Pelerinajele de la Iași și de la București atrag mii de persoane în fiecare an, care vin să ceară ajutorul sau să mulțumească sfinților pentru mijlocirea lor.
Iată și alți sfinți tămăduitori sărbătoriți în această lună:
Sfântul Mucenic Ciprian – 2 octombrie
Sfântul Ciprian a trăit în Antiohia, în secolele III-IV. S-a năcsuct într-o familie nobilă și avea cunoștințe de filosofie și practica magia.
S-a convertit la creștinism datorită Sfintei Iustina, o fecioară care și-a închinat viața lui Hristos. Aglaid, un tânăr păgân care se îndrăgostise de ea, a mers la Ciprian și i-a cerut ca, prin magia sa, să trezească iubirera Iustinei față de el.
Vrăjitorul a invocat de trei ori puterile demonice, dar acestea au fost învinse prin harul lui Dumnezeu și semnul Sfintei Cruci. Astfel s-a botezat creștin Sfântul Ciprian și a ars toate cărțile de vrăjitorie.
Apoi a devenit episcop și a hirotesit-o diaconiță pe Sfânta Iustina. În timpul prigoanei împăratului Deciu, celor doi li s-a tăiat capul la Nicomidia, deoarece au refuzat să renunțe la credința în Hristos.
Sfântul Ciprian este considerat grabnic ajutător al celor care suferă de pe urma vrăjilor și blestemelor, dar și vindecător de boli.
Din anul 1790, în Biserica Zlătari din București se află mâna dreaptă a sfântului. Din acea vreme este consemnată o minune a vindecării unui mitropolit de ciumă, prin rugăciune la racla cu moaștele Sfântului Ciprian. Un fragment al sfintelor moaște de la această biserică a fost dus în pelerinaj în Cipru.
Sfântul Cuvios Damian, vindecătorul – 5 octombrie
Sfântul Damian a fost a trăit în secolul al XI-lea, în Lavra Peșterilor din Kiev, în ascultare față de starețul său, Teodosie, care a devenit la rândul său, sfânt.
Acesta era recunoscut pentru ascultarea, smerenia și înfrânarea sa și a fost dăruit de Dumnezeu cu vindecarea celor bolnavi.
Toți bolnavii care veneau la mănăstire erau aduși la Sfântul Damian, care aveau ascultare de la starețul Teodosie să se roage pentru ei. Cu smerenie și supunere, monahul le citea rugăciunile și îi ungea cu ulei sfințit, aducându-le vindecare.
Sf. Ambrozie de la Optina – 10 octombrie
Sfântul Ambrozie de la Optina l-a inspirat pe scriitorul rus Feodor Dostoievski în întruchiparea starețului Zosima din romanul Frații Karamazov. Sursele hagiografice îl prezintă pe pe acesta ca un vârf duhovnicesc al Soborului Stareților de la Mănăstirea Optina.
S-a născut la începutul secolului al XIX-lea și a avut o educație religioasă oferită de bunicul său, preot de țară. În urma unei boli grave din tinerețe, a promis că, dacă se va vindeca, se va face monah. A amânat împlinirea făgăduinței sale dar după ce a cerut sfatul unui pustnic, a plecat la Sihăstria de la Optina.
La mănăstire s-a dedicat editării textelor Sfinților Părinți, dar o boală gravă l-a determinat să se concentreze mai mult asupra vieții interioare și rugăciunii inimii. Mai târziu, spunea: „Bine este pentru monah să treacă prin boală. Atunci când suntem bolnavi, nu trebuie să ne îngrijim a ne însănătoșiți întru totul, ci doar pe jumătate…”
I s-a dat binecuvântarea să primească oameni pentru sfat și spovedanie, astfel încât la chilia au venit mulți credincioși care găseau răspunsul problemelor lor.
Deși bolnav, cu o constituție fragilă, sfântul i-a primit pe toți și a trecut la Domnul așa cum a prorocit, în mijlocul oamenilor.
A ctitorit o mănăstire de maici la Șamordino, care, pe lângă clădirile monastice, avea un spital, un adăpost pentru nevoiași, o școală și un azil pentru femei în vârstă. Sinaxarele numesc acest ansamblu monahal o „cetate a iubirii”.
