insulta romii. Cuvântul «ţigan» provine din limba greacă, din «athinganos/athinganoy», semnificaţiile cuvântului fiind următoarele: «Păgân», «eretic», «de neatins» sau «impur». Cuvântul «ţigan» a fost preluat în Ţările Române din 1385 şi desemna o stare socială, aceea de rob, nicidecum etnia. Cuvintele «rob» şi «sclav» au apărut mai târziu în limba română, termenul utilizat pentru denumirea acestei categorii sociale era «ţigan». Robul/ţiganul nu făcea parte din structura socială, nu era considerat ca aparţinând speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. Romii s-au aflat în stare de robie pentru mai bine de jumătate de mileniu (aprox. 1385-1856). Prin urmare, acesta este motivul pentru care noi, romii, nu dorim să fim identificaţi ca etnie prin cuvântul «ţigan». «Rom» este un cuvânt vechi al limbii romani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenenţei etnice a romilor. Cuvântul «rom» a fost ales la nivel internaţional pentru a desemna această etnie, prin documente oficiale, lucru care a fost adoptat şi în România”, explica Nicolae Păun.

El admitea totodată că “termenul de «ţigan» este, din păcate, uneori asumat de unii romi, în special de cei care nu vorbesc limba romani, din necunoaştere, dar şi de unii romi care vorbesc limba romani, pentru a mulţumi interlocutorul nerom.”

“Când spui român spui cetăţean de etnie romă”
Şeful poliţiei italiene, Antonio Manganelli, a acordat în urmă cu un an un interviu în exclusivitate Jurnalului Naţional, în care vorbea despre infracţionalităţile comise de români în Italia. Când se întâmpla vreo “nenorocire”, Antonio Manganelli spera ca autorul să fie italian, pentru că nu voia să se declanşeze un val de violenţă asupra imigranţilor. Întrebat dacă există un fenomen împotriva românilor din Italia, Antonio Manganelli a spus: “În Italia există grupări de extremă dreapta, care au o ideologie rasistă şi xenofobă, acei skin heads. Am structurat o legislaţie care combate acest fenomen, care se manifestă într-un mod odios.

Nu este un fenomen antiromânesc în Italia. Sigur, atunci când spui român te gândeşti la cetăţeanul de etnie romă. Şi atunci pot apărea manifestări împotriva unor cetăţeni români de etnie romă, dar acestea fac parte dintr-un fenomen restrâns. Mulţumesc lui Dumenezeu, în Italia nu este un fenomen, este vorba despre o situaţie punctuală, pe care o stăpânim şi o combatem”. (Petru Zoltan)


Click pe imagine pentru mărire!

---

Atitudine / Corectitudine sau corectitudine politică?

Am apelat la fosta mea colegă de facultate, doctorand în Antropologie Socială, Cătălina Tesăr, pentru câteva opinii în legătură cu folosirea celor doi termeni în denumirea aceleiaşi etnii: rom/ţigan.

Am făcut-o, pentru că o ştiam pe Cătălina de-a dreptul îndrăgostită încă din timpul facultăţii de ţigani şi de cultura lor. De zece ani trăieşte în mijlocul lor şi se poate spune că şi-a dedicat viaţa studiului ţiganilor.

Cătălina îmi dăduse cu doi ani în urmă un material amplu despre ţigani. Am sunat-o recent şi am întrebat-o dacă şi-a schimbat opinia, ca cercetător, în legătură cu folosirea celor doi termeni. Mi-a confirmat că nu şi-a schimbat-o, însă a avut altă reacţie când a văzut campania Jurnalului Naţional, spunând că, dacă ar fi ştiut în ce context se va publica afirmaţia ei, nu ar fi spus acelaşi lucru, pentru că nu poate susţine asemenea demers.

