Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De obicei, sa mergi pe un lac inghetat cu doua hot hatch-uri care insumeaza 660 CP ar prezenta un risc avansat de coliziune cu plante rasinoase. Insa e ceva linistitor la masinile astea doua. Ceva in plus: tractiunea integrala.
Adica fix motivul pentru care ma aflu deasupra a 40 de centimetri pretiosi de gheata, pe lacul Kvarntjarnen. Motiv pentru care am pus pe mine 10 kg de haine. Motiv pentru care fiecare trosnet si scartait ma face saimbatranesc cu trei ani: aflam daca acea liniste provocata de tractiunea integrala e sustinuta de beneficii reale, tangibile. Si facem asta pe cel mai alunecos circuit dintre cate si-ar putea imagina orice nebun.
Maindrept intai spre Audi RS3 Sportback. Linistitor de puternic (340 CP), linistitor de scump (peste 47.000 €), linistitor de german. OK, arata un pic conservator, insa apasa butonul de start si isi va renega originile simple cu un raget de motor turbo in cinci cilindri. Micutul drum care uneste centrul lacului de circuit a fost netezit, asa ca opresc controlul tractiunii (atat cat permite Audi) si caut sa vad cata aderenta exista.
Dumnezeule, chestia asta e rapida. Demarajul pe gheata defineste eficienta: evacuarea bolboroseste o gargara, patru fantani arteziene identice pornesc din fiecare roatasi pur si simplu se aruncainainte. Inauntru, nu se simte vreo sfortare – doar ceva asemanator manevrei Heimlich, urmata de un facelift provocat de fortele inertiale. Dupa care cutia S tronic gaseste o alta treaptasi repeta figura. In linie dreapta, sistemul quattro cuplat permanent este absolut genial.
In curbe? Nu la fel de mult. Ajungand pe circuitul propriu-zis, nu pot rezista sa nu mainfig din nou in motorul ala cu numar impar de cilindri. Ceva insa nu merge cum trebuie. Vitezometrul indica 140 km/h; eu merg cu 65. Rotile din spate, cu latimea de 255, rontaie zdravan din gheata, insa toata puterea adevarata e trimisain fata. Totul conspira pentru aparitia subvirarii, care ma introduce intr-o movila de zapada de un metru cu o bufnitura surda. In urmatoarea curba, o bufnitura surda. Movila de zapada. Virajul urmator – bufnitura. Movila...
Pana acum, sunt trist, dar in siguranta. E timpul pentru o alta abordare. O scurta discutie cu instructorul nostru de condus pe gheata, Ted, iveste modalitati de a mai domoli simptomele. "Franeaza pentru a muta masa pe rotile din fata, vireaza, lasa acceleratia, lasa spatele sa alunece atat cat poti, dupa care talpa, talpa, talpa".
Metoda lui Ted functioneaza. Sunt Stig Blomquist. Sunt Hannu Mikkola. Dar, in cele din urma, trisez.
Audiul nu vrea sa faca asta. Vrea sa ma protejeze. Vrea eficienta. Nu-i un lucru rau in lumea reala – avantajele tractiunii integrale si ale unui ESP dornic nu sunt de ignorat. Dar aici nu suntem in lumea reala.
E un lac inghetat. Vreau ceva diferit. Vreau un...
WRX STi. Sase litere care promit o masina de raliu pentru strazile obisnuite, care promit sa nu ma dezamageasca - sau sa ma tartineze – pe un lac inghetat.
Vei fi observat, probabil, ca nu e tocmai un hot-hatch – este versiunea berlina, care s-a intors in 2010. Dar are aceeasi masa (1.505 kg) si acelasi ampatament (2.625 mm), acelasi motor boxer cu turbosuflantasi patru cilindri si nu costa nici macar cu un banut mai mult.
La fel ca fratele mai scurt de fund, e foarte anti-Audi. Display-urile digitale sunt LCD-uri portocalii. Schimbatorul de viteze pare la mana a doua. Scaunul e atat de dur, incat ma doare fundul. Si dupa doar 50 de metri, ranjesc.
E o masina adevarata, cu pedigree de raliuri. Motorul boxer turtit, care pare sa stea la centimetri distanta de genunchii mei, coboara centrul de greutate si imi ridicaincrederea cu mult dincolo de abilitatile mele reale. La primul viraj la stanga, fundul iese in afarasi contra-brachez pana cand mi se termina cursa volanului, dupa care se opreste si ma lasa sa pun jos cata putere vreau. ESP-ul de pe Audi m-ar fi depozitat intr-o movila cu 20 de metri mai in spate, dar jucausul si incorigibilul Subaru vrea sa merg mai departe. De preferat, si mai repede.
E o minunatie pe un lac inghetat. Nu si cand vrei sa-ti lasi copiii la gradinita. Dar asta e cu adevarat remarcabil la Subaru: are o personalitate duala. Ignora toate butoanele pe care Stig le-ar apasa si e un companion obedient – tractiunea integrala te scoate din virajele in care intri prea tare inainte chiar sa-ti dai seama ca esti in pericol si o sa se agate cu o tenacitate linistitoare pe cele mai dificile suprafete.
Inca ma aflu in Subaru cand ies de pe circuit si intru pe drumul principal. Audiul e in spate, in momentul in care un tractor ne iese in fata dintr-un sir des si intunecat de brazi. Trebuie sa ocolim larg pentru a-l evita, insa ambele masini negociaza bine situatia si scot injuraturi pe tevile de esapament. Daca am fi fost in masini cu tractiune fata sau spate, erau sanse mari sa fi fost impachetati.
Nu-i vorba ca Audi si Subaru submineaza ideea traditionala de hot-hatch – doar o intind intr-o directie diferita. Ambele fac ce trebuie sa faca astfel de masini – adauga o doza de distractie oricarui drum – si ambele o fac intr-un mod propriu (egoul meu trimite multumiri catre Subaru, mama mea catre Audi). Dar ai o senzatie puternica de valoare adaugata - vei fi mai in siguranta decat intr-un hot hatch normal. Plus ca sunt mult mai bune pentru derapaje controlate pe lacuri inghetate...
