Numărul cererilor de ordine de protecţie în cazurile de violenţă în familie este în creştere de la an la an, de la introducerea acestei proceduri în lege, în 2012, semn că tot mai multe femei sunt încurajate să apeleze la acest mecanism. Un studiu realizat de Reţeaua pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor (Reţeaua VIF) arată, însă, că, deşi procedurile s-au îmbunătăţit, rata cazurilor în care plângerea este retrasă este de 50%. Doar 2-3% dintre cazuri ajung în instanţă. Pe de altă parte, dintre toate cazurile de omor, o cincime au loc în familie.
Potrivit studiului, între 2012 şi 2016, la instanţele de judecată s-au depus în total 15.313 de cereri de emitere a unor ordine de protecţie. Anul trecut au fost înaintate cele mai multe cereri - 5.132. Mihaela Săsărman, membră a Reţelei VIF, spune că creşterea de la an la an a cererilor de emitere a unui ordin de protecţie este un semnal pozitiv. “Estimările noastre arată că în jur de 500.000 de femei din România sunt victime ale violenţei domestice. Faptul că numărul cererilor de emitere a unui ordin de protecţie este în creştere arată că femeile încep să îşi cunoască drepturile, nu neapărat că a crescut numărul cazurilor de abuz”, a declarat Săsărman. Cu toate acestea, arată studiul, emiterea unui ordin de protecţie nu este urmată în mai bine de jumătate din cazuri de un dosar penal împotriva agresorilor. Din totalul plângerilor prealabile pentru cazuri de violenţă în familie, depuse la poliţie, aproximativ 50% sunt retrase. Un procent foarte mic (2-3% pe an) se finalizează cu rechizitoriu, se arată în studiu. În ceea ce priveşte cererile emiterii unui ordin de protecţie, în perioada 2012 – 2106 doar 43% au fost aprobate la judecătorii (6.538).
Unul din cinci omoruri, săvârşit în familie
Studiul arată că cele 371 de femei care au fost ucise în România, în 2016, 72 au fost omorâte de un membru al familiei (19,4%). Datele furnizate de poliţie arată că în fiecare săptămână este înregistrat un caz în care o femeie este violată în familie, la fiecare patru zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată în familie, iar la fiecare două zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată, agresată sexual sau supusă unui act sexual cu un adult din familia extinsă. Mihaela Săsărman spune, însă, că, dincolo de cazurile extreme, fenomenul reprezentativ pentru societatea românească constă în abuzurile mai puţin grave, dar săvârştie în formă continuată. “Violenţa fizică mai puţin gravă este zona cea mai sensibilă a fenomenului. Sunt victime hărţuite permanent. O palmă, o bruscare… E un fenomen continuu, dar se judecă drept o singură faptă – o lovitură. Ţi-a dat o palmă, mare lucru! Este foarte greu să se facă dovada continuităţii. În aceste cazuri avem cele mai multe retrageri de dosare. În 2016 am avut 35.303 plângeri la poliţie. Doar 4% au ajuns în instanţă”, spune Săsărman. În 2017, doar 45 de persoane erau condamnate definitive pentru violenţă domestică.
În casă cu agresorul
Studiul arată că şi în cazurile în care un ordin de protecţie este emis, protecţia victimei rămâne de fapt nulă. În unele cazuri, ordinul de protecţie îl obligă pe agresor să păstreze o distanţă minimă faţă de victimă de 1,5 metri. Justificarea acestei distanţe minime este că, dacă aceasta ar fi mai mare, agresorul ar fi forţat să părăsească domiciliul pe care îl împarte cu victim. “De ce argumentul că agresorul nu are unde să se ducă ar conta? Nu s-a gândit că ar putea rămâne fără casă când a ridicat mâna? Lucrez cu agresori şi cunosc mentalitatea lor. Când ridică mâna simt că nimic nu-i poate atinge, sunt stăpâni absoluţi. După ce justiţia s-a îndreptat împotriva lor, sunt nişte biete victime, nu ştiu de ce trebuie să treacă prin asta”, a spus Mihaela Săsărman. “În aceste condiţii, poliţia nu are cum să monitorizeze dacă agresorul respect ordinul de protecţie sau nu”, a adăugat aceasta.
Idee: Un proiect de modificare a legii întocmit de ANES ar permite poliţiştilor să emită un ordin de protecţie temporar în cazurile în care intervin într-un caz de violenţă domestică. Legea prevede şi montarea de brăţări electronice de monitorizare pentru agresori.
Citat: “Vrem brăţări electronice, dar sunt două probleme: nu avem suficienţi oameni care să stea cu ochii într-un monitor. Iar costurile sunt foarte mari”, Aurelia Drăghici, secretar de stat al (ANES)
Explicaţie foto: Doar 45 de persoane erau condamnate penal, în martie 2017, pentru violenţă în familie