A pornit în viaţă ca un orfan sărac şi desculţ şi a ajuns preşedintele Ucrainei. O privire mai atentă asupra trecutului lui Viktor Ianukovici, arată că fostul şef de stat, pe numele căruia a fost emis acum un mandat de arestare, a mai făcut puşcărie de două ori în viaţă, condamnări care au dispărut din biografia sa căreia i s-au adăugat, în schimb, numeroase titluri academice, unele obţinute la facultăţi care nu există.
Viktor Ianukovici s-a născut în 1950, lângă oraşul Doneţk, într-o familie cu origini ruseşti, poloneze şi belaruse. Mama acestuia, o asistentă medicală rusoaică a murit când Viktor avea doi ani. Tatăl său, cu origini poloneze şi belaruse, a decedat când Ianukovici era adolescent.
Fostul preşedinte însuşi a povestit că a avut parte de o copilărie dificilă.
"Am avut o copilărie grea, în care am suferit de foame. Am crescut fără mamă, plimbându-mă desculţ pe străzi. A trebuit să mă lupt ca să trăiesc de pe o zi pe alta", spunea Ianukovici într-una dintre cele două cărţi despre viaţa sa.
Două cărţi despre viaţa preşedintelui, scrise în timpul mandatului său, arată cum acesta trăia cu bunicii, într-o casă de chirpici în care nu încăpea decât un pat, fiind nevoit să meargă pe jos 12 kilometri ca să ajungă la şcoală. Tânărul Ianukovici avea, însă, să se lumineze prin învăţătură şi să urmeze cariera care îl va duce în fruntea ţării.
Ce nu pomenesc aceste biografii este că Ianukovici a fost condamnat de două ori, în adolescenţă.
În 1967, când avea 17 ani, Ianukovici intra pentru prima dată la puşcărie. Potrivit documentelor tribunalului, Ianukovici, împreună cu doi prieteni, ar fi lovit un bărbat până când acesta şi-a pierdut cunoştinţa, apoi i-au furat bunurile.
Deşi a negat faptele, Ianukovici a fost condamnat la trei ani de închisoare, pedeapsa fiind comutată la 18 luni, în timpul unei amnistii generale prilejuită de aniversarea a 50 de ani de la Revoluţia din Octombrie.
Abia ieşit din închisoare, Ianukovici a participat la o bătaie generală izbucnită pe fondul consumului de alcool. Tânărul, care avea o constituţie foarte solidă, a fost găsit vinovat de vătămare corporală, fiind închis alţi doi ani.
După ispăşirea pedepsei, în 1972, Ianukovici se angaja la compania de transport în comun din Doneţk şi urma cursurile unui liceu seral. Ulterior avea să intre la Institutul Politehnic din Doneţk, la fără frecvenţă. În anul doi de facultate, Ianukovici era promovat director al unei companii mici de transport, din cadrul minelor de cărbuni din Doneţk. În 1980, după ce absolvea facultatea, Ianukovici devenea membru al Partidului Comunist şi director general al companiei de transport de cărbune din oraşul Ienakiieve.
În următorii 20 de ani, Ianukovici a urcat în ierarhie, ajungând să conducă toate operaţiunile de transport din regiunea Doneţk.
În 2002, când Ianukovici a devenit premier, acesta a fost exonerat de vină pentru cele două condamnări din tinereţe. Procurorul din Doneţk a contestat la vremea aceea decizia, afirmând că exonerarea s-a făcut prin falsificare de acte, însă cazul a fost retras din lipsă de probe.
Cariera academică
În afara diplomei de inginer mecanic obţinută la Institutul Politehnic din Doneţk, în 1980, Ianukovici are în biografie o serie de alte titluri academice.
În 1999, ca viceguvernator al regiunii Doneţk, Ianukovici a primit titlul de lector docent la facultatea de Automobile şi Transport din cadrul Academiei de Administraţie din Doneţk, deşi nu avea nici măcar un masterat în domeniu. Ulterior devenea şi licenţiat în Economie şi Management la aceeaşi Academie, chiar dacă această facultate nu există.
În anul 2000, Ianukovici a fost numit Doctor Habilitatus în Ştiinţă. Pentru acest titlu, Ianukovici ar fi trebuit să publice cel puţin 10 lucrări de specialitate, să coordoneze doctoratele a cinci studenţi şi să fie implicat în viaţa academică. Ianukovici nu îndeplinea niciunul dintre aceste criterii.
În 2001, când era guvernator general al regiunii Doneţk, Ianukovici a absolvit Academia Ucraineană de Comerţ Extern, cu o diplomă în drept internaţional. Niciun student de la această facultate nu-şi aminteşte să-l fi văzut vreodată pe Ianukovici, de asemenea, neexistând nicio lucrare sau prezenţă la examen care să ateste trecerea acestuia prin facultate.
În Biblioteca Naţională a Ucrainei, Ianukovici este trecut ca autor a 23 de publicaţii, însă acestea nu există fizic nicăieri.
De asemenea, Ianukovici este profesor în economie şi profesor la Academia Internaţională de Ştiinţă, Educaţie, Industrie şi Artă, instituţie a cărei adresă este în Mountain View, California, dar ale cărei cursuri se ţin la distanţă sau în centre din alte ţări.
Pentru titlul de profesor Ianukovici ar fi trebuit să predea minimum 10 ani, lucru care nu s-a întâmplat.
În afara titlurilor academice, Ianukovici are şi gradul de maior, deşi nu există dovezi că ar fi făcut armata.
Limba ucraineană
Ianukovici nu este cunoscut ca un orator, asta şi pentru că a început să înveţe limba ucraineană abia când a ajuns premier. Provenind dintr-o familie cu rădăcini ruseşti, poloneze şi belaruse, Ianukovici a crescut în estul Ucrainei, într-o regiune rusofonă.
În autobiografia pe care a fost nevoit să o scrie când s-a înscris în cursa prezidenţială din 2004, membrii Comisiei Electorale au găsit 12 greşeli gramaticale în cele 90 de cuvinte scrise de Ianukovici.
Pe lângă greşelile de limbă, Ianukovici a devenit faimos şi pentru gafe de altă factură: l-a numit pe rusul Anton Cehov un "poet ucrainean", a confundat Kosovo cu Serbia sau Oseţia de Sud cu Oseţia de Nord.
Un alt motiv pentru care Ianukovici a devenit faimos, nu neapărat în sens pozitiv, a fost celebrul "incident cu oul".
În timpul campaniei pentru prezidenţiale din 2004, Ianukovici (care are aproape doi metri) a fost lovit cu un ou crud în piept de către un adolescent, în timpul unei băi de mulţime.
Ianukovici s-a prăbuşit atunci la pământ, fiind dus la spital de gărzile sale. Într-un comunicat publicat la câteva ore, Ianukovici susţinea că a fost lovit cu o cărămidă, că a trebuit să fie pus pe perfuzii, dând vina pe contracandidatul său Viktor Iușcenko care ar fi radicalizat tinerii şi i-ar fi îndemnat să recurgă la asemenea atacuri.