Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gregorian Bivolaru a încercat toate tertipurile să scape de acuzația de relații sexuale cu o minoră. Fuga din țară, schimbarea identității și protecția autorităților suedeze nu au împiedicat până la urmă încarcerarea lui Guru pentru a executa condamnarea definitivă la 6 ani de închisoare. Bivolaru a reclamat la CEDO încălcarea drepturilor la un proces echitabil pentru că nu a fost audiat de instanțele din România. Hotărârea Curții Europene, dată în 2 octombrie 2018, prezintă în detaliu și obstrucționarea procesului de la Înalta Curte de Casație și Justiție de autoritățile din Suedia. În condițiile în care România caută să aducă în țară “echipa” de fugari celebri, documentul de la Strasbourg arată cum pot fi blocate de un stat membru UE, mare campion al statului de drept, cererile autorităților judiciare de la București.
Gregorian Bivolaru, devenit Magnus Aurolsson după ce a obținut statut de refugiat politic în Suedia, a reclamat la CEDO, în 8 octombrie 2012, încălcarea art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului de către România. Cererea depusă la Strasbourg viza inechitate în procedura penală, atentat la viața privată prin interceptarea convorbirilor telefonice și imposibilitatea unui recurs intern. În 13 octombrie 2013, după condamnarea definitivă la 6 ani de închisoare, G.B., alias M.G., adaugă și încălcarea art. 6 al Convenției - judecare fără audierea acuzatului. Apărătorii au mizat pe acest supliment al cererii să poată obține, în caz de decizie favorabilă, deschiderea unei proceduri de revizuire a sentinței de condamnare. Din analiza deciziei CEDO, publicată integral pe site-ul oficial al instituției, am extras câteva informații relevante pentru “colaborarea” autorităților Regatului Suediei, care nu numai că au tergiversat interogarea lui Bivolaru, dar l-au și sfătuit să nu accepte audierea lui în procesul din România. Suedia, care o decora pe Kovesi Codruța cu Ordinul Steaua Nordului, a blocat în fapt executarea unei sentințe a instanței supreme din România! Ferește-mă, Doamne, de prieteni - titlul lucrării de referință a istoricului Larry Watts - se aplică și în acest caz.
Fuga din România și culcușul scandinav
Gregorian Bivolaru nu a fost prezent la niciuna dintre ședințele de judecată în procesul care a început în noiembrie 2004, la Tribunalul Sibiu, cu un recurs la Curtea de Apel Alba Iulia și finalizat, în iunie 2013, la Înalta Curte de Casație și Justiție. În 24 martie 2005, Bivolaru Gregorian capătă statut de rezident în Suedia, unde ajunsese “în circumstanțe necunoscute la o dată neprecizată”, potrivit CEDO. În 11 și 15 aprilie 2005, Ministerul de Interne face două cereri de extrădare, respinse de Curtea Supremă din Suedia la 1 octombrie 2005 “pentru că acuzațiile decurg din apartenența la MISA și persoana respectivă riscă persecuții în caz de extrădare în România”. În ianuarie 2006, Bivolaru obține statut de ședere permanentă și o nouă identitate, întărite în 10 februarie 2007 de documente care permit refugiatului “călătoria în toate statele, fără România”.
Tribunalul Sibiu - sarabanda citărilor cu achitare la final
Instanța de la Sibiu trimite citații pe numele lui Gregorian Bivolaru la adresele din România și abia în noiembrie 2005 avocații inculpatului indică o adresă din Suedia. În sedința din 31 mai 2006, judecătorii constată revenirea citațiilor și solicită avocatului o altă adresă la care să fie trimisă citația. La termenele din 11 aprilie și 28 iunie 2007, ședințele se amână tot din defecțiuni de citare; în 4 februarie 2008, serviciile poștale sunt somate, sub amenințarea sancțiunii, să comunice inculpatului actele de procedură în Suedia. În 14 mai 2008, este consemnată o nouă amânare pentru procedura de citare. Abia în 19 iunie 2009, instanța vede fața lui Guru, după 4 ani și jumătate de la începerea procesului, într-o înregistrare video. Inculpatul justifică faptul că a respins citațiile pe baza deciziei Curții Supreme din Suedia, care l-a avertizat asupra riscurilor de persecuție din România. Cere să fie depuse la dosar mandatele de autorizare a interceptărilor. Parchetul a indicat că documentele respective sunt “secret de stat”, doar un reprezenttnt al tribunalului având acces la ele. Abia la ultimul termen, din 23 aprilie 2010, avocații mai depun înregistrări cu opinia inculpatului. Tribunalul Sibiu îl achită pe Bivolaru de toate faptele. Curtea de Apel Alba confirmă achitarea.
Eurojust nu-și face treaba. Boicot în Suedia
Citește pe Antena3.ro
Comisia rogatorie, ping-pong București-Stockholm
În 12 aprilie 2012, ÎCCJ admite recursul Parchetului și casează sentințele de achitare. În 13 iulie 2012, apare prima cerere de comisie rogatorie în Suedia, instanța supremă cerând documente privind statutul de refugiat în Suedia al inculpatului Gregorian Bivolaru. În 3 septembrie 2012, sunt solicitate de la București informații de la Consiliul suedez pentru imigrație, documentele fiind primite în 21 noiembrie 2012. În 12 decembrie 2012, inculpatul refuză interogatoriul prin videoconferință, dar îl dorește prin comisie rogatorie. ÎCCJ cere Ministerului Justiției asistență judiciară și trimite întrebările pentru inculpat. Trecem în anul 2013; în 26 februarie, autoritățile suedeze informează că nu au putut să execute comisia rogatorie. ÎCCJ revine cu o nouă cerere, la 22 martie, Suedia răspunde iar că nu a putut! De la București sunt cerute în 11 aprilie motivele pentru care de trei luni nu se poate executa comisia rogatorie. Răspunsul vine în 30 aprilie: inculpatul nu a fost posibil de contactat și nu se poate estima un termen. În 9 mai, Curtea Supremă a României cere detalii pentru neexecutarea comisiei rogatorii. În 23 mai, Biroul Eurojust Suedia (Unitatea de cooperare judiciară a UE) informează că “sarcina nu este ușoară în condițiile în care în 2006, guvernul suedez a respins o cerere de extrădare a inculpatului”. ÎCCJ trimite o scrisoare în care notează “comportamentul de neînțeles al autorităților suedeze”, mai ales că Bivolaru ceruse această modalitate de interogatoriu. Răspunsul vine în 31 mai 2013: Ministerul Justiției de la Stockholm informează că Procurorul General nu a luat o decizie în privința cererii care “nu este posibilă mai devreme de toamna anului 2013”. În 6 iunie, ÎCCJ decide să renunțe la audierea inculpatului Gregorian Bivolaru prin comisie rogatorie “ținând cont de răspunsul autorităților suedeze”. În 14 iunie 2013, Bivolaru este condamnat definitiv la 6 ani închisoare cu executare pentru relații sexuale cu un minor.
Bivolaru a obținut la CEDO 1.200 de euro prejudicii morale pentru durata mare a procesului. Ceruse 100.000 de euro. În plus i-au fost decontate cheltuieli de 5.000 de euro - onorarii pentru avocați, pentru care solicitase 58.067 euro.
,,Toate acestea ridică întrebări asupra voinței reale a autorităților suedeze de a acorda asistență judiciară autorităților omologe ale Statului Român, membru UE”
Din Decizia CEDO
