Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Europarlamentarul Renate Weber a trimis la finalul săptămânii trecute o scrisoare deschisă în atenţia vicepreşedintelui Comisiei Europene Viviane Reding, comisar pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie, în care-i prezintă o radiografie a evenimentelor din sânul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Totodată, Renate Weber acuză abuzul procurorilor DNA care au iniţiat mai multe anchete în mediul rural, în urma referendumului pentru demiterea Preşedintelui României. Atunci, oamenii erau anchetaţi pe stradă şi puşi să jure cu mâna pe Biblie, pe capota maşinilor. Mai mult, susţine eurodeputatul: “Daniel Morar, la acel moment Procuror-şef al DNA, a mers mai departe şi, fiind nemultumit de deciziile unor judecători în cauze anchetate de DNA, a anunţat public că va începe urmărirea penală împotriva acelor judecători! Ceea ce a şi făcut! Împotriva a trei judecători de la Curtea de Apel Bucureşti”. La toate aceste abuzuri ale procurorilor împotriva românilor Comisia Europeană a închis ochii, susţine Weber.
Vă prezentăm, mai jos, câteva fragmente din scrisoarea trimisă de Renate Weber vicepreşedintelui Comisiei Europene, Viviane Reding. Intertitlurile aparţin redacţiei.
“D-na Vicepreşedinta Reding,
Vă scriu în legătură cu recentele evenimente care au avut loc în România, la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), o instituţie pe care o consider crucială pentru un sistem judiciar independent, funcţional şi de încredere.
În opinia mea, de la înfiinţarea sa, CSM a fost conceput greşit, aducând împreună judecătorii şi procurorii, doar pentru că ambele categorii sunt magistraţi. Ştiu că un astfel de model există în alte state membre ale UE, însă cred că a fost o greşeală implementarea sa în România unde, în timpul comunismului, procurorii serveau regimul înaintea legii şi aproape niciodată oamenii. Ei erau cei mai puternici din sistem, nu doar pentru că interpretau şi implementau legea aşa cum doreau, deseori inventând infracţiuni sau amenintând avocaţii care îndrăzneau să-şi apere clienţii, ci şi pentru că de foarte multe ori dictau deciziile pe care judecătorii trebuiau să le pronunţe şi întreprindeau diferite acţiuni împotriva judecătorilor care îndrăzneau să nu se supună. După Decembrie 1989, procurorii au luptat cu tot ce au putut pentru a-şi păstra aceste puteri. Înfiinţarea CSM, cuprinzându-i atât pe judecători cât şi pe procurori, a fost o victorie. Deşi timp de mai mulţi ani a fost dificil chiar şi să se producă o schimbare de legislaţie, încet-încet judecătorii şi-au înţeles din ce în ce mai bine rolul în sistemul de justiţie şi independenţa lor s-a transformat dintr-un text scris în Constituţie într-o practică. În acelasi timp, mulţi procurori au devenit, la rândul lor, constienţi de propriul rol şi, din acest punct de vedere, lucrurile păreau să mearga în direcţia corectă.
CSM, institutia al cărei principal rol este să asigure calitatea şi independenţa sistemului judiciar, a fost în mod constant obiectul criticilor, atât în interiorul ţării, cât şi din partea Comisiei Europene, în principal pentru că nu făcea suficient pentru a reforma sistemul.
Mecanismul de Cooperare şi Verificare, înfiinţat cu bună credinţă ca un instrument menit să ajute şi să asiste România în eforturile sale de reformă, s-a îndepărtat încet de la scopul iniţial, iar în ultimii ani s-a concentrat mai puţin pe reforma justiţiei şi, din ce în ce mai mult, pe investigaţiile procurorilor, în special pe cele ale DNA. Pe lângă frustrarea pe care a adus-o în rândul multor judecători, care au considerat că eforturile lor nu contează în ochii Comisiei Europene, aceasta abordare a trimis şi un semnal greşit şefului DNA, fostului Procuror-General şi unor procurori anticorupţie. Aceştia, din nou, s-au considerat deasupra întregului sistem, având dreptul să facă orice cred de cuviinţă, cu binecuvântarea Comisiei, profitând în acest fel de buna credinţă, poate uneori naivă, a Comisiei. Aceasta este singura explicaţie pentru unele acţiuni care au avut loc în ultimii ani şi care nu ar fi fost posibile într-o ţară democratică normală, într-un stat de drept. Sunt multe astfel de acţiuni:
Tele-justiţie
1. Timp de mai mulţi ani am asistat la ceea ce am numit “tele-justiţie”, mai exact arestări spectaculoase, a zeci de persoane, în principal pentru acuzaţii de corupţie, desfăşurate mereu în prezenţa unor canale TV, invitate să transmită în direct acele acţiuni...Faptul ca, în multe dintre aceste cazuri, judecătorii nu au menţinut arestarea preventivă, faptul că fie punerea sub acuzare nu a mai avut loc sau persoanele au fost achitate, aceste lucruri nu i-au deranjat pe cei care au făcut arestările iniţiale şi a părut că nu sunt observate nici de Comisie.