RECTIFICARE ÎN CONTEXTUL CAMPANIEI JURNALULUI NAŢIONAL
Drept urmare, a cerut drept la propria sa replică, publicată în ziar: “Aş dori să aduc câteva lămuriri în legătură cu afirmaţiile atribuite mie şi publicate fără acordul meu în articolul «Cuza i-a dezrobit, Aman i-a pictat», semnat Diana Caloianu, din 4 martie 2009, în cadrul campaniei iniţiate de JN «De la rom la ţigan». Menţionez că citatul din dreptul numelui meu, care reproduce întocmai numai o parte din relatările mele (ultima frază a paragrafului fiind o invenţie a JN), a fost extras dintr-un material mai amplu despre biografia mea ca cercetător în comunităţile de romi, predat la JN în urmă cu doi ani. Fără a nega afirmaţiile făcute cu ceva timp în urmă, care se refereau exclusiv la contextul realităţii din teren şi nu urmăreau atingerea nici unui scop politic, aş dori să menţionez că ideile mele nu susţin convingerile campaniei în cadrul căreia au fost publicate. Menţinându-mi neutralitatea politică şi din dorinţa de păstrare a integrităţii persoanei mele ca cercetător, mă simt obligată să aduc totuşi câteva argumente ştiinţifice împotriva camapaniei «De la rom la ţigan»:

În primul rând, termenul de ţigan este o denumire exogenă (impusă din exterior) care derivă etimologic din gr. “athinganoi”. Exonimul acesta, de origine populară, denumea o populaţie despre care se credea că ar fi imigrat în Europa din Egipt (fapt infirmat ulterior de descoperirile ştiinţifice bazate pe dovezi lingvistice). El a fost transmis în timp, iniţial având o încărcătură semantică peiorativă, care desemna vagabondaj, cerşetorie, înşelăciune etc., dublată ulterior de imaginaţia romantică ce a atribuit ţiganilor idei de libertate, frumuseţe feminină, visare etc. Chiar dacă romii nu acceptă denumirea de ţigan atribuită lor de ne-romi (gadjii), ştiu că ea face referire la grupul etnic cărora aparţin. De altfel, acest apelativ reflectă o experienţă istorică a interacţiunii cu ne-romii şi un joc al manipulării politice în care puterea a aparţinut exclusiv ne-romilor. În al doilea rând, consider această campanie expresia unor frustrări care ţin de definirea şi circumscrierea identităţii naţionale. Ea ar trebui citită ca un demers de căutare disperată a unor repere în definirea poporului român”. (Diana Caloianu)

---

Opinii de la cititori

Pe www.jurnalul.ro sunt postate în fiecare zi mesaje de susţinere a campaniei ziarului privind folosirea termenului “ţigan” în loc de “rrom”: “Nu ştiu dacă aţi citit ştirea publicată în Corriere della Sera şi în La Repubblica, în caz că nu asta este: Italienii vor să propună o lege în Parlamentul Italiei şi apoi în Parlamentul Europei în care să ceară copyright italian (= marcă italiană) pe cuvântul ROMAN. Motivul principal: italienii se consideră moştenitorii Imperiului Roman, tot ceea ce înseamnă valori materiale şi morale, inclusiv numele de ROMAN”.

“Consider că ţiganii nu ar trebui să se simtă ABSOLUT DELOC jigniţi că se numesc astfel, pentru că dacă vor să se impună şi să demonstreze că sunt oameni de valoare nu o fac schimbându-şi numele. Al doilea lucru la fel de important – absolut nimeni în România nu o să-şi schimbe atitudinea la adresa lor atât timp cât extremiştii întreţin focul urii impotriva lor. Al treilea lucru la fel de important – nu sunt de acord cu discriminarea, dar nici cu DISCRIMINAREA POZITIVĂ. Să nu ajungem în situaţia de a ne concentra numai pe a face bine tiganilor, uitând că mai există şi alte lucruri în viaţă. Iniţiativele de orice fel care-i apără pe ţigani au explodat în ultimii ani în România. Sunt de acord că ei sunt probabil o etnie încă necunoscută sau fascinantă prin obiceiurile şi tradiţiile lor. Putem să-i cunoaştem, nu să fim rasişti. Dar pentru asta e nevoie de COLABORARE. Iar liderii lor care-şi zic regi sau împăraţi nu au habar ce-i aia colaborare. Îmi pare rău, poate oricine să mă acuze de ce vrea, dar aşa percep eu adevărul.”

“Susţin campania Jurnalului Naţional. Faptul că ţiganii din România, spre deosebire de ţiganii din celelalte ţări europene, ţin cu tot dinadinsul să fie numiţi rromi ar putea urmări alte scopuri. Propun, pe modelul american, ca ţiganii cu cetăţenie română, ţinând cont de originea lor, să poarte denumirea de «indo-rromi». În acest fel se înlătură confuzia dintre români şi rromi.”