x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Reteta de suflet

Reteta de suflet

de Simona Lazar    |    27 Oct 2004   •   00:00

 

EDITORIAL
 

 

Click pentru a mari imaginea
 
Ma simt acum traind intr-o simbioza prea putin voita cu un fel de accelerator al timpului. Masinarie-masinarie, dar parca are si ceva uman in ea: e nestatornica, o ia cand inainte, cand inapoi si ma poarta cu ea prin amintiri, ori imi da vant inainte, de ma intreb cand voi mai prididi sa-mi duc la sfarsit proiectele, sa-mi implinesc promisiunile.  

Se duce acus-acus si-a doua luna de toamna - dupa Sfantul Dumitru, numai varza mai poti sa pui la murat - , iar eu inca nu am pregatit pentru iarna toate bunatatile din mult prea bogatul meu caiet de retete. Acum, de-as avea o clipa de ragaz, m-as pune sa fac Salata de gogosari in sos dulce-acrisor. Reteta deprinsa de la mama unui prieten vechi, ardeleanca adusa de soarta in orasul meu din Moldova. Si uite cum acceleratorul timpului pune frana si apoi, cu dezinvoltura, ma intoarce pe carari numai de el stiute in trecut. Nu sunt asa de multi ani de atunci. Sa fie vreo 10-12. Ma nimerisem in vizita la doamna Maria. De fapt, nu era chiar vizita, eram cu treaba pe-acolo: voiam cu imprumut masina de scris a domniei sale, fiindca lumina toamnei era asa blanda, ca ma simteam inspirata sa scriu poezii. Batusem la usa, cerusem ustensila de care aveam nevoie, dar, daca voiam si sa o am, trebuia sa astept. Doamna Maria tocmai facea minunata salata la a carei reteta m-am referit ceva mai sus. Reteta ardeleneasca, de la ea, de la Dej - dupa cum avea sa imi spuna. Cand am intrat eu in bucatarie, tocmai dadea gogosarii "in unda". Taiati felii, ii trecea pentru numai un minut ori doua prin zeama care fierbea pe foc: o cana de otet, una de ulei, una de apa, piper, boabe de mustar, foi de dafin, sare. Si pe masura ce ii scotea de acolo, ii indesa pe gatul larg al unei sticle de lapte. Gogosarii abia de-si schimbau culoarea si incepeau usor sa se inmoaie, doar atat cat sa faca loc altor si altor semeni ai lor in recipientul asezat intr-o tava de metal, sa nu crape de fierbinteala lor. Pe masa se randuisera frumos, ca soldateii, mai multe sticle. Cand si ultimul gogosar isi incalzise trupul in zeama de pe foc, doamna Maria rasturna in vas un borcan de mustar, unul de miere, o sticla de suc de rosii si mai lasa sosul sa clocoteasca, un timp. Umplu apoi fiecare sticla cu sos, cat sa cuprinda bine toti gogosarii, aseza foliile de celofan deasupra, le lega strans, punandu-ma sa tin degetul pe nod, inainte de a face funda… Si… abia acum se intoarse cu mine in casa si-mi dadu masina de scris si o sticla cu minunata salata la facerea careia asistasem.  

 

Multumesc!
SIMONA LAZAR
 

Exista un cuvant pe care nu m-as satura sa il rostesc: Multumesc! Si intr-o viata de om, atatea sunt ocaziile in care sa il spui! De la cel cuvenit fiintei care te-a adus pe lume pana la vorba asta spusa fiecarui om care ti-a daruit ceva, te-a invatat, te-a indrumat ori ti-a stat alaturi. Cred ca nimic din ce ti se intampla nu este atat de… marunt, incat sa nu fie nevoie sa spui cuiva: Multumesc!  

Iata, de cate ori incep sa gatesc si, de ceva vreme, sa scriu despre savuroase mancaruri, inima imi da ghes sa le arat pretuirea mea celor de la care am invatat atat de multe si minunate retete, celor care m-au facut sa iubesc bucataritul, sa nu-l simt ca pe o corvoada. As incepe cu bunica, plecandu-mi fruntea dinaintea ei, cea din ceruri, asa cum mi-o plecam demult, in ceasurile binecuvantate. Fara rabdarea si sufletul ei cald, ca o paine iesita din cuptorul povestilor, m-as fi construit altfel, ca om. Dar astazi am un motiv mai cald sa multumesc atator oameni! Celor care au crezut in proiectul acestei reviste ce a trecut deja pragul primului numar, colegilor mei care au "bucatarit" alaturi de mine, pentru ca ea sa iasa la vreme de sub tipar, celor ce v-au adus-o dinainte…  

Si domniilor voastre, dragi cititori ai Jurnalului de Bucatarie, vreau sa va multumesc. Din toata inima. Caci daca nu v-as fi simtit atat de aproape - iar semnalele primite de la voi in ultimele zile m-au si ne-au coplesit - nu as fi putut scrie azi aceste randuri. Multumesc!  

 

SUMAR - GOGOSARUL - Personalitate acra (Jurnalul de bucatarie - 27 octombrie 2004)  

Reteta de suflet  

Farmecul si bucuria gusturilor de odinioara  

Personalitate acra  

Placeri in pauza de masa  

Griji de mama  

Sucuri de legume  

Meniuri cu timbru  

RETETE : Preparate din carne, preparate din peste, preparate din legume si preparate dulci  

Sfantul Tamaduitor  

Cartea de bucate a Sfintilor  

Oblomov si gustul Rusiei  

Operatiunea Monstrul  

Stralucire furata naturii  

Mexic - Legenda si exotism  

Dictionar gastronomic

×