Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sătui să tot sancţioneze de pe margine păcatele cele multe ale politicienilor, unii jurnalişti nu au rezistat ispitei de a se implica în arena politicii. De cele mai multe ori, poarta de intrare a fost reprezentată de funcţii în comunicarea politică, zonă în care au putut să-şi folosească expertiza acumulată în presă. Ulterior, s-au înregimentat cu totul într-un partid sau altul, astfel că lideri politici importanţi de astăzi sunt proveniţi din rândul foştilor jurnalişti: Lia Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, Adriana Săftoiu, Robert Turcescu, Mihai Goţiu ş.a.
În 1997, tânăra Lia Olguţa Vasilescu, proaspătă absolventă a Facultăţii de Litere-Istorie din Craiova, se angaja ca reporter la publicaţia locală „Cuvântul Libertăţii”. Se pare că avea talent pentru meseria de gazetar deoarece, după numai un an, devenea şefa secţiei de investigaţii, iar în 1999, redactor-şef la aceeaşi publicaţie. Vasilescu a renunţat repede însă la o carieră promiţătoare în presă, acceptând invitaţia făcut de Corneliu Vadim Tudor de a candida, în 2000, pentru un post de deputat din partea PRM, post pe care l-a obţinut la doar 26 de ani, când a fost numită şi purtător de cuvânt al partidului care, de altfel, era condus tot de un gazetar, însă Vadim a exercitat în paralel calităţile de politician şi jurnalist până la sfârşitul vieţii. Ulterior, Olguţa Vasilescu a avut un parcurs aproape standard pentru un politician român: un partid schimbat, un dosar penal. Un alt lider important al PSD, Gabriela Firea, a abandonat presa în favoarea politicii, dar a avut o ascensiune foarte rapidă. Firea a devenit jurnalistă la doar 18 ani, la un săptămânal din Bacău. În Bucureşti a debutat la „Azi”, trecând apoi pe la Radio Contact, TVR, înainte de a prezenta „Observatorul” Antenei 1. Ulterior, a realizat emisiuni la Antena 3 şi a condus „Săptămâna Financiară”. Prima intrare în mediul politic a fost în 1999 când, pentru un an, a fost purtătoarea de cuvânt a guvernului Isărescu. Însă înregimentarea politică a survenit abia în august 2012, iar doar trei luni mai târziu devenea senator PSD. După alte trei luni, intra în rândul „granzilor” PSD odată cu preluarea conducerii organizaţiei de Ilfov. Acum este socotită printre cei mai puternici oameni din partid, numele său fiind chiar vehiculat ca posibil candidat la alegerile prezidenţiale din 2019.
Voce a puterii
Adriana Săftoiu a fost ziarist de agenţie de presă (Rompres şi M;ediafax), în perioada 1993-1998. Expertiza de jurnalist l-a făcut pe premierul Radu Vasile să o numească purtător de cuvânt al guvernului său. Colaborarea cu Traian Băsescu a început în 2000 când acesta a numit-o directoarea cabinetului său de la Ministerului Transporturilor, un an mai târziu fiind desemnată şefa biroului de presă de la PD. Băsescu a luat-o la Cotroceni în calitate de purtător de cuvânt. Ruptura dintre cei doi a survenit în martie 2007 când ea a demisionat la scurtă vreme după ce soţul său, Claudiu Săftoiu, a fost înlăturat de la şefia Serviciului de Informaţii Externe. Tăriceanu i-a oferit un loc eligibil pe listele PNL la alegerile din 2008, dar succesorul acestuia, Crin Antonescu, a exclus-o din partid în decembrie 2012. După ruptura dintre PDL şi Băsescu, noul lider al democrat-liberalilor, Vasile Blaga, a chemat-o înapoi pentru a prelua funcţia de purtător de cuvânt. Singura care s-a opus, fără succes însă, a fost Roberta Anastase, care nu i-a iertat colaborarea cu liberalii.
Citește pe Antena3.ro
Toţi ziariştii preşedintelui
Cât s-a aflat la Cotroceni, Traian Băsescu a fost susţinut deschis de către unii jurnalişti, aşa că nu a fost suprinzător când unii dintre ei s-au înscris în noul partid al fostului preşedinte, PMP. Robert Turcescu a intrat în presă în 1993, la „Curierul Naţional” şi a făcut carieră atât în presa scrisă („Cotidianul”), cât şi în audiovizual (Realitatea, Europa FM). În septembrie 2014, părea că a ajuns la sfârşitul carierei când a recunoscut, în direct, că a fost ofiţer acoperit cu gradul de locotenent-colonel în Direcţia de Informaţii Militare. Pentru PMP aceasta nu a fost o problemă să-i asigure, din 2016, un mandat de deputat de Constanţa. Fără succes a fost însă candidatura la Giurgiu a lui Dan Andronic care de-a lungul vremii a fost consultant politic atât pentru Călin Popescu-Tăriceanu, cât şi pentru Traian Băsescu.
Actualul purtător de cuvânt al PNL este fostul ziarist Ionel Dancă. Specializat în presa cu profil economic. În 2016 a fost numit consilier de stat la premierului Dacian Cioloş, alături de care a participat la lansarea platformei România 100. Până în octombrie 2017, a fost consilier al USR pe probleme de comunicare şi politice.
Experienţa ca jurnalist a Gabrielei Firea, l-a determinat pe Ponta să o numească purtător de cuvânt al campaniei pentru prezidenţialele din 2014.
De la Elodia la PPDD
Înainte de fonda postul OTV, Dan Diaconescu a lucrat la „Curierul Naţional”, „Jurnalul Naţional” şi Tele 7 abc. Bazându-se pe audienţele uriaşe ale emisiunii sale, Diaconescu s-a decis în 2011 să fondeze Partidul Poporului – Dan Diaconescu. Pe lângă colaboratorii din televiziune, a adunat politicieni din alte partide, precum şi figuri noi. La alegerile din 2012 PP-DD a obţinut 21 de mandate de senatori şi 47 de deputat, dar partidul nu a rezistat jocului politic din acei ani astfel că, în 2015, partidul s-a topit în UNPR, iar Diaconescu a intrat la închisoare.
Publiciştii USR
Înainte de a fi vicepreşedinte al Senatului din partea USR, Mihai Goţiu a avut o carieră în presa clujeană începând cu anul 1993. A devenit cunoscut îndeosebi prin articolele legate de Roşia Montană, publicând şi o carte pe această temă. A avut un ghinion aparte de a atrage tot felul agresiuni la adresa sa, prima având loc în 2012 când a fost atacat înaintea unei emisiuni care avea ca subiect exploatarea auriferă de la Roşia Montană. De când a ajuns senator, Goţiu a fost insultat grosolan de către Şerban Nicolae într-o şedinţă a Biroului Permanent, iar Mirel Palada a vrut să-l bată într-un platou de televiziune. Tot în USR a intrat şi Cristian Ghinea, cunoscut publicului larg încă de pe vremea când scria la „Dilema Veche”.
