Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aţi văzut zăpada de afară? Normal că aţi văzut-o, ce întrebare aiurea. E atât de albă şi pufoasă şi aerul e atât de curat atunci când ninge. Deschizi geamul de la cameră şi te inundă un val de răcoare... normal că o tuleşti rapid din cameră ca să nu îngheţi. Dar când te întorci... cam după vreo zece minute aşa, simţi cum ţi s-au aerisit parcă şi rufele din şifonier, chiar dacă au fost uşile închise.
Ei... pe mine zăpada şi aerul curat m-au inspirat săptămâna asta. Sincer! După ce m-am dat de câteva ori cu sania pe derdeluş (cu părinţii mei, normal) şi am luat câteva căzături, tot ce mai voiam la ora aceea era să mă întorc acasă şi să mănânc ceva. Dar nu orice, ci ceva care să fie inspirat chiar de zăpadă. Fiind sfârşit de săptămână, m-am gândit că aş putea prepara ceva dulce. Nu de alta, dar bunica pregătise deja prânzul, nu mai rămânea decât desertul. De data aceasta, locul patiserului l-am ocupat eu. Şi bine am făcut, căci a ieşit ceva bun, bun de tot şi pufos, aşa cum îmi doream. Dar şi ciudat în acelaşi timp. Cred că aţi observat că de la o vreme îmi place să încerc să pun la un loc dulce cu sărat, murat şi crud... lichid cu solid şi... ce-o mai fi.
Revenind la povestea noastră, ca de obicei, am deschis frigiderul şi m-am uitat ce ingrediente am. M-a impresionat „soarta jalnică” a unui pachet de brânză ce zăcea într-o rână visând la ziua în care o să fie folosit ca şi suratele lui ouăle, ca nu cumva să ajungă pe la coşul de gunoi ca fratele lui de săptămâna trecută. Pe raftul de sus, văcuţa de pe cutia de lapte zburda deja de bucurie şi parcă îmi făcea cu ochiul, doar, doar voi pune mâna pe ea mai repede. Ouăle îmi păreau că începuseră să se lovească cap în cap mai ceva ca la Paşte, luându-se la harţă care e mai proaspăt şi are gălbenuşul cel mai galben. Căci se ştie, cu cât sunt ouăle mai proaspete şi gălbenuşul mai galben, cu atât prăjitura va arăta mai bine şi va fi mai gustoasă. Le-am luat cu grijă pe cele ce ieşiseră pe rândul din faţă şi am dat să închid frigirerul.
Dar parcă mă reţinea ceva şi mă trăgea de mânecă... şi, ca să vezi, aşa şi era. Din cutia de legume sărise la ceartă un fir de rozmarin, plin de el, căci deh, cine are un miros mai parfumat şi culoare mai verde decât are el?!? Să-l fac să tacă din gură şi să nu mai instige la scandal legumele din frigider, l-am luat şi pe el, trăgându-l un pic de moţ ca să-i treacă vitejia. Am mai luat şi puţină drojdie, căci, cu siguranţă, acest cubuleţ în care este încartiruită o mare armată plină de viteji îi va face faţă cu brio rozmarinului, punându-l cu botul pe labe şi ţinându-l la respect.
Mi-am pus repede şorţul pe mine şi am început să prepar aluatul care, după vreo jumătate de oră sau cam aşa, umpluse tot ligheanul şi începuse să facă băşicuţe... probabil vitejii mei din drojdie se războiau cu acele rozmarinului ce nu voia să se predea. Până la urmă am întins aluatul, l-am porţionat, l-am umplut cu caşcaval şi l-am băgat la cuptor, aşteptând să se coacă şi luând masa între timp. După siesta de rigoare, spiralele astea cu caşcaval parcă ne-au întregit ziua. Şi, cu siguranţă, micul dejun de mâine.
Spirale cu miere şi caşcaval
Ingrediente: 600 g făină, 250 g brânză de vaci, 150 g zahăr tos, două pliculeţe zahăr vanilinat, 40 g drojdie, 3 ouă, 350 ml lapte dulce, 70 g unt, 400 g caşcaval, 3 linguri cu miere, o linguriţă cu sare, o lingură cu rozmarin verde.
Preparare: Drojdia se dizolvă în puţin lapte cald cu o lingură cu zahăr tos şi făină cât să rezulte un aluat curgător. Se lasă să dospească zece minute, se toarnă peste făină împreună cu restul de lapte cald în care s-a dizolvat zahărul tos rămas, 3 linguri cu miere, două ouă, sarea şi zahărul vanilinat. Se adaugă brânza, rozmarinul, untul topit şi se frământă. Aluatul obţinut se acoperă cu un şervet şi se lasă la cald până îşi dublează volumul. Se întinde într-o foaie potrivit de groasă, se taie fâşii lungi de 15 centimetri şi late de 5 centimetri. Se pune caşcaval ras pe mijlocul fiecăreia, se suprapun marginile, se modelează sub formă de fitil şi i se dă forma cifrei opt. Se aşază pe o tavă cu hârtie de copt, se ung cu ou bătut şi se coc la foc mediu până devin aurii, se scot din cuptor şi se ung cu miere.
Citește pe Antena3.ro
