A locuit toata viata in spital, intr-o camaruta situata la cativa metri de sala de operatii. Profesorul Alexandru Pesamosca dormea in chilia lui din spital iepureste, cu un ochi treaz, pentru a fugi la nevoie in sala de chirurgie, nu cumva sa se amane o operatie menita sa-l salveze pe un copil. In chilia lui din spital de numai cativa metri patrati, tratatele de medicina se ridica precum muntii si pe podea, nu mai au loc pe etajerele modeste de pe pereti, unde incadreaza un tablou cu figura marelui chirurg pictata de un fost pacient care fusese scos din chinuri in copilarie chiar de profesorul Pesamosca. Zeci de mii, sute de mii de copii au fost operati de nenea Pesi atunci cand nici un alt bisturiu nu se incumeta sa purceada la operatie, situatia a fost rezolvata de instanta suprema de recurs impotriva bolilor hade, grave, aceasta instanta suprema fiind profesorul Pesamosca. De altfel, de ziua magistrului chirurgiei se adunau toate familiile celor salvati de profesor, cantau mari artisti. Se ofereau si lautari tigani mai putin celebri: "Boierule, ne-ai operat copiii, lasa-ne sa cantam si noi, ca nu ne facem de ras, avem niste redingote misto, o sa parem tigani de matase". Acum, la 80 de ani, renumitul chirurg, barbat falnic si plin de viata, a simtit ca-l tradeaza inima. Insuficienta cardiaca l-a trimis la terapia intensiva a Spitalului de Urgenta Floreasca, unde o mare profesoara de ATI, doctorita Grintescu, se lupta sa-l tina in viata. Razboi greu, multe ore marele chirurg este in coma, dar atunci cand isi revine vorbeste cu fostii sai elevi despre operatii, chiar in semiconstienta el se trezeste tot intr-o sala de operatii, acolo unde a facut minuni, reintorcand la viata copii condamnati de bolile grave la nefiinta. Ce uluitor, toata soarta lui s-a desfasurat cu bisturiul in mana si acum, in momentele in care iese din coma, se crede tot executand o operatie si explicandu-le asistentilor cum se face arta din interventia chirurgicala. O viata intreaga magistrul Pesamosca a daruit din stiinta chirurgiei, aflata in cantitate cosmica in fiinta lui, tuturor asistentilor sai, dar si studentilor. O intamplare spune totul. A venit in camaruta lui din spital un student la Medicina si i-a cerut imprumut un tratat de chirurgie foarte rafinat pentru a se instrui mai aparte pentru examen. Peste o vreme i-a inapoiat ilustrului profesor cartea. Si cand profesorul Pesamosca a frunzarit-o, ascuns intre file a gasit un petec de hartie. Era un bilet de externare ingalbenit de vreme pe care era scris numele actualului student silitor si frumusel. Cand era mic, actualul medicinist fusese operat de profesorul Pesamosca de buza de iepure, un defect din nastere, care acum nu se mai vedea, era un cosmar de mult uitat. Biletul de externare era semnat de ilustrul magistru in chirurgie.