Peste 7,6 milioane de imigranţi îşi caută fericirea în Germania. Cei mai mulţi nu vor să se mai întoarcă în ţara de origine. Vor să fie integraţi şi să câştige perspectivele unei vieţi mai bune. Germania este destinaţia de vis pentru cei care vor să înveţe la o universitate sau să îşi găsească un loc de muncă mai bine plătit. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a plasat Germania pe locul doi în topul ţarilor de imigrare, după SUA. Preşedintele Joachim Gauck se mândreşte cu noul concept german de ceea ce reprezintă ideea de “noi”. Euforia este însă contrazisă de atractivitatea cetăţeniei germane. Mai exact, de lipsa ei în rândul imigranţilor. Interesul imigranţilor pentru cetăţenia germană este sub media din Uniunea Europeană. “Din 1.000 de imigranţi de pe teritoriul Germaniei doar 14 aleg într-un an să dobândească cetăţenia germană, adică aproximativ 1,4%. Chiar şi în landurile conduse de guverne regionale SPD, proimigraţie, cota este în cădere liberă. Spre deosebire de ţări precum Ungaria, unde fiecare al zecelea imigrant primeşte cetăţenia ungară, Polonia cu o cotă de peste 6% sau Suedia, Malta şi Portugalia cu o cotă de peste 5%. Germania este în vogă, a fi german nu”, notează jurnaliştii de la Die Welt.
Interes constant
În realitate, aproape trei sferturi dintre cei 7,6 milioane de imigranţi ar fi îndreptăţiţi să ceară paşaportul german, susţine secretarul de stat pe probleme de integrare din Guvernul german, Aydan Ozuguz (SPD). Ei îndeplinesc criteriile. Locuiesc de cel puţin opt ani în Germania, au drept de şedere nelimitat, nu abuzează de sistemul social, nu au cazier şi vorbesc suficient de bine limba germană. În anul 2013, 112.353 de imigranţi au dobândit paşaportul german. “O creştere de cinci persoane faţă de 2012. Asta nu poate rămâne aşa. Trebuie să îmbunătăţim cota”, comentează Ozuguz. Criticii susţin că un motiv care ar sta la baza acestui fenomen este refuzul Germaniei de a acorda tuturor dubla cetăţenie. Institutele de cercetare infirmă această ipoteză şi motivează prin sondajele care indică faptul că două-treimi dintre imigranţi ar refuza cetăţenia germană, inclusiv dacă ar avea dreptul să şi-o păstreze pe a lor. Guvernul german îşi face griji în acest sens, fiindcă cercetările au arătat că un imigrant cu cetăţenie germană se integrează mult mai rapid. “Dobândirea cetăţeniei este un semnal de acceptare a imigranţilor din partea societăţii germane. Aceştia vor dobândi mai uşor diplome de înaltă calificare şi vor avea un salariu mai bun”, consideră secretarul de stat.
Simplu pe hârtie
Există şi oraşe unde rata de naturalizare este mai mare. Hamburg ocupă un loc fruntaş, cu o creştere de 28%. Un posibil motiv ar fi faptul că primarul oraşului a trimis sute de scrisori de invitare a imigranţilor la dobândirea cetăţeniei. Situaţie similară şi în Mannheim, unde s-a raportat o creştere de 38%. Lideri la dobândirea cetăţeniei în aceste zone au fost turcii, irakienii, românii, polonezi şi bulgarii. “Am fost consecvenţi în a le arăta că sunt bineveniţi. Fără campanii de dezinformare cum au fost cele că turcii care îşi iau cetăţenia germană vor pierde dreptul de a moşteni în Turcia sau de a încheia contracte cu companii de telefonie mobilă de acolo. A contat contactul cu fiecare persoană în parte. Cine are un dosar complet, în maximum şase săptămâni are şi o decizie în privinţa cetăţeniei”, susţine primarul din Mannheim.
Test de limbă şi cultură generală
În cele mai multe dintre cazuri, lucrurile nu sunt atât de simple. Explică un imigrant din Guineea, care a ales să ceară cetăţenia în urma unei campanii electorale. “Peste tot erau mesaje cu votul tău contează. Al meu nu conta deloc. Nu mai vroiam să fiu cetăţean de rang inferior”, spune Sow. Trei ani au trecut până a ajuns la testul propriu-zis. Unul de limbă, de care eşti scutit dacă ai absolvit o unitate de învăţământ din Germania, şi unul de cunoştinţe generale despre ţara în care te afli. 33 de întrebări deloc simple. A rezolvat testul fără greşeală, însă au apărut probleme la dosar. Permanent se solicitau noi certificate şi documente din Guineea. Asta înseamnă timp, energie şi bani. “Oamenii îşi pun mereu problema identităţii şi a loialităţii. Îmi trădez ţara dacă cer o altă cetăţenie?”, explică Nargess Eskandari, responsabil pentru integrare în Frankfurt, drumul ei din Iran până la paşaportul german. “Mesajul Germaniei este clar: vrem să fiţi părtaşi, vrem să aparţineţi de noi, vrem să deveniţi cetăţeni german. Asta este dovedit şi prin faptul că cei mai mulţi responsabili pentru imigrare sunt imigranţi la origine, dar şi prin faptul că mulţi imigranţi au dobândit funcţii în instituţiile statului german”, adaugă Eskandari.
Românii, pe locul 13
Turcii au rămas cei mai numeroşi străini care au devenit cetăţeni germani, însă numărul lor a scăzut spectaculos. Aproape 28.000 de turci au fost naturalizaţi în Germania în 2013, o scădere de 16% faţă de 2012. În anul de vârf 1999, au fost naturalizaţi nu mai puţin de 100.000 de turci. Conform datelor Biroului federal de statistică din Germania, turcii (27.970) sunt urmaţi la mare distanţă de polonezi (5.466), ucraineni (4.539), greci (3.498), kosovari (3.294) şi irakieni (3.150). România se situează pe poziţia a 13-a - numărul românilor care au obţinut în 2013 cetăţenia germană a fost de 2.504. Românii înregistrează însă a cincea cea mai importantă creştere procentuală anuală, de 6,9%, după italieni (25,1%, 2.754 de naturalizări în 2013), ucraineni (23%), polonezi (21,5%) şi afgani (12,4%, 3.054 de naturalizări în 2013).