Legislatura 2012-2016 se dovedeşte a fi cea mai neagră perioadă pentru aleşii neamului. Fie că este vorba despre primari de comune, oraşe, municipii sau chiar de edilii care au decis destinele Bucureştiului, fie că este vorba despre preşedinţii de judeţene sau de parlamentari, ultimele mandate ale acestora au stat sub spectrul dosarelor penale, al cătuşelor şi al unui viitor în spatele gratiilor. Acestora li se adaugă nenumăraţi alţi aleşi, consilieri locali sau judeţeni, aflaţi în aceeaşi situaţie. „Jurnalul Naţional” a trecut în revistă toţi aleşii care au avut, într-un fel sau altul, de-a face cu procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după luna ianuarie a anului 2013, când, prin votul covârşitor al electoratului din România, guvernarea PDL a fost înlăturată de la Putere atât la nivel local, cât şi la nivel central. Ofensiva DNA împotriva aleşilor prin scrutin liber a făcut, până astăzi, nu mai puţin de 220 de „victime”. 131 de primari, viceprimari sau consilieri locali, 25 de preşedinţi şi vicepreşedinţi de Consilii Judeţene şi nu mai puţin de 63 de senatori şi deputaţi, din tot spectrul politic, s-au ales cu dosare penale, mulţi dintre ei fiind reţinuţi, arestaţi sau cercetaţi sub control judiciar. Unii dintre aceştia au demisionat din funcţiile alese, alţii au fost suspendaţi, deşi împotriva lor nu s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitve care să stabilească faptul că sunt vinovaţi de acuzaţiile care le-au fost aduse.
Zeci de comunități fără primari Locul fruntaş al aleşilor cu dosare penale este ocupat, potrivit centralizării făcute de „Jurnalul Naţional”, de către primarii, viceprimarii şi consilierii locali aleşi în iunie 2012, pentru un mandat de patru ani. 131 dintre aceştia au dosare penale, iar o parte din ei nu mai ocupă funcţiile respec-tive, deşi nu au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive care să le interzică acest lucru. |n general, faptele pentru care au dat „piept” cu procurorii anticorupţie au legătură cu abuzul în serviciu, folosirea funcţiei şi a influenţei în scop personal, pentru a obţine pentru sine, pentru altul sau pentru partidul din fac parte, foloase considerate de procurori ca fiind necuvenite. Unele dintre aceste dosare fac referire la foloase necuvenite atunci când este vorba despre alegeri. Alte acuzaţii, numerice de asemenea, vizează infracţiunile de luare de mită, deşi în puţine cazuri a fost organizat flagrant. Acestora li se adaugă acuzaţii de fraude cu fonduri ale Uniunii Europene şi spălarea de bani. Pe primul loc al judeţelor care au rămas fără aleşi locali se numără judeţul Argeş. Nu mai puţin de 43 de primari de comune şi oraşe de aici, în frunte cu cel al Municipiului Piteşti, au dosare penale, au fost mulţi suspendaţi din funcţie şi sunt trimişi în judecată. Locul al doilea în acest top este ocupat de judeţul Iaşi, unde există 14 primari, conslieri, atât la nivel rural, cât şi la nivel orăşenesc, aflaţi în aceeaşi situaţie. Şi judeţul Harghita are 6 cazuri similare. Capitala stă cel mai rău din acest punct de vedere. Primarii sectoareor 1, 2, 4 şi 5, în frunte cu primarul general al Bucu-reştiului, aleşi în 2012, nu se mai află în funcţii, pentru că au fost arestaţi preventiv la cererea DNA. Ofensiva procu-rorilor s-a accentuat începând cu 2014, mai ales la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ. Practic, nu există judeţ sau localitate importantă care să nu aibă un arest local pe lista inculpaţilor din dosarele DNA. Nume extrem de vizibile au dispărut. Şi amintim aici pe Radu Mazăre, Gheorghe Nichita, Sorin Oprescu, Andrei Chiliman, Mariean Vanghelie.
