Dragii mei, zilele acestea de iarna ma intorc cu gandul in anii dintre cele doua razboaie. La casuta aceea, cu podul atat de aproape de dusumea, in care parca ne sufocam. Soba ardea, imprastiindu-si toata caldura prin odaita bunicii.

Pranzul era momentul cand batranica isi lua ustensilele si se apuca sa faca unt. Acum poate pare ciudat, dar pe vremea aceea, untul se facea in casa. Avea sticla ei, in care punea smantana culeasa cateva zile la rand de pe oalele de lapte batut. O smantana grasa, aproape galbena, cu un gust atat de bun, incat noi o mancam "goala", adica fara paine, fara nimic. Dupa ce umplea sticla pe jumatate cu smantana, isi punea un "otrep" (prosop de bucatarie) in poala si se apuca sa bata untul. Avea un ritm al ei. Mi se parea ca de fiecare data misca sticla la aceleasi intervale, cu aceeasi intensitate, de parca era o masina. Dar ea punea suflet in ceea ce facea.

Pentru bunica mea era un ritual vechi de generatii, invatase miscarile acelea din mosi stramosi. Nu facea niciodata alte gesturi de parca nu ar fi vrut sa-si supere stramoasele care au invatat-o sa transforme o cana cu smantana intr-o farfurie cu unt. Era de parca soba cu caldura ei o incremenea in locul acela, pe scaunelul acela de lemn. Noi, nepotii, o vedeam ca pe o zana. Putea sa transforme laptele in branza punand in el doar o lingura cu cheag, smantana in unt, laptele dulce in lapte acru doar punandu-l langa soba. Laptele statea acolo, in oalele acelea de lut. Bunica nu facea decat sa ridice strachina de deasupra lor si dupa cateva zile, era deja lapte batut. Noi ne inchipuiam ca doar cu privirea a reusit sa faca asta.

Dar cel mai tare ma impresiona cum batea untul. Si apoi, cand era gata, il punea pe-o farfurie si il lasa la rece. Ni-l aducea in dimineata urmatoare galben si lucios, acoperit cu un servet curat. Daca avea timp ne facea din el prajituri, care aveau cu totul alt gust decat cele facute cu untul pe care il cumparam acum din comet. Chiar daca as incerca sa fac acum vreun desert de-al bunicii nu ar iesi la fel. Fara untul facut de ea, in casa, nu are aceeasi aroma. (Matusa Elvira)

SARAILIE INGREDIENTE: pentru foi: 500 g faina, o jumatate de pahar cu apa, o lingura cu unt, sare, otet; pentru umplutura: 300 g miez de nuca, 300 g unt, coaja de lamaie, rom. PREPARARE: Faina se amesteca impreuna cu apa calduta, in care s-a dizolvat sarea. Apoi se framanta pana ce aluatul devine elastic, dupa care se strange in forma de minge. Se lasa la loc cald timp de 20-30 de minute. Se taie apoi aluatul in doua sau trei bucati care se intind pe o suprafata presarata cu faina. Dupa ce s-a intins pe toata suprafata o foaie subtire, se taie marginile de la toate foile, se aduna si se framanta din nou si se intinde alta foaie. Sa lasa foile sa se zvante putin. Apoi se intind cate doua foi, una peste alta, dupa care se taie in dreptunghiuri, se ung cu unt topit, se presara la mijloc cu nuci tocate, apoi se indoaie putin inauntru marginea foilor de pe latura mai lunga. Se pregateste un betisor care se asaza pe una din laturile inguste ale foii si se ruleaza. Ruloul se strange cu mainile din ambele parti, pana se increteste ca o armonica. Se scoate betisorul, iar sarailiile se pun intr-o tava unsa cu unt, se stropesc deasupra cu unt topit si se coc in cuptor. Cand sunt gata, se toarna peste ele un sirop preparat din 300 g zahar si 500 ml apa si se mai tin la cuptor timp de 10-15 minute. Pentru aroma si gust, in sirop se pot pune coaja de lamaie, vanilie si esenta de rom.