Mitite kofte – de ce nu sunt același lucru cu mititeii noștri, în ciuda sonorității atât de apropiate

Mitite kofte – altceva decât mititei! Mă aflam undeva în Anatolia, în inima Turciei, când, la un banchet oferit în onoarea jurnaliștilor de gastronomie care venisem din 20 de țări europene acolo, am citit eticheta asta: „mitite kofte”. Cum? – mi-am zis atunci – ar putea fi mititeii un împrumut de la otomani?

Să fie atât de evident acest lucru? Am coborât privirea și am observat că eticheta era asociată unui platou cu chifteluțe, rotunde, în care un ajutor de bucătar înfipsese săbioare (nu iatagane) de plastic. Gustul nu era decât vag apropiat de ce al al mititeilor și, oricum, era clar că fuseseră pregătiți prin prăjire în ulei. Nici forma, nici gustul, nici tehnica de preparare nu erau cele ale preparatului atât de îndrăgit de români.

Evident, am cerut rețeta și iată ce am aflat:

Mitite kofte – rețeta

Mai întâi, iei felii de pâine veche, uscată, peste care torni cidru (vin din mere) sau vin (vin-vin, din struguri). Torni exact atât lichid cât poate absorbi pâinea. Se pune carne de miel, tocată.............

Citește continuarea AICI