Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Clipa desemnării candidatului la prezidenţiale e întotdeauna o scenă care face furori. Pasiuni poltice arzătoare, afinităţi pentru un candidat sau altul, turnuri în istorie. Alegătorii stau cu sufletul la gură. Dincolo de chipul carismatic al unui candidat, există o procedură desemnare, foarte importantă mai ales în republicile semiprezidenţiale sau prezidenţiale precum Franţa, Rusia, Statele Unite, Egipt, Congo şa. Întrebarea care ne ghidează este: ce procedură de desemnare a candidaţilor există în aceste ţări, în care şeful statului este ales prin vot universal.
La alegerile pentru Preşedintele României se pot prezenta candidaţi propuşi de partide politice precum şi candidaţi independenţi, potrivit Constituţiei. Fie că sunt candidaturi propuse de partide, alianţe sau independente, nu pot fi depuse decât prin semnătura a cel puţin 200.000 de alegători, potrivit legii. Tot republică semi-prezidenţială este şi Rusia. Legea stabileşte că un candidat la alegerile prezidenţiale desemnat de un partid politic parlamentar din Rusia poate fi nominalizat fără girul semnăturilor. Pe de altă parte, candidaţii din partide politice neparlamentare trebuie să colecteze 100.000 de semnături pentru a-şi depune candidatura, în timp ce eligibilii independenţi trebuie să strângă cel puţin 300.000 de semnături şi să formeze un grup militant de cel puţin 500 de persoane. De altfel, Putin a obţinut mandatele din 2004 şi 2018 din postura de candidat independent, în pofida faptului că partidul care a obţinut majorităţi copleşitoare în alegeri, Rusia Unită, este partidul grupat în jurul lui Putin. Tot republică semi-prezidenţială este şi Congo. Nu există precizări despre alegerile prezidenţiale în Constituţia congoleză, ci doar directivele ca un candidat să fie cetăţean al Republicii, să aibă peste 30 de ani şi să nu fi avut probleme cu legea. Statele Unite au probabil cea mai laborioasă procedură de desemnare a candidaţilor. Deşi nu este o procedură prevăzută de lege, partidele mari, Democrat şi Republican, ţin o serie de scrutinuri interne în fiecare stat al Uniunii, perioadă care a ajuns până la şase luni, în urma căreia sunt desemnaţi delegaţii la Convenţia Naţională, delegaţi care sunt obligaţi să voteze precum li s-a stabilit de către statul de care aparţin.Tradiţia Convenţiilor a fost inaugurată în 1831 de către Partidul Anti-Masonic, azi dispărut.
Franţa. 2 Euro pentru democraţie
În fiecare Constituţie elaborată în Franţa puterile preşedintelui, precum şi funcţiile şi îndatoririle sale şi relaţia cu guvernul au fost diferite. Actualul preşedinte al Republicii Franceze este Emmanuel Macron, care a candidat pentru un partid de dată recentă denumită En Marche!, o mişcare progresivă, unind atât stânga, cât şi dreapta politică. Pentru a fi admis drept candidat oficial, candidaţii potenţiali trebuie să primească sprijinul prin semnătură a cel puţin 500 oficiali aleşi din 30 de departamente diferite, în principal primari ai comunelor franceze, dar şi senatori, deputaţi, europarlamentari şi asimilaţi. Alegerile primare deschise cetăţenilor pentru desemnarea candidaţilor la alegerile prezidenţiale nu fac parte din tradiţia politică franceză, deşi această practică a început să funcţioneze. De exemplu, pentru alegerile prezidenţiale din 2017 partidele Republican, Socialist şi Verzii Ecologişti Europeni au organizat, fiecare, câte un tur de alegeri primare. Fiecare alegător înscris pe listele electorale a trebuit să dea 2 euro peşcheş per tur de scrutin şi să semneze o cartă în care îşi declara devotamentul pentru ideologia politică a partidelor. Pe de altă parte, alegerile primare nu sunt decât sporadic reglementate prin lege. Autorităţile de control şi cele publice locale au puţine mijloace de intervenţie pentru această nouă modalitate de vot. Numeroşi participanţi la viaţa politică franceză militează pentru includerea acestor proceduri într-un cadru legislativ.
Primele alegeri primare „cetăţeneşti” din Franţa, în care cetăţenilor li s-a cerut votul pentru desemnarea unui prezidenţiabil au fost organizate în 2012 de Partidul Socialist, care a mobilizat peste 3 milioane alegători. Aşa a fost numit François Hollande candidat la Preşedinţia Republicii. Până în 2012, în mod tradiţional, desemnarea candidaţilor la Preşedinţia Franţei era realizată în interiorul structurilor interesate (partide politice, dar şi asociaţii civile, ONG-uri), fie prin decizia forurilor conducătoare, fie prin alegeri primare «închise», accesibile doar membrilor şi simpatizanţilor.
PSD în „pană” de prezidenţiabil
PSD îşi alege prezidenţiabilul prin vot intern al membrilor de partid. Dacă Liviu Dragnea nu va fi candidatul desemnat al coaliţiei PSD – ALDE ar fi pentru prima dată în istoria social – democraţiei post-decembriste din România când liderul nu este votat la nivel de partid ca prezidenţiabil. De-a lungul timpului, doar liderii de partid Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Victor Ponta au candidat la prezidenţiale. Totuşi, formaţiunea politică cu rădăcini în FDSN n-a reuşit să dea un alt preşedinte, dacă excludem, în mod evident, cele două mandate ale lui Ion Iliescu.
Liberalii se bizuie pe Iohannis
PNL şi-a desemnat candidatul într-un Consiliu Naţional al membrilor. Astfel, PNL a decis să îl susţină pe actualul preşedinte Klaus Iohannis dacă va candida pentru un nou mandat prezidenţial şi pe preşedintele PNL Ludovic Orban pentru poziţia de premier, dacă partidul va câştiga viitorul scrutin parlamentar. „După cum vedeţi, după o bună perioadă de vreme adversarii noştri politici au o strategie sistematică de creare a unei false imagini că ar exista o distanţă între PNL şi preşedintele Klaus Iohannis”, a spus Orban la Consiliul Naţional al liberalilor.
