Cât de egali mai suntem azi în faţa justiţiei?

Sunt toţi oamenii egali în faţa legii sau unii sunt mai egali decât alţii? Discuţia despre imunitatea parlamentarilor stârneşte zilnic dezbateri aprinse. Este imunitatea un privilegiu sau un abuz al clasei politice? Jurnalul Naţional a comparat sistemul românesc cu cel din alte ţări occidentale.

Imunitatea parlamentară este reglementată în Constituţia României încă de la 1866, de pe vremea regelui Carol I, care a adoptat prima Lege fundamentală din istoria ţării după modelul belgian. Constituţia de la 1866 prevedea, ca şi azi, imunitatea pentru vot şi opiniile politice, în sensul că „nici unul din membrii uneea sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit sau prigonit pentru opiniunile şi voturile emise de densul în cursul exerciţiului mandatului seu”. Parlamentarul de la acea vreme nu putea „în timpul sesiunei, să fie nici urmărit, nici arestat în materie de represiune, decât cu autorisaţiunea Adunărei din care face parte, afară de casul de vină vădită”. După aproape 150 de ani, Liviu Dragnea s-a gândit să revoluţioneze dreptul constituţional prin eliminarea imunităţii parlamentare. „Mie personal nu mi-e bine, îmi face rău fizic, să decid eu, care nu sunt judecător, destinul unui om”, a fost argumentul liderului PSD. „Simpla discuţie despre renunţarea la imunitate ne face de râs în Europa, de la Stockholm la Atena şi de la Atlantic până la Riga”, l-a contrazis Dan Şova, înainte ca Senatul să-l dea pe mâna Justiţiei. Imunitatea aleşilor este reglementată şi azi în Constituţie. Articolul 72 prevede că „deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răs-pundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”. Pot fi însă urmăriţi penal şi trimişi în judecată pentru alte fapte care nu au legătură cu exercitarea man-datului, „dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”. În practica parlamentară, norma constituţională a devenit doar pretextul de care senatorii şi deputaţii se agaţă atunci când îi salvează prin vot secret pe colegii suspectaţi de corupţie.

Cum e în alte țări europene
La nemţi, Constituţia prevede că un membru al Bundestagului „nu poate fi judecat sau arestat pentru o infracţiune pasibilă de pedeapsă, fără acordul Bundestagului”, acord care este necesar pentru orice restrângere a libertăţii persoanei unui membru sau pentru iniţierea procedurilor împotriva unui membru”. Până aici, nimic diferit faţă de cazul României. Diferenţa o face practica parlamentară care prevede că la începutul fiecărei sesiuni parlamentare se adoptă o hotărâre prin care se aprobă automat orice solicitare de ridicare a imunităţii fără să mai fie nevoie de consultarea dosarului. Şi francezii au imunitatea în Constituţie, însă aleşii nu sunt protejaţi de urmărirea penală. Totuşi, ei nu pot fi arestaţi fără aprobarea Camerei din care fac parte. La francezi, Biroul Adunării Naţionale decide asupra „caracterului serios, loial şi sincer” al cererii procurorilor. Mai mult, în cazul în care un parlamentar este condamnat, Camera poate suspenda executarea pedepsei pe perioada mandatului. 

Modelul de la americani
În Statele Unite, membrii Congresului au imunitate doar pentru declaraţiile politice. În rest, pot fi urmăriţi penal, trimişi în judecată sau arestaţi fără să fie nevoie de acordul sau votul Legislativului, la fel ca oricare alt cetăţean american. „Ideea că Parlamentul îi poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi. Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în Statele Unite”, explica în vara anului trecut senatorul american Christopher Murphy, aflat într-o vizită oficială în România.

Dacă vom reuşi până la urmă să votăm modificarea Constituţiei, o să insist să scoatem imunitatea parlamentară de acolo. Un judecător este pregătit mental, juridic şi profesional să împartă dreptatea, un parlamentar nu.
Liviu Dragnea, preşedinte PSD

„Imunitatea nu este un privilegiu, imunitatea care este acordată parlamentarilor este în beneficiul cetăţenilor pentru că cei care sunt în Parlament au obligaţia şi responsabilitatea să reprezinte interesele cetăţenilor în Parlament. În momentul în care unui parlamentar i se ridică imunitatea, nu este el cel care este afectat, ci cetăţenii care sunt lipsiţi de reprezentarea necesară”, susţinea Călin Popescu Tăriceanu după ce deputaţii l-au salvat pe Victor Ponta de urmărirea penală.