Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cei peste 10 ani de mandat, Klaus Iohannis a făcut un număr impresionant de zboruri externe -193, care i-au costat pe contribuabilii români nu mai puțin de 113,6 milioane de lei (aproximativ 22,8 milioane de euro), cifre care ridică întrebări legate de responsabilitatea și transparența conducerii, mai ales în condițiile în care președintele ar fi avut la dispoziție opțiunea de a folosi Tarom, compania națională de transport aerian, aflată în dificultate financiară, dar care, în calitate de companie de stat, ar fi putut reduce semnificativ costurile acestor deplasări.
Tarom, deși falimentară și cu o reputație afectată, ar fi putut oferi o alternativă mai responsabilă, demonstrând că un lider poate opta pentru soluții care să nu risipească fondurile statului în moduri costisitoare și controversate.
Această alegere de a utiliza zboruri de lux, departe de a fi doar o chestiune de confort, sugerează o abordare în care prioritățile personale par să eclipseze interesele naționale, iar Klaus Iohannis, deși a fost liderul unei țări membre a Uniunii Europene, a părut să fie mai preocupat de imaginea sa internațională și de confortul personal, decât de responsabilitățile pe care le are un președinte față de cetățeni.
Criticile la adresa acestui comportament nu se limitează la costuri; ele se extind și la percepția generală a populației despre cum sunt gestionați banii publici. Într-un moment în care resursele sunt limitate și provocările economice sunt acute, deciziile lui Klaus Iohannis de a evita opțiunea Tarom par nu doar discutabile, ci chiar iresponsabile, iar întrebarea legitimă care se ridică este: ”Ce mesaj transmite un președinte care alege luxul în detrimentul unei companii de stat, aflată chiar și în dificultate, și care costă, de asemenea, banii contribuabililor?”
În cartea „Eu și președintele lor”, am oferit o analiză profundă și incisivă a activității lui Klaus Iohannis, conturând un portret realist și critic al acestuia încă din 2018. Am subliniază modul în care Iohannis, deși a promovat imaginea unui lider modern și implicat, a acționat adesea în interes personal, ceea ce face ca gravitatea cheltuielilor sale exorbitante în deplasări externe să nu fie deloc surprinzătoare pentru cititorii familiarizați cu perspectiva mea asupra politicii românești.
Astfel, zborurile lui Klaus Iohannis pun în lumină un stil de viață extravagant și o gestionare eronată a priorităților naționale. Într-o țară în care mulți cetățeni se luptă cu dificultăți economice, acest comportament este perceput ca un simbol al unei desconectări între lider și popor, având implicații negative pentru imaginea sa ca președinte și pentru încrederea pe care cetățenii o au în instituțiile statului.
Anul 2023 s-a dovedit a fi un an aglomerat pentru președintele Klaus Iohannis, care a călătorit cu avioane de lux spre destinații de pe tot globul. Cu un total de 26 de zboruri, costurile acestor deplasări s-au ridicat la suma impresionantă de 36,4 milioane de lei. Printre destinațiile vizitate de Iohannis în 2023 se numără țări precum Brazilia, Argentina, Chile, Kenya, Tanzania, Republica Capului Verde, Senegal și Emiratele Arabe Unite, iar fiecare zbor a fost simbolic nu doar pentru luxul pe care l-a adus, ci și pentru percepția publicului asupra modului în care a fost administrată președinția.
Citește pe Antena3.ro
Cea mai semnificativă deplasare a fost cea în Japonia și Singapore, pentru care costul zborului a depășit 7 milioane de lei, aceasta fiind cea mai mare sumă plătită pentru o singură deplasare, atrăgând atenția asupra modului în care sunt alocate fondurile publice. Punctul culminant al acestui an de călătorii a fost reprezentat, fără îndoială, de călătoria către Japonia, care, pe lângă aspectul costisitor, a fost și un moment de slabă vizibilitate internațională.
