Aripi pentru Diana. Concurs şcolar organizat în memoria unui copil olimpic

E ca atunci când părinţii îşi dau acordul pentru donarea organelor copilului decedat. E viaţa de după moarte. Şi e puterea sufletelor mari care ştiu să dăruiască, chiar şi-atunci când sunt doborâte de durere. În cazul Dianei Rotaru, părinţii ei şi-au dat acordul pentru ca şi alţi copii să primească o şansă. Un motiv pentru a fi din ce în ce mai buni şi o ocazie pentru ca rezultatele lor la învăţătură să fie recunoscute şi premiate.

13 ani de viaţă
“Diana a fost un copil ca oricare altul... şi totuşi foarte special, nu doar pentru noi părinţii ei, ci şi pentru bunici, unchi, mătuşi, prieteni”, scrie mama fetei pe site-ul creat în memoria Dianei. “(...) A fost un copil care, atunci când mami pleca, îi spunea atât: «Să ai grijă de tine!», şi apoi se întorcea la joaca ei. O singură dată a fost foarte necăjită şi a plâns când am plecat. Când mă întorceam acasă era ca şi când soarele revenise pe pământ, eu aşa simţeam. Mă lua în braţe, şi-mi spunea: «Te iubesc mami, până la cer şi dincolo de stele!» sau «I love you to the sky and back again!». (...) Când era mică avea un prieten imaginar, pe Eli, care făcea turul Europei. Eli (care nu se ştie dacă era fată sau băiat, dar cel mai probabil era un câine, cel puţin aşa am dedus noi) avea doi copii: Jimmy şi Jommy. Toţi lucrau la o fabrică de biscuiţi şi ungeau biscuiţii când cu gem, când cu ciocolată... Avea şi un prieten real, pe Mădălin, desenau împreună şi se înţelegeau din priviri. (...) La sfârşitul clasei a IV-a, a dat examen de admitere la clasa cu predare intensivă a limbii engleze de la Şcoala Gimnazială Nr. 56 (fostă Jose Marti) unde a avut-o ca diriginte pe doamna Florentina Stavri, profesoară de limba engleză – materie pentru studiul căreia Diana a avut mereu o plăcere foarte mare. Citea cărţi în limba engleză cu aceeaşi uşurinţă cu care le citea pe cele în limba română, iar la filme nu avea nevoie de subtitrare. Nu se culca în nici o seară fără să citească ceva.
Regina tuturor preocupărilor ei a fost însă matematica ştiinţa pe care o iubea cel mai mult, enorm chiar. (...) Nimic nu ar fi fost posibil fără doamna de mate, doamna Dana Radu, căreia Diana îi zicea «cealaltă mamă» şi care era disponibilă pentru ea la toate orele şi în toate zilele. A iubit-o pe «cealaltă mamă», cum spunea ea, cum rar îşi iubeşte un elev profesorul... din tot sufletul! Şi sunt convinsă că şi «reciproca» acestei «teoreme» este valabilă... Diana nu a făcut nici o oră de pregătire la matematică, taberele de matematică erau singurele activităţi din afara şcolii sau casei ce aveau legătură cu studiul matematicii. Tot ce venea de la doamna de mate era sfânt... După toate concursurile o suna pe «cealaltă mamă» şi stăteau de vorbă despre ce făcuse sau nu făcuse, despre reuşite şi nereuşite. Când o dădea în bară, doamna Radu îi spunea: «Te pupă mama, o să faci mai bine la următorul!».”

