Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când auzi cuvintele „stare de alertă energetică", parcă te aștepți la ceva solemn: sirene, planuri naționale, poate un discurs la televizor cu hărți și săgeți roșii. Realitatea e ceva mai puțin cinematografică. Pentru moment, planul oficial al statului pentru a reduce consumul în orele de vârf se rezumă la un apel cordial către companii: fiți responsabile și opriți-vă singure.
Sună aproape ca atunci când îi ceri unui prieten să nu mai comande mâncare la program, doar că aici miza nu e colesterolul, ci rețeaua electrică națională. Iar prietenul, în cazul de față, este întreaga industrie românească.
Profesorul dr. ing. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), a tras un semnal de alarmă dur la adresa acestei abordări. Potrivit acestuia, Guvernul cere de fapt companiilor „să își întrerupă producția, să nu își realizeze marfa, să nu își încaseze profitul, să își plătească în continuare salariații și să suporte penalitățile pentru comenzile nelivrate”. Și toate astea, spune Chisăliță, pentru un eventual „mulțumesc” — fără nicio compensație financiară.
Un deficit uriaș, acoperit cu bunăvoință
Cifrele din spatele acestei crize nu lasă loc de glume. România importă deja aproximativ 1.700 MW în orele de seară, iar dacă s-ar opri și a doua unitate de la Cernavodă, importul necesar ar putea depăși 2.500 MW. Canicula mai adaugă aproape 700 MWh la coșul de cumpărături energetic al țării, iar seceta lovește și statele vecine, așa că nimeni nu poate garanta că energia va exista la graniță exact atunci când e nevoie de ea.
În fața acestui deficit, planul actual mizează pe reducerea voluntară a consumului din partea populației, instituțiilor și companiilor. Problema, explică Chisăliță, este că voluntariatul energetic are o limită foarte clară — factura economică.
Iar o fabrică, atrage el atenția, nu funcționează ca un bec pe care îl stingi seara și îl aprinzi dimineața. În industrie există cicluri tehnologice, temperaturi care trebuie menținute, materii prime aflate în proces, instalații care nu pot fi oprite instantaneu și contracte cu termene ferme de livrare.
Cine plătește, de fapt, nota de plată
Aici ajungem la întrebarea incomodă pe care mulți preferă să o evite. Cine acoperă marfa neprodusă? Cine plătește rebuturile, salariile, repornirea instalațiilor și penalitățile comerciale? Răspunsul actual, spune președintele AEI, este dureros de simplu: compania care acceptă să ajute sistemul.
Chisăliță face o comparație tăioasă: statul cere practic industriei să funcționeze ca un sponsor tehnic al rețelei naționale, din pură bunăvoință. El subliniază că într-un sistem energetic bine organizat, reducerea consumului nu se face prin apeluri televizate, ci se contractează din timp, cu plăți clare pentru capacitatea redusă și pentru energia efectiv neconsumată. România încearcă acum să obțină același serviciu fără să îl plătească.
150 MW de bunăvoință, pentru o gaură de 2.500 MW
Realist vorbind, reducerea voluntară obținută în următoarele zile va fi probabil de doar 100-200 MW, cu o medie estimată în jurul a 150 MW. Instituțiile publice ar putea contribui cu 20-40 MW, centrele comerciale și birourile cu alte 20-40 MW, industria — pe bază voluntară — cu 30-80 MW, gospodăriile cu 20-50 MW, iar iluminatul ornamental și publicitar cu 10-20 MW.
Adunate, aceste cifre reprezintă doar 5-10% dintr-un posibil deficit de seară de 1.500-2.500 MW. Ajută? Categoric da. Rezolvă problema? Categoric nu, spune Chisăliță.
Primii 150-300 MW pot fi obținuți relativ ușor, prin reducerea climatizării, a iluminatului ornamental și a încărcării vehiculelor electrice. Pentru următorii 500 MW, însă, trebuie intrat direct în industrie — iar acolo, avertizează specialistul, factura economică poate depăși un milion de euro pentru fiecare oră de reducere.
Nu poți opri o fabrică în ordinea numerelor de telefon
Chisăliță atrage atenția că oprirea consumatorilor mari ar trebui să urmeze o ordine tehnică strictă, stabilită și contractată din timp, nu una improvizată în plină criză. Prima etapă ar trebui să vizeze consumurile complet amânabile, urmate de procesele industriale discontinue, apoi de liniile de producție care își pot încheia controlat ciclul în curs, procesele electrointensive și continue, și abia în ultimă instanță consumatorii casnici, prin întreruperi rotative.
Spitalele, alimentarea cu apă, telecomunicațiile, metroul, aeroporturile și structurile de ordine publică trebuie, potrivit acestuia, protejate aproape integral, indiferent de cât de gravă devine situația.
Un mecanism corect ar plăti industria, nu ar pedepsi-o
Președintele AEI subliniază că într-un mecanism de flexibilitate bine pus la punct, compania ar trebui să primească o plată pentru disponibilitatea rezervată și o compensație separată pentru energia efectiv redusă, iar penalitățile ar trebui aplicate doar dacă firma a acceptat contractual o reducere pe care nu o livrează. Într-o deconectare forțată, fără contract, problema principală ar trebui să fie despăgubirea companiei pentru prejudiciu, nu amendarea ei.
România lucrează, teoretic, la un mecanism ANRE de servicii de flexibilitate încă din 2025, prin care consumatorii sau agregatorii să fie plătiți pentru reducerea temporară a consumului. Dar asta nu înseamnă că firmele afectate au deja, în prezent, contracte de întreruptibilitate.
Citește și: Scenariu sumbru: 30 de zile cu întreruperi de curent electric, în plină caniculă
Solidaritate cerută doar de la o parte
Chisăliță consideră că starea de alertă ar fi trebuit să vină la pachet cu contractarea urgentă a flexibilității, plăți pentru disponibilitatea de reducere, compensații pentru energia neconsumată și criterii clare pentru trecerea de la voluntariat la măsuri obligatorii. În lipsa acestora, spune el, mesajul transmis industriei este, practic: oprește-te tu, ca să nu se vadă că noi nu ne-am pregătit.
Concluzia specialistului este tranșantă. „Solidaritatea cerută numai unora, în timp ce pierderile rămân exclusiv la ei, nu mai este solidaritate — este naționalizarea responsabilității și privatizarea pagubelor”, a explicat Prof. dr. ing. Dumitru Chisăliță, președintele AEI.
Citește pe Antena3.ro
