Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
12 hectare de verdeaţă din parcul IOR îşi aşteaptă resemnate betonarea. Au dispărut băncuţele, au fost smulse coşurile de gunoi şi stâlpii de iluminat public. De câteva zile, panouri imense îşi privesc arogant trecătorii: ZONĂ RETROCEDATĂ. Am putea vorbi despre deciziile semnate de Adriean Videanu în 2005, care au rupt cele 12 hecatre de verdeaţă. “Terenurile situate în Bucureşti, str. Liviu Rebreanu F.N sector 3, Lotul 71 – în suprafaţă de 112.399,19 mp şi Lotul 16 în suprafaţă de 10.127,43 mp au fost restituite în natură, pe vechiul amplasament, în proprietatea doamnei Maria Cocoru în baza Dispoziţiei Primarului General Adriean Videanu nr. 4333/18.05.2005, respectiv4334/18.05.2005”, se arată într-un comunicat al primăriei.
Am putea vorbi despre anii în care cele 12 hectare, parte din IOR, aflate în administraţia Sectorului 3, au fost lăsate de izbelişte de către Liviu Negoiţă, fostul edil.
Am putea vorbi însă şi de actualul primar, Robert Negoiţă, cel care a promis în campania electorală că în mandatul său nu va asfalta nici un centimetru de spaţiu verde. “Am să las în urma mea un oraş mult mai verde”, a răspuns edilul în momentul în care l-am întrebat despre promisiunea electorală. Nu a răspuns însă dacă, pe cele 12 hectare de verdeaţă, investitorul a depus cererea pentru emiterea certificatului de urbanism.
Marea asfaltare
Despre retrocedările din Bucureşti nu are rost să mai vorbim. Toate au aceeaşi reţetă. Oameni în vârstă, deveniţi milionari peste noapte, “protejaţi” de mafia drepturilor litigioase. O reţetă clasică, de mare succes, o reţetă care a stârpit Bucureştiul.
Despre IOR aş putea să vă spun multe: e locul în care ne cresc copiii, e locul în care vine prima dată primăvara, e locul în care doi tineri se ţin pentru prima oară de mână.
Aş putea, la fel de bine, să îi prevăd viitorul: mall şi blocuri. Numai eforturile ONG-urilor au ţinut această explozie de beton pe loc. Trei ani au durat procesele. Cu o hotărârea judecătorească în mână, investitorul are însă “verde” la distrugerea de verde.
Să vă spun însă şi un secret! Singura şansă a celor 12 hectare de verdeaţă se numeşte OUG 114. Aceasta spune că este interzisă diminuarea suprafeţelor verzi indiferent de încadrarea juridică a terenului. Investitorul nu are astfel voie să defrişeze şi să construiască.
Afaceri “curate”
În România, totul este posibil! Investitorul nu a renunţat la planurile imobiliare pentru parcul IOR. Dacă ar fi să respecte legea, ar putea lăsa parcul deschis oamenilor. Ar putea chiar percepe o taxă la intrare. Sau ar putea să îl împrejmuiască pentru ca, imediat ce lumea se obişnuieşte cu gardurile înalte, în spatele lor să se apuce de construit.
Are nevoie doar de un certificat de urbanism de la Setorul 3. Dacă acesta uită de OUG 114, se poate face primul pas spre obţinerea Planului Urbanistic Zonal. În mod normal, acest certificat de urbanism ar trebui să îl informeze pe investitor că pe teren nu se poate construi, dată fiind încadrarea pe OUG 114. Din păcate însă, certificatele de urbanism nu ţin cont de lege. Numai dacă se sesizează ONG-urile, afacerea se mută în instanţă şi, ani de zile, unii se luptă pentru oxigen, ceilalţi pentru propriile afaceri.
Ce se poate face
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, împreună cu ONG-urile pot stabili o strategie privind cumpărarea terenurilor retrocedate pe spaţii verzi. Strategia poate fi, cu sprijinul Guvernului, tranformată în HG sau OUG prin care să fie împuternicite autorităţile locale să cumpere terenurile respective şi să le readea bucureştenilor, ca spaţii verzi. Totul poate fi legat în jurul OUG 114/2007, care nu permite schimbarea destinaţiei spaţiilor verzi, indiferent de regimul juridic al acestora. Proprietarii ştiu că sunt blocaţi în propriile terenuri şi pot accepta răscumpărarea autorităţilor locale. Banii pot veni o parte de la bugetul de stat şi o parte de la bugetul local. “Am făcut un sondaj de opinie. Oamenii ar fi de acord cu soluţia, inclusiv cu o mică mărire a impozitului, în jur de 10 lei anual, un fel de donaţie au sugerat unii, pentru cumpărarea terenurilor. Tot ce contează este ca aceste terenuri să aibă statut de spaţii verzi şi niciodată să nu se mai poată schimba funcţiunea”, a precizat, pentru Jurnalul Naţional, Dan Trifu, preşedintele Eco Civica.
Citește pe Antena3.ro
