Baronul Francisc Neuman din Arad, unul dintre cei mai importanti industriasi ai Romaniei, a pierdut, in iunie 1948, cea mai mare parte a averii.

Baronul Francisc Neuman din Arad a facut parte din elita industriasilor Romaniei. In iunie 1948 a pierdut cea mai mare parte a averii. Prevazator insa, la acea ora baronul nu mai era in tara. Conform legendei, cu cateva luni inainte fusese dus la marginea orasului si "sfatuit" sa plece unde o vedea cu ochii, doar cu hainele de pe el. Urmasii sai nu au stiut o lunga vreme ca ar avea ceva de mostenit.

La Arad, chiar si la peste jumatate de veac de la plecarea in strainatate a baronului Francisc Neuman, toata lumea pare a fi auzit de el si de familia lui. "Palatul Neuman", cu sala de festivitati, ce apartine acum Universitatii "Vasile Goldis", actuala cladire a Scolii Populare de Arta, Cartierul Poltura, stadionul echipei UTA, fabrica Indagrara (fosta fabrica de spirt si drojdie) se numara printre principalele proprietati pe care familia Neuman le detinea in Arad.

TREI FRATI SI O AFACERE DE SUCCES. Inceputurile averii familiei par desprinse din povestile de succes americane. Trei frati dintr-o familie de evrei modesti - Adolf, Eduard si Daniel - au deschis in 1851 o mica fabrica, la iesirea de nord-vest a Aradului, spre Pecica. Era nucleul viitoarei Indagrara - Fabrica de spirt si drojdie. In momentul infiintarii fabricii, Daniel era elev de liceu. Ulterior, fratii Neuman si-au sporit averea cu o moara, iar in 1909 au pus bazele Fabricii ITA (Industria Textila Aradeana, ulterior UTA). Pentru a-si asigura succesul afacerilor, fratii Neuman faceau calatorii de documentare in Imperiul Austro-Ungar si chiar in SUA, unde vizitau firme cu profilul fabricilor lor din Transilvania.

BARONI AI IMPERIULUI. Pentru merite deosebite aduse economiei Imperiului, familia Neuman a fost innobilata, in 1884, de Franz Iosif, Imparatul Austro-Ungariei. Pe seama innobilarii circula chiar si o legenda. Astfel, se spune ca innobilarea ar fi trebuit sa aiba loc chiar mai devreme, cu ocazia unei vizite a Imparatului in Ardeal, anterioara anului 1884. Spre dezamagirea proprietarilor, dupa ce a vizitat fabricile Neuman, Franz Iosif s-ar fi rezumat sa spuna doar un complezent "Foarte frumos". Si atunci, unul dintre membrii familiei Neuman, care era de fata, ar fi replicat in afara protocolului: "Am auzit ca si dumneavoastra va faceti treaba bine". In aceste conditii, innobilarea s-a amanat pentru 1884. Din acel moment, fratii Neuman au devenit baroni ai Imperiului.

Resedinta familiei din Strada Horia nr. 6, fosta casa de protocol, i-a gazduit pe toti sefii de stat ai Romaniei, de la Gheorghiu-Dej la Basescu

"PALATUL NEUMAN". Veniturile considerabile realizate de pe urma afacerilor din industria alimentara le-au permis sa construiasca in 1891, la coltul nordic al promenadei Corso din centrul Aradului, un palat impozant cu doua etaje si o sala de bal, aflata la primul nivel. Realizata in stil eclectic, cu un tavan de lemn sculptat, cladirea se afla pe lista monumentelor istorice. Poate fi admirata si azi si este cunoscuta in oras cu numele de "Palatul Neuman". Sala de bal se afla actualmente in folosinta Universitatii "Vasile Goldis".

