Cei care îl au pe naşu în suflet. „Clănţănitorul” Cristi Danileţ vrea reglementarea presei

Judecătorul-membru CSM Cristi Danileț este cuprins de fervoare politică. Dar, în loc să practice politică la vedere, face paradă de activism civic. Din această postură, se lansează într-un nou atac la adresa „unei anumite părți a presei”. Presă pe care o vrea „responsabilizată” și „reglementată”. „Desigur, nu ca un mijloc de cenzură”, precizează domnia sa.
 

Danileț publică un articol „fluviu” pe blogul personal, intitulat „Profesionalismul presei – un drept al cetățenilor”. Lungimea aticolului este dată de străduința magistratului de a masca ceea ce își dorește, de fapt: să moară Antena 3. Dacă Antena 3 n-ar fi existat, n-ar fi existat nici articolul lui Cristi Danileț, altfel plin de considerații generoase despre „dreptul publicului la o bună informare”.

 

„Recent am asistat întristat la -cumva- autodizolvarea CNA”, spune Danileț în introducerea considerațiilor sale, dând un link (o legătură) către un articol publicat de Hotnews, intitulat „Cinci membri CNA acuză blocajul din forul audiovizual pe seama mai multor «campanii» Antena 3 împotriva unor judecători CCR, magistrați CSM, ICR și președintelui: «CNA riscă să devină garant al intereselor Antena 3»”. Ca să facă „ciorba” mai groasă, Danileț mai adaugă câteva ingrediente:
 

„Agenţiile de ştiri nu se rezumă la ştiri, ci acum produc şi opinii, se înmulţesc televiziunile (80% din informaţii ni le luăm de la TV), (...) rolul televiziunilor de informare se transformă în dezinformare şi manipulare, iar cel de formare se transformă într-unul de anti-educaţie, (...) a dispărut Clubul Român de Presă, am auzit de jurnalişti implicaţi în afaceri dubioase şi şantaje, am citit sondaje despre corupţia din presă. (...) Săptămâna trecută am participat la lansarea de către ActiveWatch a raportului despre calitatea mass-media în timpul referendumului de astă-vară. Concluzii triste: nu mai avem organisme de presă, ci instituţii de propagandă, în care tendenţiozitatea negativă este, de acum, o caracteristică”.
 

După acest diagnostic, doctorul (în mass-media) Danileț identifică și „agenții patogeni” (expresia îmi aparține): 1. pseudo-jurnaliștii (nu sunt nominalizați moderatorii Antena 3, dar transpare efortul de voință în a nu pronunța numele Mihai Gâdea); 2. „entitatea mass-medică (postul TV); 3. „invitaţii din platou (numiţi de un intelectual «clănţănitori», iar în argoul intern al mediei «părelologi»); 4. „privitorii - oamenii lucizi şi care totuşi nu au curajul să spună celor apropiaţi şi apoi altora că ceva nu e în regulă cu TV-ul din ziua de azi”.
 

Iată și tratamentul prescris de același Danileț: „Cred că în România jurnalismul (sau cum s-o mai fi numind acum) a ajuns la minimul său de stadiu existenţial. Dar poate tocmai de aceea, fiind la pământ, ar trebui să fie uşor de reconstruit, de data aceasta într-un mod sănătos. Se impune responsabilizarea presei, fără îndoială. Iar jurnaliştii de bună credinţă precum şi organizaţiile care limitează (sic!) pentru libertatea de exprimare ar trebui să fie primii care să îşi dorească acest lucru. Cred că o reglementare mai bună a modul în care se poate face presă, se impune –  desigur, nu ca un mijloc de cenzură, ci ca şi creionare a unui spaţiu în care se pot desfăşura acţiuni ale unei prese profesioniste”.

Vă aduceți aminte că ieri seară, președintele a afirmat că România nu este stat de drept? Și că, CSAT a clasificat presa drept „vulnerabilitate” pentru securitatea națională?

Acum, prin expozeul judecătorului membru-csm, există și argumente de ordin juridic pentru asemenea abominații: „Jurnalismul nu se poate face de oricine şi oriunde. Atunci când eşti implicat în difuzarea informaţiilor prin mijloace de comunicare în masă nu eşti nici blogger, nici comentator anomim pe un site. Iar ceea ce se întâmplă cu/la TV, ne priveşte pe toţi: pentru că e un mijloc de transmitere a unor informaţii la care noi avem dreptul (asta apropo de definiţia libertăţii de exprimare, care nu presupune doar dreptul de a transmite informaţii, ci şi dreptul de a primi informaţii!, aspect care ar justifica orice acţiune de civism pentru responsabilizarea presei). Informaţiile nu pot fi denaturate în mod voit, iar noi nu putem fi manipulaţi doar pentru că suntem consideraţi o masă non-combativă de privitori la un simplu ecran. Presa trebuie să fie câinele de pază a democraţiei, şi nu un câine turbat care muşcă grav şi pe oricine nu corespunde profilului dictat de interesele de grup. Iar pe mine, ca cetăţean, mă interesează democraţia. Am dreptul la ea. Tot astfel cum am dreptul la un parlament responsabil, un guvern corect, o justiţie integră, tot astfel am dreptul la o presă sănătoasă. Democraţia trebuie să aibă la bază o justiţie independentă şi o presă liberă, aşa cum arătam într-un text din urmă cu vreo 8 ani. Dacă în urma reformelor din 2004-2005 justiţia a devenit independentă, în privinţa presei nu a avut loc vreo reformă: interesele economice şi politice au contribuit la decăderea setului de valori pe care ar trebui să se clădească adevărate locuri de informare, de cultură şi de educaţie, nicidecum teatre de război (de multe ori chiar între trusturile media se desfăşoară un război fratricid…). Or, nu aceasta este o presă liberă. Nici măcar nu ştiu dacă mai este «presă», fiiind afectată însăşi misiunea ei de informare corectă a cetăţenilor, aspect esenţial pentru democraţie şi stat de drept”.