Premiile
“În clasa a V-a a câştigat o tabără în Croaţia pentru că luase Premiul I la Cangurul de Engleză, şi una în Maramureş, pentru Premiul II la Cangurul de Matematică. În clasa a VI-a s-a clasat a 17-a pe listă (al nouălea punctaj) din 117 participanţi la Olimpiada Naţională de Matematică şi a obţinut Medalia de Argint. Acela a fost momentul ei de glorie, a fost atât de fericită!
Am dorit să o recompensăm pentru rezultatele obţinute, şi lucrul pe care şi l-a dorit şi l-a primit a fost o chitară. A fost prima dată când pentru un premiu a cerut altceva decât cărţi. Pentru toate rezultatele bune, când o întrebam ce vrea, ne ducea la librărie şi ne întreba care e bugetul ei pentru cărţi. Atât cerea pentru munca ei: cărţi pe care le devora, citea mai multe deodată, şi-n engleză şi-n română.
Anul şcolar 2012 a început pentru ea, să zicem, cu câteva concursuri cu rezultate care nu o mulţumeau. Şi voia să lucreze din ce în ce mai mult... Şi lucra! Rezultatul strădaniilor ei s-a văzut la concursurile «Alexandru Panaitopol» şi «Stelele Matematicii» unde a obţinut rezultate foarte bune.
Scopurile ei pe termen scurt şi lung erau bine definite: voia să ajungă în lotul de Balcaniadă, ştia că este foarte greu şi muncea mult. Apoi, voia să ajungă la ICHB la liceu şi pe urmă la Oxford. Acestea erau planurile Dianei... planuri de care noi, părinţii ei, ne temeam, pentru că ni se păreau foarte mari! Dar ei, nu!
Diana a fost o luptătoare cu o tenacitate greu de imaginat, un copil cu multă iniţiativă şi imaginaţie, mereu avea idei. Era veselă, exuberantă, entuziastă, dar suferea şi foarte tare când avea un eşec. Sau, mai exact, când ei i se părea că a avut un eşec! (...) Râdea mereu, se bucura de orice floare, adora fotografia, petrecând minute în şir cu setările unei singure poze, cânta la chitară, nu foarte foarte bine, dar învăţase singură, se descurca într-un limbaj simplu în Hiragana, adora să înoate şi să schieze, ne lua în braţe de o mie de ori pe zi şi ne spunea că ne iubeşte şi era topită după tati... Şi, mai presus decât orice, voia sa facă matematică. Matematica a fost viaţa ei. Iar tot ce a făcut Diana a făcut cu pasiune... Multă pasiune, aşa cum a trăit fiecare zi din viaţa ei! Cred că acum ea este la un concurs de mate de care noi habar nu avem...”
La 8 ianuarie a.c., Diana a căzut de la etajul III al unei pensiuni din Buşteni, unde se afla, alături de alţi colegi, într-o tabără de pregătire la matematică. A murit la spital. Avea doar 13 ani.

Ce va rămâne
La iniţiativa părinţilor Dianei, Cristina şi Iulian Rotaru, Şcoala nr. 56 din Bucureşti organizează un concurs regional destinat elevilor pasionaţi de engleză. Competiţia “Wings from Diana” e dedicată memoriei olimpicei Diana-Elena Rotaru şi beneficiază de susţinerea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi a Ministerului Educaţiei.
Concursul se adresează elevilor din învăţământul gimnazial, clasele V-VIII, cu aptitudini pentru limba engleză şi verifică atât nivelul de cunoaştere a limbii engleze, cât şi înţelegerea şi redactarea unui text scris.
Concursul îşi propune să identifice existenţa unui potenţial al excelenţei printre participanţii la acest concurs de la o vârstă fragedă pentru a putea fi susţinuţi şi îndrumaţi corespunzător în această direcţie.
Înscrierea este fără taxă de participare, diplomele şi cupele oferite câştigătorilor fiind asigurate din autofinanţare şi din sponsorizări.
Concursul se va desfăşura în cadrul Şcolii Gimnaziale Nr. 56, Sector 2, Bucureşti, sâmbătă, 25 mai a.c., iar festivitatea de premiere va fi găzduită duminică, 26 mai a.c., cel mai probabil de Primăria Sector 2 Bucureşti.
Laureaţii vor primi medalii şi premii în bani (locurile I, II şi III de la fiecare an de studiu). Şcoala cu cel mai mare punctaj va primi trofeul concursului. Conform regulamentului, clasamentul pe şcoli se va face pe baza punctajului însumat al primilor cinci elevi, pe fiecare an de studiu.
Detaliile concursului sunt expuse pe site-ul Dianei-Elena Rotaru: www.der56concurs.ro.