FRANCISC. Cel mai cunoscut membru al familiei a fost Francisc, fiul lui Alfred si nepotul lui Adolf - unul dintre cei trei frati care au pus bazele imperiului Neuman. S-a nascut in 1910, in Arad, dupa fratele sau Eduard si sora sa Maria. In 1928 a plecat la studii in Anglia, la Manchester, pentru a se pregati sa devina inginer in industria textila. S-a inapoiat insa destul de repede in tara, fara a-si finaliza studiile. Din cate se pare, Francisc a avut un veritabil talent in afaceri. A sporit averea familiei, dar a fost si martor neputincios la pierderea ei, in 1948, o data cu nationalizarea. Teoretic, fratele sau Eduard conducea Fabrica de spirt si drojdie, iar Francisc, fabrica de textile. In practica, Francisc le conducea pe ambele, fiind mult mai interesat de afaceri decat fratele sau. O data cu marile tulburari ale secolului XX - nazismul si comunismul - evreul Eduard Neuman a emigrat in Cuba, iar Francisc a ramas sa se ocupe in continuare de afacerile familiei.

Baronul Francisc Neuman si fiica sa, Mary-Louise

BARONUL MICROBIST. De numele lui Francisc Neuman se leaga si inceputurile echipei de fotbal UTA, fondata de el, ca echipa a fabricii de textile. Legendele spun ca Neuman a creat echipa de fotbal a Aradului dupa modelul clubului londonez Arsenal. Baronul a adus la Arad fotbalisti de renume din toata tara. Din povestirile fiului sau reiese ca Francisc era sustinator al echipei Bayern München si ca mergea cu avionul in Germania, pentru a asista la meciuri. Chiar si dupa ce s-a stabilit in SUA, spune astazi fiul sau Andrew, venea des in Europa, pentru a vedea meciurile echipei Bayern München. In 1945-1946 a construit pentru echipa de fotbal aradeana un stadion, care la acea ora era cel mai modern din tara. Gazonul fusese adus pe calea aerului din Anglia, cu conteinere speciale. Stadionul ITA a fost inaugurat la 1 septembrie 1946, cu ocazia meciului Ciocanul - ITA, castigat de echipa aradeana cu 1 la 0. Se spune ca, dupa fiecare meci castigat de echipa, baronul obisnuia sa mearga in vestiar si sa premieze jucatorii cu diferite sume de bani. Marcatorii erau premiati suplimentar si chiar luau masa cu patronul. Unul dintre jucatorii legendari ai UTA, Zoltan Framati, si-a amintit ca dupa un meci baronul a daruit fiecarui jucator cate o bicicleta.

"Tatal meu cunostea pe toata lumea", spune astazi fiul sau, Andrew, referindu-se la relatiile pe care Francisc le-a avut cu lumea politica a Romaniei. Se spune chiar ca baronul a intervenit la Antonescu pentru a salva de la deportare pe evreii din judetul Arad. Ofiterii SS care descinsesera la Arad au vizitat si casa lui Neuman din Strada Horia nr. 6, unde li s-a oferit o masa copioasa, in compania unor frumuseti locale.

ALUNGAT DOAR CU HAINELE DE PE EL. Dupa 23 august 1944, spune fiul sau, au inceput sa se faca presiuni asupra baronului pentru a-si dona averea statului roman, pe cale sa devina comunist. In 1947 a fost arestat si a petrecut opt luni in inchisoare. O data cu arestarea baronului, a fost confiscata si locuinta familiei din Strada Horia nr. 6. Fiul sau presupune ca experienta carcerala l-a marcat. Francisc a evitat intotdeauna sa povesteasca familiei acest episod nefericit din viata sa. Cu cateva luni inainte de nationalizare, Francisc a fost eliberat din inchisoare, dus la marginea orasului si "sfatuit" de "tovarasi" sa plece, sa uite complet de Romania si de averea de aici, daca vrea sa scape cu viata. "L-au trimis pe jos, spune fiul sau, nici macar o bicicleta nu i-au oferit. A plecat fara nici un ban si doar cu hainele de pe el." A plecat in Elvetia, unde se afla si sora lui Maria, iar de acolo la Salzburg. In Austria a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie, alaturi de care a emigrat in Statele Unite, in 1952. In "tara fagaduintei", un om intreprinzator ca Francisc Neuman s-a simtit ca pestele in apa. A inceput o noua afacere, tot in domeniul textilelor, si a avut succes. In America, Francisc, devenit Francis, a mai avut si alte indeletniciri pe langa cele legate de business. "Nu pot preciza anul, a spus Andrew Neuman, insa dupa venirea la New York, tatal meu a facut parte din celebra OSS, actualul CIA."