A existat percepția că aceste călătorii nu au fost doar simple vizite oficiale, ci mai degrabă o încercare a lui Iohannis de a-și crea o imagine favorabilă în vederea candidaturii la o funcție internațională, cum ar fi cea de secretar general al NATO. Deși acest vis părea a fi o ambiție exagerată, nu putem ignora faptul că fiecare întâlnire și fiecare discuție purtată în timpul acestor călătorii ar fi putut fi fundamentată pe dorința lui Iohannis de a-și construi o carieră politică internațională.
De-a lungul timpului, s-a observat că Iohannis a fost mai preocupat de interesele personale decât de cele ale României, viziune critică ce sugerează că, în loc să reprezinte cu adevărat România, și-a promovat agenda personală și relațiile cu serviciile germane care, de-a lungul carierei sale, i-au fost apropiate.
Discuțiile despre Klaus Iohannis trec dincolo de simpla realizare a acestor călătorii existând o deziluzie generalizată în rândul populației, care s-a întrebat de ce președintele nu s-a concentrat mai mult asupra problemelor interne ale României. De la corupție până la infrastructură deficitară, există multe aspecte care necesită atenția unui lider, iar criticile la adresa lui Iohannis sugerează că, deși s-a bucurat de privilegii în calitate de președinte, nu a reușit să se conecteze cu cetățenii și cu nevoile acestora, lăsând impresia că își îndeplinește datoriile mai degrabă în interes personal decât în cel al națiunii.
Contrar așteptărilor și dorințelor populare, Klaus Iohannis a fost acuzat că nu s-a implicat suficient în problemele stringente cu care se confruntă România. În această lumină, călătoriile lui de lux par nu doar nepotrivite, ci și profund neinspirate, alimentând sentimentul de dezamăgire al alegătorilor, existând un puternic sentiment că Iohannis a fost mai preocupat de imaginea sa internațională decât de problemele interne, iar acest lucru a fost întărit de cifrele exorbitante asociate călătoriilor sale.
”Cum poate un președinte care folosește 36,4 milioane de lei, doar în anul 2023, pentru călătorii internaționale să se aștepte să fie văzut ca un lider al poporului?” este o întrebare reflectă o criză de încredere în rândul cetățenilor și o cerință de responsabilitate față de cei care conduc.
Analizând contextul și parcursul profesional al lui Klaus Iohannis, devine evident că a existat o legătură strânsă cu serviciile germane încă dinainte de ascensiunea sa politică, ceea ce îl poate explica pe Iohannis ca fiind un politician care, de-a lungul carierei sale, a cultivat relații cu puteri externe, mutându-se cu abilitate între diferite niveluri ale puterii. De-a lungul timpului, unii au susținut că președintele Iohannis a fost mai degrabă un reprezentant al intereselor externe decât al celor naționale, fiind adeseori formulată critica de a fi ”de partea germanilor”, sugerând că deciziile sale politice au fost influențate de obiective externe, în detrimentul celor interne.
Cu toate aceste informații și controverse în jurul călătoriilor, există un sentiment de pesimism cu privire la viitorul lui Klaus Iohannis, care, conform observațiilor anterioare, nu a primit oportunități internaționale, căci speculațiile cu privire la o carieră internațională, cum ar fi fost funcția de secretar general al NATO, nu s-au aliniat cu realitățile politice actuale.
Pentru unii, președintele Iohannis a fost un simbol al speranței, dar pentru cei mai mulți, a evoluat în simbolul unei dezamăgiri profunde. Ca român, mi-aș fi dorit ca unul dintre noi să ajungă în funcții internaționale, dar Iohannis nu a fost niciodată al nostru - este sentimentul care răsună puternic, aducând în discuție subiectul identității naționale și consolidarea încrederii în lideri.
Klaus Iohannis, prin ambițiile și călătoriile sale strălucitoare în 2023, a uitat de responsabilitățile sale față de popor, concentrându-se exclusiv pe interesele personale, fiind un exemplu elocvent al cuvintelor lui Winston Churchill: ”Un politician gândește în termeni de următoarele alegeri, un om de stat, în termeni de următoarea generație.”, ceea ce ne face să ne întrebăm: unde este viitorul României în viziunea unui lider care pare că pune propriile aspirații mai presus de nevoile cetățenilor pe care ar trebui să-i reprezinte?
