Schi cu prudenţă şi cască

Există o tendinţă de a schia periculos: cu viteză mare, salturi riscante şi ieşiri de pe pârtii
A crescut numărul schiorilor purtători de cască, dar şi numărul accidentelor grave înregistrate pe pârtii în ultimii ani, în Statele Unite, avertizează National Ski Areas Association. Soluţia: a schia şi cu cască, şi cu prudenţă! Ancheta efectuată de această asociaţie de specialitate arată că, deşi a sporit numărul schiorilor ce poartă cască, totuşi, numărul accidentelor severe finalizate cu decese sau leziuni cerebrale a crescut cu 60%. Astfel, studiul publicat în 2012 prin şcoala de medicină a Universităţii Western Michigan indică o curbă a accidentărilor ascendentă: de la 9.308 în 2004 la 14.947 în 2010.

Casca creează un “sentiment iluzioriu de protecţie, chiar de învingător”, mai ales printre tineri, schiori  şi snowboarderi, provocând, prin ricoşeu, o înclinaţie spre risc, spre aventură. Ideea este următoarea: dacă eu cad, nu e grav, deoarece am cască şi nu mi se poate întâmpla nimic, explică medicul Jason DeLuigi, citat într-un amplu articol publicat în Le Figaro ediţia online. Ceea ce este greşit. Deoarece a purta cască nu te scuteşte de pericolul accidentării grave dacă nu schiezi cu prudenţă. Dovadă: ambele curbe, cea a vitezei şi cea a gravităţii căzăturilor, sunt asemănătoare.

Cu sau fără cască, există şi o periculoasă tendinţă de se schia cu viteză din ce în ce mai mare, de a face salturi la înălţimi din ce în ce mai mari, chiar de a se aventura tot mai departe de pârtii, subliniază Nina Winans, medic din California. Între 1996 şi 2010, creşterea numărului accidentelor pe pârtii  a fost de 250% la minori, potrivit unui studiu al Universităţii din Washington publicat în martie 2013. Psihiatrul Roy Gaffney, citat în acelaşi articol, pentru a explica acest fenomen face o legătură directă între consumul de bături energizante şi acest apetit pentru risc şi aventură pe pârtii. S-a creat o cultură a riscului maxim care este în permanenţă alimentat de aceste reclame la “energizante” care contribuie la modificarea comportamentelor, subliniază Roy Gaffney, psihiatru.

În Franţa, în 2011, peste 95% dintre copiii care schiază poartă cască, comparativ cu doar 15%, în urmă cu două decenii. De altfel, casca este un accesoriu obligatoriu pentru schior. Cel puţin aşa se spune la toate lecţiile de schi la care participă copii şi adolescenţi. Din păcate, adulţii încă nu şi-au făcut un reflex din a purta cască. După accidentarea gravă a lui Michael Schumacher de la sfârşitul anului trecut s-a înregistrat o sporire a vânzărilor de căşti de schi, unii producători anunţând măriri chiar de 30%, potrivit Le Parisien. Ultimele modele de cască de schi sunt uşoare şi confortabile, nu încălzesc şi nu împiedică auzul. Eficienţa lor a fost demonstrată: reduc la jumătate riscul de traumatisme craniene în caz de cădere sau de coliziune.