Jumătate din conducerile consiliilor judeţene au fost decapitate Acţiunile DNA au vizat, aşa cum se va vedea, decapitarea politică a unora dintre cele mai puternice judeţe din România. Spre exemplu, în situaţia judeţului Argeş, unde au fost decapitate conducerile majorităţii primăriilor, procurorii au „săltat” şi conducerea de la judeţ. Constantin Nicolescu, preşedintele ales al Consi-liului Judeţean Argeş, este trimis în judecată în două dosare de corupţie. În prezent, 21 din cele 40 de judeţe ale ţării, nu mai au conduceri alese la şefia consiliilor judeţene. Este vorba despre Argeş, Neamţ, Harghita, Vaslui, Dolj, Constanţa, Prahova, Mehedinţi, Bihor, Cluj, Brăila, Braşov, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Caraş-Severin, Arad, Timiş, Satu Mare şi Vâlcea. În unele situaţii, s-au ales cu dosare penale atât preşedin-tele ales al Consiliului Judeţean, cât şi vicepreşedintele, sau chiar vicepreşedintele care ţinea locul preşedintelui, după ce acesta a fost „luat” de DNA. În februarie 2013, Constantin Nico-lescu, preşedintele CJ Argeş, s-a ales cu primul dosar penal, apoi, în 2014, cu al doilea. În martie 2013, a venit rândul preşedintelui CJ Neamţ, Mihai Farca-şanu. În mai, trei preşedinţi de consilii judeţene au fost trimişi în judecată sau a fost începută urmărirea penală împotriva lor. Este vorba despre Borboly Csaba (Harghita), Domokos Palffy (consilier judeţean la CJ Harghita) şi Liviu Butaru (vicepreşedinte al CJ Vaslui). Acţiunile au continuat în noiembrie 2013 cu Ion Prioteasa (preşedinte CJ Dolj), Iovan Cristinel Nicuşor Leonard (vicepreşedinte al CJ Dolj) şi cu Nicuşor Constantinescu (preşedintele CJ Constanţa). În ianuarie 2014, a fost reţinut preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, urmat, în aprilie, de cel de la Mehedinţi, Ioan Adrian Duicu, şi de Alexandru Kiss, vicepreşedinte al CJ Bihor. |n mai 2014, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, a fost arestat pentru fals, complicitate la spălare de bani şi luare de mită. Dosarul a fost trimis în judecată. Ultimii şefi ai judeţelor care s-au ales cu dosare penale, anul acesta, au fost vicepreşeditele Consi-liului Judeţean Vâlcea, cu atribuţii de preşedinte, Gheorghe Păsat, urmărit penal de DNA pentru abuz în serviciu şi abuz de încredere, urmat de Cezar Liviu Radu Ionescu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, reţinut luna trecută, pentru luare de mită.
Istoria recentă ne arată că, indiferent de statutul de om liber sau de arestat preventiv, orice persoană care nu a primit o hotărâre definitivă de condamnare poate fi aleasă prin scrutin liber. În 2008, parlamentarul Virgil Pop a obţinut un mandat de deputat, deşi el a fost votat în timp ce se afla în arest preventiv. Ulterior, instanţele l-au condamnat la cinci ani de închisoare. După alegerile parlamentare din anul 2012, DNA a declanşat „jihadul” împotriva parlamentarilor. 63 de senatori şi deputaţi, din toate formaţiunile politice, sunt urmăriţi penal, arestaţi şi trimişi în judecată. Majoritatea acuzaţiilor au legătură cu fapte presupus a fi fost săvârşite înainte ca persoanele în cauză să fi dobândit calitatea de parlamentar. Cele mai răsunătoare dosare ale DNA vizează aleşii din Legislativ. Dosarul Microsoft este legat de numele Elenei Udrea. O disjungere din acest dosar vizează mai mulţi parlamentari, foşti miniştri ai Educaţiei. Dosarele ANRP sunt legate de mai mulţi deputaţi care au făcut parte, anterior, din Comisia de Stabilire a Despăgubirilor sau care, într-un fel sau altul, controlau conducerea ANRP, deputaţii Teodor Nicolescu, Cătălin Teodorescu sau Ioan Oltean. La fel ca şi în cazul primarilor, nume extrem de importante ale politicii româneşti au dispărut din Parlamentul României, cu toate că nu şi-au epuizat mandatul şi nu au fost condamnaţi definitiv, cum ar fi cel al lui Viorel Hrebenciuc. Sau al fostului ministru al Finanţelor, Darius Vâlcov. Pe lista parlamentarilor cu probleme penale, se află fostul premier, Victor Ponta, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, sau deputatul Sebastian Ghiţă. Singurul parlamentar condamnat definitiv la închisoare, pentru care s-a început urmărirea penală după 1 ianuarie 2013, este fostul preşedinte al Consiliului Judeţea Dâmboviţa, Florin Popescu, condamnat la doi ani de închisoare cu executare. El a demisionat din calitatea de parlamentar cu puţin timp înainte de a primi sentinţa.