2. De ani buni, aproape saptamanal, mass-media tot primeste şi publica transcript-ul unor conversaţii telefonice din cazuri aflate încă în investigaţie sau care nici macar nu făceau parte din vreo anchetă, o practică de tristă amintire, ce ne-a făcut să simţim că trăim din nou în timpul comunismului, când ascultarea şi înregistrarea conversaţiilor telefonice era regulă... Doar tehnologia s-a schimbat. Chiar şi Prim Ministrul României a declarat, în mod public, că este convins de faptul că telefonul său este ascultat şi conversaţiile telefonice îi sunt înregistrate ilegal. Mi-e teamă că are dreptate. Dar sunt convinsă ca veţi fi de acord cu mine că aşa ceva este inacceptabil într-un stat de drept. Spre marea dezamăgire a concetăţenilor mei, Comisia Europeană nu a scos niciun cuvânt în legătură cu această oribilă practică, în ciuda faptului că multe, foarte multe transcript-uri au fost, în mod clar, făcute publice.
Abuzul DNA
3. Vara trecută, după ce a avut loc referendumul pentru demiterea Preşedintelui României, procurorii DNA au comis un abuz incredibil, iniţiind anchete în mai multe sate. Am asistat la scene incredibile, filmate de mai multe televiziuni, în care procurorii anchetau oameni, privind presupuse infracţiuni electorale, pe stradă, cu Biblii pe capota maşinilor...chiar ca într-un film foarte prost. Vă garantez ca aceasta practică nu este prevazută în legislaţia României. Un abuz a fost şi faptul că, deşi DNA nu are competenţă în aceste cazuri, procurorii săi au condus anchetele. Sunt întru totul de acord că infracţiunile electorale să fie sancţionate, însă acest lucru trebuie să fie făcut în mod legal şi de către cei care au competenţă legală să o facă. Indiferent cât de mult a încercat DNA să-şi justifice implicarea, pretinzând că a anchetat primarii locali, adevărul este ca a fost un abuz uriaş. Din nou, spre dezamăgirea concetăţenilor mei, Comisia Europeană a închis ochii şi de data aceasta.
4. În anul 2012, dl. Daniel Morar, la acel moment Procuror-şef al DNA, a mers mai departe şi, fiind nemultumit de deciziile unor judecători în cauze anchetate de DNA, a anunţat public că va începe urmărirea penală împotriva acelor judecători! Ceea ce a şi făcut! Împotriva a trei judecători de la Curtea de Apel Bucureşti
Justiţia după Morar
D-na Vice-preşedintă, nu am cunoştinţă de vreun alt stat membru al UE în care să se fi întamplat aşa ceva: un procuror-şef care să spună că o soluţie este, prin ea însăşi, motiv pentru începerea urmăririi penale împotriva judecătorilor care au îndrăznit să ia această decizie, în absenţa oricărei dovezi privind vreo activitate infracţionala! La finalul anchetei, nu s-au luat măsuri împotriva acelor judecători şi ei nu au fost puşi sub acuzare. Însă un lucru este clar: simpla ameninţare şi actiunea dlui Morar ne-au dus înapoi în vremea dictaturii comuniste, când procurorii erau la putere şi judecătorii se supuneau.
Din nou, foarte, foarte dezamăgitor, Comisia Europeană a fost complet tăcută pe acest subiect, pe care eu personal îl consider ca fiind cel mai agresiv atac împotriva independenţei judecătorilor din ultimii 20 de ani. Desigur, o întrebare legitimă este şi: unde a fost Consiliul Superior al Magistraturii, al cărui principal scop este să garanteze independenţa judecătorilor? Pur şi simplu, în mod inadmisibil, a închis ochii, permiţând ca abuzul să se petreacă.
Aceasta atitudine, atât a d-lui Morar, cât şi a CSM, explică ce s-a întamplat la CSM în ultimele luni. Şi a culminat cu alegerea ca preşedinte a CSM a unui...procuror, d-na Oana Schmidt-Hăineală.
Revolta judecătorilor
D-na Vice-presedintă, sunt sigura ca înţelegeţi nu doar ironia unei astfel de alegeri, ci mai ales cât de ilogic este ca un organism al cărui scop este de a proteja, mai presus de orice, independenţa judecătorilor, să fie condus de un procuror care, potrivit legii, se supune ordinelor ierarhice şi cu siguranţă nu i-a protejat pe judecători atunci când aceştia au avut nevoie. Ca să nu mai vorbim de recentele relatări de presă privind presupusul comportament inacceptabil al d-nei Hăineală care, pe vremea cand era vice-preşedinta a CSM, ar fi trimis mesaje SMS unor colegi, indicându-le cum să voteze, exprimandu-şi dispreţul faţă de alţi colegi din CSM şi manipulând organizarea unor sedinţe oficiale ale CSM, pentru a obţine majoritatea pe care dânsa şi fosta preşedintă, dna Alina Ghica, o doreau. Până acum, actuala preşedinta a CSM, dna Hăineală, nu a negat că ar fi trimis aceste mesaje şi conţinutul lor, ceea ce, într-o ţară normala, ar fi fost considerat mai mult decât suficient pentru o demisie!
