Inițial, perioada de așteptare era și mai lungă. Până în 1933, președinții americani așteptau patru luni, până în martie, pentru a prelua funcția. Schimbarea a venit în timpul Marii Depresiuni, când țara se confrunta cu un șomaj record de 25%, iar Franklin D. Roosevelt trebuia să aștepte să preia frâiele de la Herbert Hoover. Atunci s-a adoptat al 20-lea amendament la Constituție, care a mutat data inaugurării pe 20 ianuarie, potrivit Deutsche Welle.
Principalul motiv pentru această perioadă lungă este complexitatea sistemului electoral american. După noaptea alegerilor, fiecare stat trebuie să certifice rezultatele locale, numere voturile sosite după alegeri (de exemplu, de la americanii din străinătate), să rezolve eventualele dispute electorale și să trimită lista oficială de electori către Colegiul Electoral.
Abia la mijlocul lunii decembrie, electorii se reunesc pentru a-și exprima voturile oficiale, care sunt apoi trimise Congresului. Pe 6 ianuarie, Congresul numără aceste voturi și anunță oficial câștigătorul. În această perioadă, viitorul președinte își formează și cabinetul.
„Este un artefact istoric", explică Michael Berkman, profesor de științe politice la Universitatea de Stat Pennsylvania. „În 1789, când s-a scris Constituția, era nevoie de mult timp pentru ca oamenii să călătorească din cele 13 state originale până la New York, unde era atunci capitala".
(sursa: Mediafax)