Iubirea Sfântului Ambrozie depășește viața sa pământeascăd deoarece îi ajută pe toți cei care carese roagă la el. Există mărturii conform cărora Sfântul Ambrozie i-a ajutat pe credincioși să se vindece de boli, să găsească un loc de muncă, să scape de violența domestică sau să renunțe la fumat.
Sfintele Mucenițe Zinaida și Filonela – 11 octombrie
Aceste două sfinte surori se află printre primii doctori fără de arginți din istoria bisericii, iar unele surse le prezinta ca fondatoare ale acestor tradiții, alături de Sfânta Hermiona.
Originare din Tarsul Ciliciei, acestea au trăit în secolul I și au fost surorile Sfântului Iason, primul episcop al Tarsului, care le-a botezat, și rude ale Sfântului Apostol Pavel.
Au studiat filosofia și medicina. Și-au început misiunea de doctorițe creștine într-o bolniță din Tars dar au ajuns și în alte ținuturi. În timpul călătoriilor au vindecat oamenii fără să accepte plată, i-au convertit pe mulți la creștinism și au înființat un așezământ pentru bolnavi.
Propovăduirea Evangheliei de cele două surori a atras supărarea păgânilor, care le-au omorât cu pietre.
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași – 14 octombrie
Sfânta Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului la XI-lea. S-a născut în Epivata, pe teritoriul european al Turciei de azi, într-o familie de creștini.
Când era copilă, ea a auzit la biserică îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34). Din acel moment a renunțat la tot. S-a stabilit într-o mănăstire de maici din Pustiul Iordanului. A petrecut mai mulți ani în singurătate și în multe lipsuri.
Într-o noapte, un înger i-a apărut în vis și i-a spus să părăsească locul și să se întoarcă în patria sa.
După doi ani petrecuți în ținuturile natale, a trecut la Domnul, necunoscută de nimeni.
Trupul său binemirositor a fost descoperit după ce un marinar a fost înmormântat în apropierea locului său de odihnă. Sfânta Parascheva s-a arătat în vis unui creștin și i-a spus să-i ia trupul de lângă cel al marinarului, care răspândea un miros greu.
Sfintele sale moaște au fost așezate într-o biserică închinată Sfinților Apostoli și au devenit imediat un izvor de vindecare pentru bolnavii din zonă.
Moaștele sfintei au fost duse, într-un amplu periplu, de-a lungul secolelor, din Epivata, la Tîrnovo, la Belgrad și la Constantinopol. În 1641, în timpul domniei lui Vasile Lupu, Patriarhia din Constantinopol i-a oferit acestuia în semn de recunoștință moaștele cuvioasei. Acestea au fost așezate, la 13 iunie 1641, în Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași.
Din anul 1888, moaștele Sfintei Parascheva se păstrează în Catedrala Mitropolitană din Iași, care devine în preajma sărbătorii sale, cel mai însemnat loc de pelerinaj din țară.
Sf. Apostol și Evanghelist Luca – 18 octombrie
Sfântul Luca este unul dintre cei 12 aopostoli ai lui Isus Hristos.
Născut într-o familie păgână din Antiohia, apostolul a fost din tinerețe aplecat spre studiu. A devenit un bun cunoscător al științelor medicale și pictor. Vorbea limba greacă, ebraică și aramaică.
L-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel, pe care l-a însoțit în unele călătorii misionare în Grecia, Macedonia, Ierusalim, Cezareea Palestinei și Roma, unde a stat alături până la final de Sfântul Pavel care a suferit martiriul.
Întors în Grecia, a fost ales episcop al Tebei, hirotonind preoți și diaconi, și vindecând mulți bolnavi prin rugăciunile sale.
Tradiția bisericească spune că la vârsta de 84 de ani a fost prins de închinătorii la idoli, torturat și răstignit de un măslin. Din mormântul său izvora o licoare tămăduitoare, folosită îndeosebi la bolile de ochi.
În timpul domniei Împăratului Constanțiu, moaștele sale au fost aduse de la Teba la Constantinopol, în Biserica Sfinților Apostoli, alături de cele ale Sfinților Andrei și Timotei.
Sfântul Luca este cel care a pictat pentru prima dată o icoană a Maicii Domnului, dar și alte icoane ale Sfinților Apostoli. Este considerat ocrotitorul medicilor și al iconarilor.
