Noi, fetele, învățăm repede importanța calendarului. Când primim buletinul, deja știm să citim un calendar. Poate de aceea ne vine ușor să gândim în termene mai lungi de-o zi, de-o masă, de-o “las' să fac asta și mai văd eu”. Fără supărare, ăsta e adevărul! Ținem minte mai ușor datele, avem exercițiul notărilor, putem să organizam la perfecție tot ce este între datele scrise. În schimb, bărbații par că judecă totul în sezoane, dar, de fapt, bifează aceeași monotonie: acum concediu, după aia schimbăm cauciucurile, vine iarna - unde facem Revelionul, trece zăpada, vine Paștele - când e primul grătar! Da, știu că simplific, cunosc bărbați cu mintea la ei și femei care nu-și găsesc capul nici dacă le dai o hartă pentru că sigur o vor pierde și pe aia. Despre noi, ei spun că gândim în cicluri, noi credem că ei trăiesc în salturi. Ei găsesc o scuză pentru orice iese prost, noi vrem explicații pentru tot ce nu a mers perfect! Luați de exemplu omnipotenții și prezenții bărbați de stat ai României. Acum vreun an, din trei în trei vorbe, patru erau centenar. Centenar în sus, centenar în jos, centenar peste tot. Vom face, vom drege, vom aduce, ne vom organiza. Și apoi tăcere. Centenarul este peste fix 138 de zile și în afara unei sigle, Centenarul, la nivelul statului, nu există. Da, sunt multe proiecte ale unor primării ori companii legate de centenar, dar la nivelul statului ați auzit despre ceva? Vreun program măreț, vreun proiect care să implice energiile acestei țări, măcar ideea unui spectacol grandios la o dată anume, ceva care să te facă să aștepți, să-ți dorești să mergi, să faci orice ca să ajungi la el, convins că e ceva de ținut minte până la bicentenar. Nimic! Greșesc! N-I-M-I-C! 138 de zile! Atât a mai rămas până vom sărbători Centenarul, iar puternicii acestei țări - indiferent de Palatul în care sunt instalați - nici nu mai vorbesc despre asta, ci despre președinția Consiliului. Centenarul pare ceva care a fost, nu ceva care vine. Au ratat ceva, și asta spune multe despre cât de mult își înțeleg rolul: centenarul era sărbătoarea celor care aleg, președinția Consiliului este festinul aleșilor. Pur și simplu, au ratat calendarul! Nu e grav? Hmm… le recomand să întrebe orice adolescentă ce înseamnă asta! N-o să le placă răspunsul!