Aceasta va avea loc în perioada 17 iunie – 1 iulie 2024, la sediul Institutului Cultural Român din Paris (1, rue de l’Exposition, 75007), iar vernisajul expoziției va fi luni, 17 iunie 2024, la ora 18.00.
Ștefan BEIU, Dan CIUPUREANU, Daniela CODIȚĂ, Melissa Maria DILLON, Aurelian Răzvan DINU, Cristina ELINESCO, Viorel ENACHE, Ioana FLUERAȘU, Karin GUNI, Petra MARIAN, MARIEVIC, Iulia ȘCHIOPU și Florentin TANAS sunt cei 13 artiști contemporani care pun în perspectivă opera marelui sculptor și care activează în diferite sfere artistice (pictură, sculptură, fotografie sau instalație) între România și Franța au fost invitați de către organizatori să contribuie cu opere de artă care să aducă un omagiu lui Constantin Brancuși.
Artiștii ne invită să explorăm practicile actuale inspirate de Brâncuși și să ne întrebăm ce loc ocupă în arta noilor generații: referențialitate directă și explicită, exercițiu de reinterpretare a unui element brâncușian (concept sau formă) sau o influență difuză sau inconștientă, dar care permite un dialog intericonic... toate acestea sunt forme de punere în lumină și de reflecție asupra moștenirii brâncușiene.
Inedit, pentru expoziția Brancuși Inspiră, istorici de artă, curatori, galeriști, jurnaliști, scriitoriș elevi și profesori universitari au dorit să comenteze asupra operelor expuse și a artiștilor în dialog cu Brâncuși: Esin AYBER (masterat în Istoria Artei), Sam AZULYS (profesor de cinema si filosofie la Universtatea NYU Paris și Universtatea Stanford Paris), Raluca BARB (traduc=ător), Lucian BOT (teolog, Universitatea din Craiova), Ileana CORNEA (critic de artă, revista Artension), Andreea DROSU (elevă, Liceul „Emil Racoviță”, Galați), Irina Enache Vic (profesor și cercetător, doctorand Sorbonne Université), Camelia GEORGESCU (curator), Gabriel GIMPU (elev Liceul „Emil Racoviță”, Galați), Dana GRIGORCEA (scriitor), Romina Hamzeu (poetă, studentă University of West London), Daniela IANCU (etnolog, Arche Culturelle), Veronica Kirchner (realizator ARTfel De Jurnal), Dr. Doïna Lemny (conservator onorific la Centre Pompidou), Nicole LOCOT MAITROT (curator Fabrique Contemporaine), Gabriel Nedelea (scriitor, lector al Universității din Craiova), Dana NOVAC, Raluca Prelipceanu (profesor Sainte Ursule), Aurélien PREVOST (poet, elev Liceul Alexandre Dumas, St Cloud), Jacques Terrasa (profesor emerit, Sorbonne Université, critic de artă), Emmanuela TOMA (istoric de artă), Raúl Nieto de la Torre (poet și critic literar), Madalina ULMEANU (doctorand Universitatea de Medicină Carol Davila București).
Inițiatorii acestui proiect sunt: Aurelian Răzvan DINU, artist și organizator independent de evenimente culturale, absolvent al masterului in Art, Law and Business la Christie’s Education London (în trecut organizator de evenimente la Institutul Cultural Român de la New York); Irina ENACHE VIC: profesor și cercetător (literatură/mișcări culturale), doctorand la Sorbonne Université, membră a asociațiilor Arche Culturelle și Cosmose Club; și Daniela IANCU, etnolog, coordonatoare de proiecte la Université Paris-Est Créteil, membră a asociației Arche Culturelle.
Cadru conceptual al expoziției Brancuși Inspire
Brâncuși ne inspiră cum numai unii reușesc. Ne intrigă pentru că acest om, pe care unii îl vedeau ca pe un „bon vivant”, iar alții ca pe un mistic singuratic, era înconjurat de mister. Dar, mai presus de toate, Brâncuși ne emoționează pentru că demersul său artistic este unul de dezgolire, iar lumea lui este una a formelor pure. El este artistul care a găsit în cea mai mare economie chintesența gestului său artistic.
Opera sa ne tulbură și ne emoționează prin simplitatea misterioasă a formelor sale, pentru că avem intuiția complexității pe care o ascunde: „Simplitatea este complexitatea rezolvată”, spunea Brâncuși, pentru că un întreg univers se poate cristaliza într-un nucleu esențial. Creațiile invită la contemplare și reflecție. Prin urmare, această operă pare să concentreze un înalt grad de „pregnanță”, adică de persistență și impact asupra minții, Brâncuși ne pătrunde...
Dacă ne gândim în termeni de intersubiectivitate, atunci când suntem pătrunși de subiectivitatea celuilalt, aceasta nu poate fi statică, ci activă, operează în noi, ne transformă și ne dirijează mișcările interioare, gândirea și acțiunea. Ne inspiră, ne ghidează... Prezența alterității e în mod inevitabil productivă, pentru că din întâlnirea dintre sine și celălalt se naște întotdeauna ceva, ceva pe deplin nou. Această alteritate, ieri exterioară, astăzi interioară, căci este deja asimilată, ia cărările misterioase ale subiectivității noastre, iar rodul acestei întrepătrunderi se manifestă în exterior, voluntar sau nu, prin cuvintele, acțiunile, creațiile noastre. Urma, amintirea acestei alterități inspiratoare persistă adesea (manifestă sau subterană) și ne amintește că, în cazul de față, orice discurs plastic este, în cele din urmă, ecoul unui dialog intim trecut între cel puțin două subiectivități artistice. Pentru a-l cita pe Bakhtin, vocea unui artist exprimată într-o operă de artă ascunde întotdeauna alte voci pe lângă a sa.
Cunoaștem inspirația pe care Brâncuși a exercitat-o asupra altor artiști, în special asupra mișcării minimaliste. În acest caz, a fost o influență conștientă, adesea revendicată de către artiști. Putem întrevedea amprenta brâncușiană în formele ondulate, atent șlefuite ale lui Tony Cragg, în antropomorfismul fluid al lui Henry Moore, în geometria simplă a sculpturilor lui Donald Judd sau în sculpturile ceramice ale lui Mihai Oloș, în reprezentările conceptuale minimaliste ale picturilor murale ale lui Sol LeWitt sau în reprezentările metafizice ale lui Jean Arp.... Sau dimensiunea ascensională a sculpturilor lui Carl André inspirate de Coloana fără sfârșit sau Pasărea în spațiu, relația obiectului de artă cu spațiul în tuburile fluorescente ale lui Frank Stella sau plăcile masive de oțel ale lui Richard Serra în care deplasarea privitorului este un element fundamental al operei, amintind astfel de distribuția conștientă a sculpturilor din atelierul Impasse Ronsin... Acestea sunt doar câteva exemple de lucrări care se nasc din fascinația artiștilor față de creația lui Brâncuși și dintr-o căutare adesea îndelungată și obstinata. Însă, dincolo de această influență obsesivă, Brâncuși inspiră într-un mod „ascuns”, difuz, ieșind la suprafață, din inconștient, conform mecanicii involuntare, bruște și impersonale a inspirației artistice.
Așadar, există două moduri în care moștenirea brâncușiană poate persista și se poate manifesta în creațiile artistului din această expoziție. Aceștia sunt liberi să se inspire din orice element al creației brâncușiene.