Este adevărat că legea în România nu interzice alegerea unui procuror în fruntea CSM, însă în 20 de ani este pentru prima oară când aşa ceva se întâmplă, deoarece până acum spiritul Constituţiei a fost clar înţeles de către membrii CSM.
Nemulţumiţi de comportamentul unora dintre judecătorii pe care i-au ales şi i-au trimis la CSM pentru a-şi îndeplini sarcinile în conformitate cu Constituţia şi principiile statului de drept, peste 1.500 de judecători au decis să revoce mandatul a doi membri CSM, inclusiv pe cel al fostei preşedinte a CSM, d-na Alina Ghica. Adunări generale au avut loc şi voturile au fost exprimate. Abuzând legea şi mandatul încredinţat, CSM - sau mai bine spus o majoritate a membrilor CSM - a refuzat timp de mai bine de o lună să aplice legea şi să ia notă de această revocare. În final, judecătorii au ameninţat cu proteste! Votanţii mei nu înteleg de ce Comisia Europeană nu a spus un cuvânt, în ultimul raport MCV, cu privire la această situaţie?
Complotul ANI şi DNA
Cum este posibil să nu existe o reacţie a Comisiei cu privire la un alt aspect pe care nu pot să îl numesc altfel decat un abuz? Doi judecatori, membri ai CSM, şi-au exprimat destul de vocal opinia privind inacceptabilitatea alegerii unui procuror în funcţia de preşedinte CSM: dl. Horaţius Dumbravă şi dl. Adrian Neacşu. Ce s-a întâmplat? În câteva zile, Agenţia Naţionala de Integritate (ANI) a lansat o anchetă împotriva judecătorului Dumbravă privind un presupus conflict de interese care s-ar fi petrecut în urmă cu trei ani. Va rog să notaţi că dl Dumbravă a fost el însuşi preşedinte al CSM în 2011 şi nici atunci, nici înainte de acea dată, ANI nu a avut nimic de spus la adresa sa, deşi este de datoria Agenţiei să verifice integritatea unui preşedinte CSM. Cu toată buna credinţă, cum ar putea cineva califica ancheta lansată de ANI, altfel decat un abuz? Pe de altă parte, DNA a lansat o anchetă împotriva celuilalt judecător, dl. Neacşu, privind un presupus abuz comis vara trecută. Din nou...doar după ce acesta a protestat împotriva alegerii unui procuror ca preşedinte al CSM! Şi, din nou, Comisia Europeană a păstrat tăcerea absolută.
D-na Vice-presedintă Reding,
Ar fi prea simplist să spunem că asistăm la o bătălie între forţele care vor să combată corupţia şi cele care...probabil nu vor, sau ceva asemănător. Ne dăm seama că primiţi informaţii din România care susţin această linie de gândire. În opinia mea, situaţia este mult mai complexă şi are de-a face cu fundamentele unui stat de drept unde, în sistemul de justiţie, diferitele categorii au rolul şi sarcinile lor clare. Procurorii au rolul lor şi am luptat şi voi lupta întotdeauna pentru independenţa lor, crezând cu tărie că România are nevoie de procurori care să fie independenţi şi buni profesionişti, pentru a combate o diversitate de infracţiuni. Ştiu că mulţi procurori din ţara mea îmi împărtăşesc opinia şi ar fi o greseală să confundăm marea majoritate a procurorilor cu o parte din şefii lor.
Însă, în acelaşi timp, am luptat cu tărie şi voi continua să o fac, pentru un sistem judiciar puternic, însemnând judecători independenţi, care să nu primească şi să nu asculte ordine politice şi cărora să nu le fie teamă de răzbunările procurorilor cărora nu le e pe plac independenţa judecătorilor. Avem nevoie de judecători buni profesionişti şi formarea lor continuă, inclusiv prin proiecte europene, este de mare importanţă, însă este de datoria noastră, ca politicieni, să le asigurăm toate condiţiile pentru a atinge standardele profesionale necesare, garantându-le, în acelaşi timp, deplina independenţă.
În privinta acestor aspecte, solicit Comisiei Europene şi dumneavoastră personal să vă exprimaţi poziţia privind reforma sistemului de justiţie în ţara mea: rolul CSM, rolul şi locul procurorilor, independenţa judecătorilor.
Şi, dat fiind că în ultimul raport MCV nu a existat nicio menţiune în legătura cu CSM, eu şi multi alţi cetăţeni români am vrea foarte mult să vedem, în mod special, o poziţie oficială din partea dumneavoastră privind recentele evenimente petrecute la CSM.
Cu stimă,
Renate Weber.”
“Ameninţare şi actiunea dlui Morar ne-au dus înapoi în vremea dictaturii comuniste, când procurorii erau la putere şi judecătorii se supuneau”, Renate Weber
Citește pe Antena3.ro
