Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trecut pe la echipe precum Aston Villa, Wolverhampton sau Middlesbrough, Mark Burke, primul fotbalist englez ajuns în România, îşi aminteşte cu regret de experienţa de la Rapid din 2001. Ajuns la 43 de ani, Burke a bifat echipe din cinci campionate diferite începând cu Anglia până la Olanda, Suedia şi Japonia, dar spune că România este ţara care l-a marcat cel mai mult. “Tocmai mă întorsesem din Japonia şi locuiam în Olanda. Un impresar român m-a anunţat că Rapid Bucureşti caută un atacant. M-a recomandat pe mine. Rapidul se afla în Olanda şi m-am dus la baza lor de antrenament ca să dau o probă de joc. Am crezut că vor să mă testeze, însă din prima zi m-au tratat ca şi cum ar urma să semnez contractul cu ei. Am fost doar cinci luni la Rapid, însă aş putea scrie o carte despre România. Totul a fost complet ciudat”, spune Burke, într-un interviu acordat presei britanice.
Amintiri cu Rednic
Mark Burke evocă întâmplări hilare din perioada în care antrenor la Rapid era Mircea Rednic. “Ce se întâmpla în România putea fi încadrat oriunde, nu mai la fotbal nu. Într-o săptămână mi s-a transmis că patronul a decis să nu mă plătească luna aceasta. Următoarea săptămână, secretara de la club îmi spunea că mi s-au tăiat 5.000 de dolari din salariu, pe motiv că am pierdut un meci. Am avut un antrenor faimos, Mircea Rednic îl chema. Era de departe cel mai bun jucător la antrenamente şi ar fi trebuit să joace în continuare, însă, din nu ştiu ce motiv, jucătorii vroiau să scape de el”, povesteşte Burke.
Blaturi româneşti
“Am observat într-un meci că lucrurile nu erau în ordine. Nici unul dintre jucători nu încerca să câştige. Ceva chiar nu era în ordine. Am ieşit de pe teren şi l-am întrebat pe unul dintre colegi, care jucase în Olanda, ce se întâmplă, că nu pot să înţeleg această atitudine. El mi-a spus că asta este România şi se întâmplă lucruri ciudate. Vânduseră meciul. Acest aspect ne este complet străin nouă, britanicilor, însă în România nu este nimic ieşit din comun”, îşi aminteşte jucătorul.
Invidie
Fostul atacant susţine că la Rapid exista o invidie între jucătorii autohtoni şi cei străini. “La un meci am arat terenul în lung şi în lat, însă colegii nu vroiau să-mi paseze. Când am părăsit terenul mi s-a spus că jucătorii era invidioşi pe mine. A urmat un meci în care am înscris golul victoriei. Rapidul câştiga după 35 de ani pe terenul marii rivale Petrolul Ploieşti. Următorul meci era un derby împotriva lui Dinamo Bucureşti, însă nici nu am prins lotul. Aşa cum am spus, a fost orice altceva decât fotbal. Într-un final jucătorii au reuşit să scape de Rednic, însă noul antrenor era unul mult mai dur. Nu le-a convenit nici noul antrenor şi au organizat o grevă. Îmi amintesc că ba ne antrenam, ba făceam grevă. A fost o nebunie, eu vroiam doar să joc fotbal. Într-un final când am ieşit la antrenament, ne aştepta un grup de 50-60 de suporteri, care au dat buzna pe teren şi îi apostrofau pe jucători. Evident că eu nu am înţeles nimic din ce spuneau. Antrenorul s-a dus să stea de vorbă cu ei şi a oprit antrenamentul. I-am spus că un antrenament nu poate fi suspendat doar fiindcă strigă câţiva fani. El mi-a replicat că fanii ameninţau cu atacarea jucătorilor dacă nu părăseam imediat terenul de antrenament. Am convenit să oprim antrenamentul. Cam aşa se întâmplau lucrurile. Fanii aveau o forţă incredibilă. A urmat un meci în care eram anunţat titular, însă când am ajuns la stadion, antrenorul nu era nicăieri şi am fost trecut rezervă. La pauză, când am intrat in vestiar, l-am găsit pe fostul antrenor Mircea Rednic, care se întorsese la echipă şi era noul antrenor. Am făcut un pas în spate şi am privit totul din perspectiva unui observator social”, îşi aminteşte Burke.
Partea urâtă a fotbalului
Britanicul deplânge soarta jucătorilor africani ajunşi în ţara noastră. “În România am văzut partea urâtă a fotbalului şi aici mă refer şi la sclavia din fenomen. Impresarii aduceau jucători din Africa ca să dea probe de joc la diverse echipe. Apoi le luau paşapoartele şi, dacă nu reuşeau să găsească vreun club, efectiv îi abandonau. A fost un jucător care locuia aproape de apartamentul meu şi obişnuiam să îi dau 50 de dolari fiindcă nu aveau bani. Era o situaţie ridicolă. Chiar şi magazionerul de la Rapid era diferit. Fiecare club are o persoană care se ocupă de tine, de exemplu, îţi mai aduce o cană cu ceai. În Anglia era de obicei un domn trecut de prima tinereţe, însă la Rapid era un puşti de 12 ani, căruia îi spuneam Johnny. L-am întrebat dacă a fost vreodată la şcoală. Mi-a spus că asta e şcoala. Rapidul e şcoala lui. Trăia în complexul de antrenament. Asta era România”, rememorează Marke Burke pentru presa britanică.
Readaptare cu probleme
După ce a bifat echipe din cinci ţări diferite, Burke mărturiseşte că a avut probleme să se readapteze la fotbalul britanic. “Într-un final m-am întors în Anglia, însă după atâta timp departe de casă, reîntoarcerea a fost un şoc cultural. M-am antrenat cu echipa Rushden&Diamonds, dar eram incapabil să mă acomodez. Este amuzant, dar cu cât cobori nivelul mai jos, cu atât îţi este mai greu să te acomodezi. Am plecat în Suedia la Brommapojkarna, dar clubul nu avea bani să îmi plătească salariul. Acum antrenez la Birmingham University”, spune Burke, care aruncă vorbe grele la adresa antrenorilor din Premier League:” În Anglia, dacă antrenorul spune ceva, tu doar trebuie să execuţi. Când m-am dus la Fortuna Sittard (Olanda) am început să înţeleg forma terenului, în plan orizontal şi vertical. În Anglia singura dată când am avut parte de astfel de sesiuni de pregătire a fost când m-am dus la cursurile şcolii de antrenori”.
Citește pe Antena3.ro