Sfântul Cuvios Ioan de Rila – 19 octombrie
Sfântul Ioan de la Rila s-a născut în secolul al X-lea lângă Sofia, capitala Bulgariei.
Rămas orfan, și-a împărțit toată averea săracilor și s-a retras într-o mănăstire. A mers în muntele Rila, unde a viețuit doar cu Dumnezeu, îmbrăcat doar cu piele de capră și hrănindu-se cu verdețuri.
Vestea despre sfințenia pustnicului s-a răspândit în tot ținutul și mulți oameni veneau pentru a-i cere ajutor. Sfântul Ioan s-a retras pe vârful unei stânci înalte.
Regele a trimis 9 vânători pentru a-l alunga de acolo și a-l determina să vină mai aproape de oameni. Pustnicul i-a hrănit cu o singură pâine, pe care i-o adusese un înger, și a continuat să trăiască în peșteră.
Sfântul Ioan a ridicat o biserică și chilii pentru monahi deoarece în jurul său se strânseseră mulți ucenici.
A trecut la Domnul la vârsta de 70 de ani, în data de 18 august 946. Moaștele sale făcătoare de minuni au fost mutate în diverse contexte istorice la Sofia, la Ersztergom (Ungaria), la Tîrnovo. În cele din urmă au fost redate mănăstirii din Rila (1469).
Sfântul Ioan de la Rila a devenit ocrotitorul Bulgariei.
Sfântul Mare Mucenic Artemie – 20 octombrie
Sfântul Artemie a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare (secolul III), care l-a ridicat la demnitatea de patrician și guvernator militar al Alexandriei și al întregului Egipt.
După moartea Sfântului Constantin, fiul și urmașul său, Constanțiu i-a încredințat Sfântului Artemie misiunea de a aduce la Constantinopol moaștele Sfinților Apostoli Andrei și Luca.
La puțină vreme, puterea a fost uzurpată de Iulian Apostatul, iar Constanțiu a murit. Noul împărat a reinstaurat păgânismul și a început prigoana creștinilor.
Sfântul Artemie a luat apărarea a doi preoți torturați pentru credința lor, a fost arestat și i s-a luat rangul.
Arămas ferm în mărturisirea credinței sale, chiar dacă a fost supus la chnuri. Hristos i s-a arătat noaptea în temniță și i-a vindecat rănile iar Sfântul Artemie a rămas în picioare 15 zile fără să mănânce și să bea nimic, adâncit în rugăciune ș.
Când împăratul a hotărât tăierea capului, sfântul a mers singur spre locul de execuție. O credincioasă a luat trupul mucenicului și l-a mutat la Constantinopol, unde a săvârșit de-a lungul timpului vindecări minunate, mai ales pentru cei care suferă de hernie.
Sfântul Artemie este cunoscut și drept ajutător în bolile picioarelor. Fragmente din moaștele sale se află la Mănăstirea Constamonitu de la Sfântul Munte, dar și la Mănăstirea Căldărușani din județul Ilfov.
Sf. Gherasim din Kefalonia – 20 octombrie
Sfântul Gherasim provine din familia Notara, de origine bizantină din Peloponez. A fost trimis să studieze Scripturile și a călătort în Grecia, Constantinopol, Sfântul Munte și Țara Sfântă pentru a-și îmbogăți cunoștințele.
La Ierusalim a fost hirotonit diacon și preot de Patriarhul Gherman al II-lea, unde a rămas 12 ani. A părăsit Ierusalimul și s-a îndreptat spre Sinai, Egipt, Damasc, Creta și în cele din urmă, spre insula grecească Zakynthos. Acolo a trăit 5 ani într-o peșteră, dar fiind aflat de creștinii care doreau să-i ceară sfatul, s-a mutat într-o mică peșteră din Kefalonia.
A fost căutat din nou oameni și a avut încredințarea că poate primi ucenici.
A întemeiat o mănăstire, numită Noul Ierusalim, unde a transmis maicilor roadele harului și ale experienței sale duhovnicești.
Sfântul Gherasim s-a mutat la Domnul în 15 august 1579, iar sfintele sale moaște sunt izvor al multor minuni.
