Prostia şi răutatea

După mulţi ani in care eu, soţia mea şi gemenii noştri am fost nevoiţi să ne supunem condiţiei de chiriaşi, avem casa noastră... Un apartament de două camere, intr-un bloc construit pe Calea Griviţei cu mai bine de patruzeci de ani in urmă.

După mulţi ani in care eu, soţia mea şi gemenii noştri am fost nevoiţi să ne supunem condiţiei de chiriaşi, avem casa noastră... Un apartament de două camere, intr-un bloc construit pe Calea Griviţei cu mai bine de patruzeci de ani in urmă. Abia intrat in posesia titlului de proprietate, am fost invitat (cu semnătură de confirmare pe un tabel ticluit de domnul administrator) să particip la adunarea generală a... proprietarilor. Mi-am luat o agendă la mine şi mi-am făcut un mic plan de bătaie, hotărăt să pun şi eu căteva intrebări pertinente, să dau două-trei idei comitetului ce urma să fie ales şi, in general, să imi pun in slujba micii noastre comunităţi toată priceperea şi experienţa unui om care scrie totuşi de căţiva ani despre case şi apartamente.

Cu părere de rău vă mărturisesc că prezenţa mea la numita adunare generală nu a durat decăt o jumătate de oră, după care, disperat, am fugit acasă, unde mă aşteptau destule treburi serioase de făcut. Mi-e greu să vorbesc urăt despre oamenii care locuiesc in acelaşi bloc cu mine, cu atăt mai mult cu căt, sunt convins, mulţi dintre ei sunt persoane onorabile, educate, discrete. De altfel, bănuiesc că aceşti proprietari au lipsit de la şedinţă, preferănd să-şi vadă de programul obişnuit şi să ignore tămbălăul in care m-a timis propria-mi naivitate. Ce am constatat, foarte pe scurt, in cele căteva zeci de minute petrecute in subsolul unde a avut loc adunarea. In primul rănd, in afară de preşedinte, administrator şi cenzor, nici unul dintre participanţi nu avea habar de legile care statuează funcţionarea unei asociaţii a proprietarilor. Vorbitorii au ignorat cu desăvărşire orice regulă a dialogului civilizat, refuzănd să-şi argumenteze afirmaţiile sau să asculte argumentele altora. In aer plutea, apăsător, o răutate gratuită, nejustificată, auto şi atotdevoratoare. Unii păreau preocupaţi să propage răul in loc să-l curme ori să-l indrepte. Am văzut cetăţeni care vor să trăiască, să supravieţuiască astăzi utilizănd mecanismele de găndire şi mentalităţile "epocii de aur". Oricăt de greu ar cădea acest cuvănt, am văzut şi am ascultat oameni stăpăniţi, iremediabil, de prostie.

Vreau să fiu bine inţeles, răndurile de mai sus nu sunt decăt simple constatări personale, nu incriminează şi nu condamnă pe nimeni. Sărăcia generalizată, neputinţa şi frustrările celor ajunşi la vărste inaintate, nepăsarea sau agresivitatea generaţiilor mai tinere şi multe, multe alte cauze ne-au adus, pe toţi, in această situaţie.

O situaţie cu adevărat dramatică din care, cu sau fără voia dumneavoastră, eu unul mă retrag. M-am săturat de drame! Vreau să trăiesc liniştit, luminos, curat. Vă mulţumesc...