Şantieristul

Incercaţi să faceţi un fel de portret robot al şantieristului romăn şi veţi vedea că, din păcate, rezultatul e de-a dreptul descurajant. Mulţi, foarte mulţi dintre oamenii care căştigă o păine astăzi in construcţii sunt fie necalificaţi, fie cu alte calificări decăt munca pe care o prestează efectiv.

Incercaţi să faceţi un fel de portret robot al şantieristului romăn şi veţi vedea că, din păcate, rezultatul e de-a dreptul descurajant. Mulţi, foarte mulţi dintre oamenii care căştigă o păine astăzi in construcţii sunt fie necalificaţi, fie cu alte calificări decăt munca pe care o prestează efectiv. Nefamilişti, cu familiile destrămate sau instrăinaţi de familie, ei sunt obişnuiţi să stea cea mai mare parte a anului departe de casă, trăind prin barăci sau containere in care iarna mori de frig şi vara crăpi de căldură. Nici dacă ar vrea nu pot respecta nici cele mai elementare norme de igienă corporală. Sunt abrutizaţi de o muncă istovitoare, desfăşurată sub cerul liber, indiferent de condiţiile meteorologice, folosind unelte rudimentare şi vechi. Pe şantierele nostre au rămas in uz lopeţile sau cazmalele ştirbite, tărnăcoapele cu coada frăntă, găleţile găurite şi roabele şleampete. Echipamentele şi regulile de protecţie sunt inexistente şi nerespectate.

Şantieristul este prost plătit, cu sume negociate pe genunchi, incasate cănd şi dacă binevoieşte angajatorul. La un travaliu cu imens consum de energie, lucrătorul din construcţii este aproape intotdeauna subnutrit, iar lipsa alimentelor de bază este accentuată de un tabagism cronic combinat cu un consum ridicat de băuturi alcoolice. Un procent infim de şantierişti lucrează legal, cu carte de muncă sau contract de prestări-servicii, cei mai mulţi dintre ei primind comenzi la negru, sporadice şi aleatorii. Cei care au reuşit să formeze echipe o duc mai bine, au un şef care negociază pentru toţi, sunt mai organizaţi şi mai eficienţi. Dar şi aceştia păcătuiesc, pentru că, tentaţi de căştiguri mai mari, iau lucrări noi inainte de a le termina pe cele incepute sau muncesc pănă la epuizare, cu randament şi calitate scăzute.

In sfărşit, viaţa şantieriştilor este una cenuşie, petrecută nedrept la periferia societăţii, adeseori presărată cu violenţă, agresivitate, intoleranţă.

Cred că acest important grup profesional merită o soartă mai bună. Merită cursuri de calificare la locul de muncă, nişte condiţii de lucru optime, un trai liniştit şi un statut social care să le asigure respectul de care se bucurau odinioară.