Despre perioada romaneasca din viata lui Francisc, copiii sai - Andrew si Mary-Louise, ambii nascuti in Statele Unite - nu stiau mai nimic. Dupa 1990, pentru fiul sau, Andrew, a fost o surpriza sa afle cat de bogat fusese tatal sau inainte de plecarea din Romania. Despre detaliile prezumtivei mosteniri nici nu putea fi vorba sa le cunoasca. In acest moment a aparut insa "elementul-surpriza", in persoana unui vecin al familiei, pe nume Brian Bredford. Ce legatura putea avea americanul cu familia Neuman, plecata din Arad cu mai bine de jumatate de veac in urma? Aparent, nici una. Mr. Bredford fusese insa unul dintre sotii Monei de Freitas. Cei doi aveau impreuna un fiu, Nicholas, ramas in grija tatalui. La acel moment, Mona de Freitas era sotia deputatului Gabriel Bivolaru. Acesta s-a oferit, desigur, nu dezinteresat, sa ajute familia Neuman sa-si recupereze averea confiscata de statul comunist.

CASTIG DE CAUZA. La capatul unei povesti complicate, cu un mostenitor, o avere importanta si mai multi oportunisti, Andrew Neuman a recuperat cea mai mare parte a imobilelor detinute de familie, precum si terenuri intravilane situate in Cartierul Aurel Vlaicu, in Gai si la Podgoria. A revendicat si a obtinut Stadionul UTA, construit de tatal sau pe un teren al familiei. Stadionul a fost donat municipalitatii Arad. Daca in privinta caselor si terenurilor Andrew Neuman a avut succes, in privinta fabricilor pierdute la nationalizare mai are de asteptat.

PE APA SAMBETEI Familia Neuman si-a legat numele de doua fabrici: Indagrara si ITA - Intreprinderea de Textile Aradeana. Ambele au fost nationalizate in iunie 1948. Indagrara - fabrica de spirt si drojdie fondata in 1851 a fost punctul de plecare al imperiului Neuman. Isi desfacea produsele pe piata Imperiului Austro-Ungar, avand deschisa o sucursala in capitala, la Viena, dar si una la Bucuresti. In 1930 a avut un profit net de peste sapte milioane de lei. La Indagrara lucrau peste 640 de muncitori. In momentul nationalizarii, fabrica avea un profit de aproape 4 milioane, dar si o datorie catre diferite banci de aproape 2,5 milioane. ITA fusese infiintata in 1909 si era una dintre cele mai moderne si mai mari din tara, fiind intreprinderea care a produs in premiera matase. Alfred, fiul lui Adolf, a adus mesteri tesatori din zona de traditie a Sileziei cehe, pe care i-a impamantenit la Arad. Pana prin anii 1960-1970, urmasii acestora au intretinut si reparat razboaiele de tesut, de cele mai diverse tipuri. In 1975, UTA inca mai folosea tehnologia introdusa de Francisc cu cateva decenii inainte. In 1938 obtinuse un profit de peste 7 milioane de lei. In acea vreme, leul romanesc valora cat francul francez. De-a lungul timpului, in Consiliul de Administratie al fabricii au intrat mai multi cetateni straini (englezi, elvetieni, olandezi), dar si VIP-uri autohtone. Printre membrii Consiliului de Administratie de la ITA s-au numarat ministrul taranist Virgil Madgearu si Constantin Argetoianu. In august 1940, fratii Neuman au trecut o parte a actiunilor pe numele a doi cetateni americani. Stirea nationalizarii le-a fost data muncitorilor "asezati pe iarba" in curtea fabricii de catre Iordanov Svetco, secretarul de partid de la ITA. Director a fost numit Bekesi Stefan, fost muncitor la fabrica de vagoane Astra.