"Astazi e ziua ta..." - Serban Foarta

La inceputul anului a castigat cel mai prestigios premiu romanesc pentru poezie, "Mihai Eminescu". Profesor la Universitatea de Vest Timisoara, scriitorul a obtinut in urma cu doi ani Premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania pentru volumul "Spectacol cu Dimov". Serban Foarta implineste astazi 63 de ani.

"Orice clipa in plus, orice zi este un miracol"

La inceputul anului a castigat cel mai prestigios premiu romanesc pentru poezie, "Mihai Eminescu". Profesor la Universitatea de Vest Timisoara, scriitorul a obtinut in urma cu doi ani Premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania pentru volumul "Spectacol cu Dimov". Serban Foarta implineste astazi 63 de ani.

"O aniversare presupune o implinire. Dar aceasta implinire nu e intru totul foarte fericita, in afara probabil de anii copilariei si ai tineretii, pe urma urmeaza un fel de numaratoare inversa. De cativa ani, la aceasta zi ma gandesc ca ar trebui oarecum sa ma sustrag, sa scot din priza telefonul si-asa mai departe; o sa ma credeti mizantrop. Ajungi, sa zicem, la o data cand ai avut onoarea sa te nasti, nu ai nici un merit si vine cineva care te felicita ca si cum ai fi facut nu stiu ce. De fapt, tu nu ai facut nimic si, daca ai putin bun simt, mai ales la varsta asta, incepi sa te jenezi de asemenea merite inexistente.
Mi-ar placea, daca as avea bani destui, sa invit pe mai multi, undeva, pe un vapor, pe un iaht, dar nu suntem nici macar fotbalisti. Cateodata, noua ne e greu sa invitam trei prieteni la un restaurant in colt, ca si acolo se pun cateva milioane.
Ca si pe un munte, versantul coborator este mult mai rapid; coborasul este repede si tot mai repede. Exista un fel de accelerare cu anii care se combina de altfel si cu aceasta epoca a noastra in care omul a castigat un exces de viteza.
Timpul ne scapa, iar dupa jumatatea vietii totul trece mult mai repede si cateodata fara nici o noima. Ai impresia ca d-abia ai intors capul si, cand l-ai reintors, a si disparut din fata ceea ce fusese. Apar inevitabilele nostalgii, regreti si ce ai facut si ce n-ai facut... s-ar putea sa si exagerez putin.
Daca ai de lucru, atunci e bine, nu observi dezastrul asta al timpului. Cateodata, zilele trec incet, dar trece repede luna, anul. Si, luat de evenimente, de probleme sau activitati, nu ai timp de contemplatie si ti se pare intr-adevar ca toate ti-au scapat rapid din mana si ai ramas cu nimic. Clepsidra asta se scurge printre degetele noastre, incercam sa facem palmele caus, dar nu reusim si ramanem cu mai nimic sau cu cateva fire de nisip.
Pe de-o parte, este si un sentiment de ingratitudine fata de Providenta, care ne ingaduie pe scoarta pamantului pe care mai aruncam si noi cate o umbra; ar trebui sa fim recunoscatori, dar nu intotdeauna reusim sa facem asta, si atunci devenim carcotasi si ne plangem ca timpul trece si alte refrene de romanta, umblam cu caterinca asta ieftina. Nu am prea fost niciodata capabil sa imi fac un plan, mai ales riguros; apare si un fel de superstitie de a presa viitorul, de-al manipula, mental bineinteles, si de a ni-l aservi fara sa fim stapani prin ceva asupra lui. Orice clipa in plus, orice zi este un miracol, este probabil un dar."