Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este România ţara corupţiei generalizate, aşa cum este „ştampilată” de instituţii interne interesate sau de parteneri externi care profită de marginalizarea autoasumată la Bucureşti? Existenţa „vinovatului de serviciu”, monitorizat atent, abate atenţia de la dimensiunea colosală a infracţionaliăţii economico-financiare din Uniunea Europeană, a cărei dezvăluire provoacă reacţii de nervozitate la nivelul cel mai înalt la Bruxelles. Dosarul „Panama Papers” a impus înfiinţarea unei comisii de anchetă (PANA) a Parlamentului European, care a fost însă boicotată de unele guverne vizate şi s-a lovit de lipsa de cooperare a Consiliului European.
Raportul Comisiei PANA, finalizat în decembrie 2017, nu a avut urmări juridice semnificative, deşi informaţiile relevante indică pierderi anuale de venituri din cauza evaziunii fiscale şi a evitării obligaţiilor fiscale care se ridică la cel puţin 1.000 de miliarde de euro numai în cadrul UE. Datele din „Panama Papers” conţin înregistrări confidenţiale referitoare la 213.634 de societăţi offshore, împreună cu numele a 12 actuali şi foşti şefi de state, aproape 200 de politicieni şi o serie de personalităţi din diferite domenii. Europol estimează că activitatea gestionată de Mossack Fonseca acoperă doar 0,6 la sută din numărul total de cazuri de spălare de bani înregistrate anual. Raportul relevă că autorităţile publice joacă un rol important în existenţa paradisurilor fiscale şi a centrelor financiare offshore care pot funcţiona numai dacă guvernele creează condiţii necesare: „Unele guverne şi jurisdicţii, inclusiv din UE, s-au specializat ori s-au implicat în crearea unor regimuri fiscale preferenţiale care denaturează concurenţa în favoarea companiilor multinaţionale şi a persoanelor cu patrimoniu considerabil”.
Luxemburg şi Germania, zone cu practici secrete
Frauda fiscală şi evaziunea sunt activităţi ilegale, în timp ce „evitarea sarcinilor fiscale” intră în zona gri, adesea încălcându-se cel puţin spiritul legii pentru a recuza acuzaţiile de nelegalitate. Dosarul „Panama Papers” a scos la iveală numeroase cazuri de utilizare a societăţilor offshore cu scop vădit de a evita sau de a se sustrage de la plata obligaţiilor. Spălarea de bani se insinuează pe lângă aceste practici de optimizare fiscală, multe jurisdicţii protejând sub umbrela secretului bancar sau financiar fenomenul care la nivel internaţional reprezintă o cotă de 2-5 la sută din PIB-ul mondial. Mai multe state membre ale UE figurează printre primele 100 de ţări şi teritorii de peste mări cu cele mai secrete practici: Luxemburg pe locul 6, Germania pe locul 8. Olanda şi Malta sunt şi ele menţionate pentru protecţia societăţilor fictive şi intermedierile opace de active.
Boicotul Comisiei PANA chiar în inima UE
Raportul menţionează că Malta, care a deţinut preşedinţia în exerciţiu a Consiliului, a fost „deosebit de necooperantă”. Crima împotriva ziaristei de investigaţii Daphne Laruana Galizia, ucisă într-un atentat în Malta, a avut loc după ce aceasta a participat la o audiere cu membri ai Comisiei PANA. Consiliul European, condus de Donald Tusk, nu a pus la dispoziţia comisiei de anchetă niciun document, ceea ce „pune sub semnul întrebării voinţa politică a Consiliului de a îmbunătăţi transparenţa şi cooperarea în lupta împotriva evaziunii fiscale şi a spălării banilor”, menţionează raportul aprobat de Parlamentul European. Referindu-se la comisie, raportorii au constatat că întârzieri nejustificate, de şase luni, au blocat accesul anchetei la documente confidenţiale neclasificate, iar multe dintre acestea erau puternic cenzurate sau înnegrite, şi nu au putut fi incluse în raport.
12 actuali şi foşti şefi de state, 200 de politicieni sunt legaţi de 213.000 de societăţi offshore cu date prelucrate în dosarul „Panama Papers”. Raportul comisiei de anchetă a Parlamentului European
Citește pe Antena3.ro