Este cunoscut mai ales pentru puterea sa vindecătoare prin care îi izbăvește pe cei demonizați sau pe cei care suferă de boli psihice.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – 26 octombrie
Sfântul Dimitrie a trăit în orașul Tesalonic din Grecia, în timpul domniei lui Maximian Galeriu (secolul III).
Tânărul Dimitrie se distinge atât prin frumusețe, cât și prin înțelepciune și bunătate. Fiind priceput în meșteșugul armelor, a fost numit general al Tesaliei și proconsul al Eladei. Pe lângă această ocupație, el petrecea mult timp învățând poporul cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât a convertit mulți oameni la creștinsm.
Unii dintre închinătorii la idoli i-au dezvăluit aceste lucruri împăratului Galeriu, iar Sfântul Dimitrie a fost aruncat în temniță. Când a pătruns în celulă, un scorpion s-a apropiat de piciorul lui, dar cu un simplu semn al crucii, sfântul l-a făcut să dispară.
Cu rugăciunile Sfântului Dimitrie, un tânăr creștin, Nestor a învins în mod surprinzător un uriaș. Acest lucru a aprins mânia împăratului, care le-a poruncit soldaților să-l străpungă cu lăncile pe Sfântul Dimitrie. Era prezent și slujitorul său, Lup, care i-a luat tunica scăldată în sânge și inelul de nobil. Cu aceste două obiecte, Lup a săvârșit multe minuni și vindecări.
De-a lungul timpului, Sfântul Dimitrie a apărat cetatea Tesalonicului de invaziile barbarilor, de molime, ciumă și foamete.
Prima culegere de minuni săvârșite de Sfântul Dimitrie, alcătuită de Ioan, Arhiepiscopul Tesalonicului, în secolul al VII-lea, este o sursă importantă pentru istoria Tesalonicului și a Balcanilor în perioada bizantină.
În secolul al V-lea, prefectul Iliriei, Leontie, a fost vindecat și i-a ridicat sfântul o biserică în Tesalonic. Aceasta a suferit modificări de-a lungul secolelor, a fost incendiată, transformată în moschee, iar în 1912 a fost redată cultului creștin. La începutul istoriei acestei biserici, bolnavii care erau aduși într-o anexă transformată în spital erau vindecați prin mijlocirea sfântului.
Mai este numit „Izvorâtorul de mir” deoarece din moaștele sale curge mir, dăruit creștinilor spre vindecare. În prima duminică după sărbătoarea sa, la Vecernie, racla este deschisă și un ierarh scoate o tavă de sub moaștele sale, în care a picurat mir. Acesta este amestecat cu ulei de la Sfântul Maslu și împărțit credincioșilor. O cântare din canonul sfântului spune: „Mirul cel mai lucrător decât focul, Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăște, viază și lucrează tainic, celor ce aleargă cu credință la el, arzându-le bolile și gonind demonii”.
Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor – 27 octombrie
Sfântul Dimitrie s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de țărani din Basarabov, la sud de Dunăre.
Din copilărie a fost atras de rugăciune și dobândirea virtuților. Ocupația sa a fost păstoritul, dar apoi s-a retras într-o peșteră din apropierea râului Lom, unde se află și o mănăstire. A fost tuns în monahism.
Cunoscându-și ziua adormirii, s-a așezat între două stânci, unde și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
După ani de la moartea sa, o viitură a mutat lespezile de piatră și a dus trupul neputrezit al sfântului în albia Lomului.
După o perioadă de timp, cuviosul s-a arătat în vis unei copile chinuită de duh necurat, arătându-i locul și zicându-i: „Eu te voi vindeca, dacă părinții tăi mă vor scoate din apă!“
Astfel au fost descoperite moaștele Sfântului Dimitrie prin care au început să fie săvârșite minuni și vindecări.
În anul 1774, sfintele moaște au ajuns în Țara Românească și au rămas pe Dealul Mitropoliei. Îndată ce au ajuns pe pământ românesc, războiul ruso-turc și epidemia de ciumă au încetat.
Moaștele Sfântului Dimitrie au fost purtate în procesiune de-a lungul istoriei, ajutând împotriva secetei, războiului, ciumei, holerei, tifosului. În perioada 4 martie – 21 aprilie 2024, s-a desfășurat cel mai ampl. pelerinaj cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie, în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.
În preajma sărbătorii sale din 27 octombrie se desfășoară un amplu pelerinaj, notează basilica.com.