Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă tiparul ăsta îți sună cunoscut, ai putea trece printr-un fenomen cu nume oficial în psihologie: „revenge bedtime procrastination" - „amânarea răzbunătoare a somnului".
Ce înseamnă termenul
Fenomenul e definit ca amânarea deliberată a somnului - fără nicio obligație externă reală care să justifice întârzierea - motivată de o nevoie psihologică de a recâștiga timp personal și autonomie, după o zi dominată complet de obligații. Potrivit publicației americane de specialitate American Association of Sleep Technologists, fenomenul se manifestă prin decizia de a sacrifica somnul pentru activități de timp liber, în ciuda riscului cunoscut de a fi extrem de obosit dimineața.
Trei caracteristici definesc, în mod specific, acest tipar: e intenționat, nu are nicio cauză externă și persoana e complet conștientă de costul deciziei în momentul în care o ia - spre deosebire de insomnia clasică, unde persoana chiar vrea să doarmă, dar nu reușește.
De unde vine termenul
Conceptul provine dintr-o expresie chineză virală pe rețelele sociale - 報復性熬夜 (bàofùxìng áoyè), care se traduce literal drept „a sta treaz noaptea, ca răzbunare". Termenul englezesc a fost popularizat de scriitoarea Daphne K. Lee, care l-a descris drept „un fenomen în care oamenii care nu au prea mult control asupra vieții lor de zi refuză să meargă la culcare devreme, pentru a-și recâștiga un sentiment de libertate în orele târzii ale nopții".
Explicația originii ține, potrivit mai multor analize, de sistemul brutal de program „996", practicat de unele companii din China - angajați care lucrează de la 9:00 la 21:00, șase zile pe săptămână, un total de 72 de ore săptămânal. Chiar epuizați complet, oamenii preferau să rămână treji mai mult decât ar fi trebuit, doar pentru a avea, în sfârșit, câteva ore care le aparțineau cu adevărat.
Mecanismul psihologic din spatele fenomenului
Elementul de „răzbunare" nu e întâmplător - comportamentul din timpul nopții nu e aleatoriu, ci un act deliberat, chiar dacă parțial inconștient, de compensare psihologică. Motorul principal e sentimentul de lipsă de control resimțit peste zi: atunci când munca, îngrijirea copiilor, naveta sau alte obligații umplu complet orele de veghe, sinele poate ajunge să se simtă „colonizat" - fără spațiu pentru preferințe personale, alegeri spontane sau timp liber autentic. Noaptea - după ce ceilalți au adormit, după ce obligațiile s-au încheiat (măcar în cea mai mare parte) - devine primul și singurul moment care pare cu adevărat propriu. În acest calcul, analiza rațională cost-beneficiu (somn versus timp liber) pierde constant în fața nevoii psihologice de autodeterminare.
Un studiu realizat în 2022 de Universitatea din Groningen, pe 2.394 de adulți, a confirmat că epuizarea capacității de autocontrol - nu dependența de ecrane sau igiena precară a somnului - reprezintă cel mai puternic predictor al acestui comportament. Practic, după o zi întreagă în care ai fost nevoit să-ți controlezi constant impulsurile (la muncă, în relații, în trafic), rezervele de autocontrol scad, iar seara devine mult mai greu să reziști tentației de a rămâne treaz „doar puțin mai mult".
Cât de răspândit e fenomenul
Cifrele arată amploarea reală a acestui tipar. Potrivit unei analize recente, peste 50% dintre adulții activi profesional practică acest comportament cel puțin de trei ori pe săptămână. O analiză din 2025, publicată în Frontiers in Psychology, pe 6.200 de adulți, a arătat că persoanele care au mai puțin de două ore de timp liber real, zilnic, au o probabilitate de 3,1 ori mai mare de a-și amâna somnul cu 90 de minute sau mai mult.
Fenomenul poate lua două forme distincte: amânarea momentului în care persoana se bagă efectiv în pat (forma „clasică" de revenge bedtime procrastination) și amânarea momentului de adormire, odată ajunsă deja în pat - această a doua formă fiind strâns legată de utilizarea dispozitivelor electronice. O persoană poate manifesta una sau ambele forme, fiecare reducând, în felul ei, numărul total de ore de somn dintr-o noapte. Studiile arată și diferențe pe gen: bărbații au o rată mai mare de procrastinare „în pat" (rămân treji odată culcați), în timp ce femeile au o rată mai mare de procrastinare „înainte de pat" (amână momentul de culcare); studenții raportează, la rândul lor, rate mai ridicate decât persoanele care nu mai sunt în sistemul educațional.
Nu ține de ceas, ci de decizie
Un aspect important, documentat științific: bedtime procrastination e un comportament comportamental, nu unul biologic. Un studiu a arătat că participanții care își amânau somnul raportau constant o durată mai scurtă de somn, o calitate mai slabă a acestuia și un nivel mai ridicat de oboseală - dar acest comportament nu era limitat la un anumit tip de „cronotip" (persoane de dimineață versus persoane de noapte). Atât bufnițele de noapte, cât și cei care se trezesc devreme natural erau afectați deopotrivă, un semnal clar că problema stă în procesul de luare a deciziei, nu în ceasul biologic intern.
Cine e mai expus riscului
Deși oricine poate experimenta acest fenomen, unele categorii sunt semnificativ mai expuse, din cauza obligațiilor zilnice și a timpului personal limitat: părinții epuizați, care rămân treji să deruleze rețelele sociale abia după ce au reușit, în sfârșit, să-i culce pe copii; freelancerii care urmăresc un film până la ora 2 dimineața, după ce au livrat un proiect târziu în noapte; studenții care citesc benzi desenate noaptea târziu, după ce s-au chinuit toată ziua cu un eseu; sau angajații supuși unui stres profesional constant, la locuri de muncă cu program lung sau imprevizibil.
Cum poți reduce acest tipar
Cercetătorii nu recomandă simpla „forțare" a somnului mai devreme, pentru că problema nu ține de igiena somnului, ci de o nevoie psihologică nesatisfăcută în timpul zilei. O tehnică testată științific, numită MCII (Mental Contrasting with Implementation Intentions - „contrastare mentală cu intenții de implementare"), combină două strategii de autoreglare: mai întâi, îți imaginezi obiectivul dorit și consecințele lui pozitive („vreau să dorm mai devreme, ca să am energie mâine"), apoi identifici, conștient, obstacolele reale care te împiedică („nu mă pot opri din urmărit serialul"). Al doilea pas presupune planuri concrete de tip „dacă-atunci": de exemplu, „dacă sunt încă pe telefon la ora 23:00, îl las în camera alăturată și mă spăl pe dinți."
Recomandarea de bază, susținută constant de specialiști, rămâne aceeași: identificarea unei rutine care chiar funcționează pentru tine și, mai important, alocarea conștientă a unui timp liber real în timpul zilei - pentru că, în lipsa acestuia, nevoia de „răzbunare" nocturnă tinde să reapară, indiferent cât de multă disciplină încerci să impui seara.
Citește și: Când tehnologia îți strică somnul. Pericolul ascuns al ceasurilor inteligente
Citește pe Antena3.ro
